Relația educatoare-învățător-profesor, între utopie şi realitate
Profesor pentru învățământul primar, interesată de noua abordare a sistemului de educație. Are o vechime de 14 ani în învățământ. Este titulară, implicată în proiecte și programe de formare profesională.
Este cunoscut faptul cǎ relaţia dintre grǎdiniţǎ şi şcoalǎ ar trebui sǎ fie una de continuitate cel puțin în ce privește actul didactic, sprijinind astfel dezvoltarea armonioasǎ, idealǎ, a copilului. Aceastǎ legǎturǎ esenţialǎ pentru educaţie, dar şi pentru societate şi individ tinde, din pǎcate, sǎ devinǎ o utopie.
Grǎdiniţa, ca primă instituţie de culturalizare şi socializare a copiilor, de pregătire a acestora pentru integrarea şcolară, are un rol determinant în construirea viitorilor şcolari, în dezvoltarea intelectualǎ, personalǎ şi socialǎ a acestora.
Raportul dintre grădiniţă şi şcoală trebuie să fie un raport de continuitate ce vizează: planificarea, organizarea, obiectivele, conţinutul, metodele, mijloacele, relaţia cadrul didactic-copil. Din păcate însă, în momentul de faţă, în cele mai multe cazuri, el este discontinuu, cu reformele implementate an de an: introducerea clasei pregǎtitoare, predarea integratǎ, creşterea numǎrului de ore şi a activitǎţilor ce implicǎ jocul, mişcarea, gândirea creatoare.
Legătura grădiniţei cu şcoala are un dublu sens, scopul acestei legături fiind continuitatea dezvoltării copilului şi continuitatea procesului muncii educative. De aceea, la intrarea în ciclul primar, elevul ar trebui sǎ aibǎ în dosarul personal o caracterizare psihopedagogicǎ, cu informaţii completate regulat şi în timp real pe întreg parcursul preşcolaritǎţii, care sǎ fie continuatǎ de învǎţǎtor, apoi de profesorul-diriginte. Astfel, la finalizarea ciclului gimnazial (sau chiar liceal, de ce nu?), elevul se va putea orienta cu o mai mare uşurinţǎ în alegerea unei cariere, deci va fi facilitatǎ orientarea şcolarǎ, profesionalǎ şi individualǎ, prin valorificarea maximǎ a potenţialului fiecǎrui individ.
Din pǎcate, un numǎr destul de mic de elevi care intrǎ pe porţile şcolii au o astfel de fişǎ realizatǎ în mod corect şi corespunzǎtor, multe dintre ele fiind fǎcute într-o singurǎ zi pentru toţi cei trei ani petrecuţi în grǎdiniţǎ. Motivele? Numǎrul prea mare de preşcolari alocat unei educatoare, ”îngroparea” efectivǎ a cadrelor didactice în fel de fel de hârtii inutile consumatoare de resurse financiare, intelectuale şi de timp, lipsa motivaţei de naturǎ extrinsecǎ.
Pentru a se evita insuccesul şcolar, este esenţialǎ valorificarea din timp a tuturor mijloacelor şi sporirea randamentului acestora, având în vedere utilizarea, în primul rând, a activităţii desfăşurate în grădiniţă. Nu de puţine ori, însǎ, schimbarea de la an la an a cadrelor didactice (atât la nivel preşcolar, cât şi la cel şcolar) face greu de realizat un dialog real şi eficient, benefic pentru copil. În acest sens, în sprijinul cunoaşterii evoluţiei şi activitǎţilor realizate de cǎtre copil în cadrul grǎdiniţei, de mare ajutor ar putea fi portofoliul acestuia, care ar trebui sǎ-l urmeze în învǎţǎmântul primar şi chiar şi mai departe.
Deşi atât învǎţǎmântul tradiţional, cât şi cel modern pun foarte mare accent pe continuitatea relaţiei educator-învǎtǎtor-profesor, experienţa la catedrǎ, experienţele personale şi discuţiile directe între cadrele didactice încadrate la diferite niveluri de învǎţǎmânt (http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=37033, http://liviumarianpop.blogspot.ro/2013/01/pentru-invatatori-si-educatori.html, http://forum.didactic.ro/grupa-pregatitoare-in-scoala-t4794.html) ne dezvǎluie o situaţie pe care nu puţini se feresc sǎ o spunǎ cu voce tare. Chiar în cadrul unei organizaţii şcolare ce cuprinde toate aceste tipuri de cadre didactice, putem observa o scindare a colectivului în trei grupe, fiecare având alt statut în acea şcoalǎ, deşi aceeaşi pregǎtire. De aici ar trebui sǎ înceapǎ continuitatea, din consolidarea relaţiilor între noi, formatorii de viitor.
Cu toate acestea, continuarea activităților instructiv-educative din grădiniță și școalǎ, cimentarea relaţiilor profesionale, în vederea realizǎrii unui parteneriat educativ eficient pentru elevi, rămâne un deziderat prioritar cu atât mai mult cu cât materializarea lui se dovedește practic că oferă avantaje tuturor părților implicate în procesul educațional.
Cuvinte cheie:
Accesări: 1.758




Ministerul Educaţiei