Revista școlară – oportunitate pentru dezvoltarea potențialului creativ al elevilor

Este profesor titular pe catedra de Informatică și TIC de la Liceul Tehnologic „Victor Slăvescu” din Rucăr, județul Argeș. Studii : Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Autovehicule Rutiere Piteşti, licenţiat în profilul Mecanic, specializarea AR, în anul 1988. Program de conversie profesională la nivel postuniversitar, în Informatică, la Universitatea din Piteşti, Facultatea de Informatică, în 2002. Master „Robotică, Modelarea și Simularea Sistemelor Mecanice Mobile, Universitatea București, Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice, în 2015. Face parte din Corpului Național de Experți în Management Educațional. Este coordonator pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare, preocupată constant de menținerea şi extinderea parteneriatelor şi proiectelor educaționale existente la nivelul unității de învățământ, în vederea dezvoltării instituționale.

Liceul Tehnologic Victor Slăvescu, Rucăr (Argeş)

În societatea informațională în care trăim, elevii trebuie să învețe să stăpânească instrumentele cunoașterii. Pe această direcție se înscrie un important proiect de activitate educativă și anume realizarea unei reviste școlare. Revista școlară trebuie să vină în sprijinul formării elevilor și cadrelor didactice, cunoașterii de către aceștia a preocupărilor colegilor din alte școli, găsirii metodelor și mijloacelor de dialog și comunicare, a limbajului comun, a punților de legătură, a cunoașterii tradițiilor naționale și a valorilor culturale europene, precum și a altor preocupări comune elevilor și cadrelor didactice.

Revista școlară trebuie să fie o fotografie fidelă a tuturor activităților ce se desfășoară în școală, a tuturor preocupărilor „învățăceilor” și „magiștrilor”, a atitudinii comunității față de educație, a colaborării între școală și autoritatea locală, a parteneriatelor încheiate cu diverse organizații.

„Scopul învățării unui copil este ca acesta să meargă mai departe fără profesorul său.” – Elbert Hubbard

Nevoia de schimbare în lumea contemporană provoacă creativitatea în vederea adaptării, spiritul creativ inventiv fiind necesar să se dezvolte în toate domeniile vieții. Individul trebuie să evalueze mai bine pluralitatea dimensiunilor situațiilor, multitudinea legăturilor în care se află ele, diversitatea posibilităților pentru a sesiza și corela fenomenele și problemele noi cu efecte și implicații majore la nivelul socio-umanului.

Factorii ce conduc la dezvoltarea creativității îi putem clasifica în factori sociali și factori individuali. Factorii individuali presupun: trebuința de autorealizare, creșterea capacității de adaptare și integrarea socială, întărirea mecanismului de apărare împotriva stresului, a anxietăților, optimizarea umană prin satisfacțiile oferite de creația proprie. Factorii de personalitate implicați în creativitate sunt temperamentul, autocunoașterea, motivația, empatia.

Interesantă este însă și legătura creativității cu alte trăsături cum ar fi: sociabilitatea, încrederea în sine, autocontrolul și responsabilitatea. Tendințele actuale și de perspectivă ale instruirii în învățământ precizează valențele creative ale principalelor metodologii în curs de asimilare.

Școala este departe de a se mai constitui într-o sursă unică sau măcar prioritară de educație; cadrele didactice trebuie să achiziționeze noi competențe, să-și asume noi roluri și să îmbunătățească oferta educativă pentru a putea măcar concura aceste influențe, dacă nu chiar să coordoneze sau să conducă procesul de integrare a acestora. Trecerea de la o societate educațională determină necesitatea articulării educației formale cu educația extracurriculară, beneficiarii direcți fiind elevii iar beneficiarul indirect fiind societatea care va avea aportul unor indivizi flexibili, capabili să aplice în practică cunoștințele și abilitățile formate cu stima de sine ridicată. Este evident că din această perspectivă educația extracurriculară capătă o importanță mult mai mare în politica oricărei instituții școlare și în economia activității educative realizate la fiecare colectiv de elevi.

Altfel spus, în societatea informațională în care trăim, elevii trebuie să învețe să stăpânească instrumentele cunoașterii.

Editarea unei reviste școlare reprezintă o provocare, atât pentru inițiatorii proiectului cât și pentru potențialii cititori. Consider că mulți elevi și profesori și-au dorit sau își doresc o revistă a școlii în care își desfășoară activitatea care să reflecteze viața comunității din care fac parte. Revista școlară trebuie să fie o fotografie fidelă a tuturor activităților ce se desfășoară în școală, a tuturor preocupărilor „învățăceilor” și „magiștrilor”, a atitudinii comunității față de educație, a colaborării între școală și autoritatea locală, a parteneriatelor încheiate cu diverse organizații.

Revista școlară devine o revistă valoroasă datorită muncii și efortului unui colectiv redacțional valoros. În revista liceului nostru sunt pagini în care se pune mare preț pe activitatea adolescenților trăirile și sentimentele lor, dar și cei mici își găsesc locul în paginile revistei și se observă munca dascălilor de a le „sădi” dragostea pentru lectură, carte și lumea de basm a literelor și cifrelor. Toate acestea se reflectă și în articolul scris de o permanentă colaboratoare a revistei, acum elevă în clasa a XII-a, care este sufletul activități de editare și care a insuflat acest „dar al scrisului” și altor colegi mai mici. Redau mai jos acest articol:

„Dragă revistă,

Încep să scriu acest ultim articol cu mari emoții. Poate mult mai mari decât atunci când am scris pentru prima dată.

Îmi amintesc cu nostalgie de momentul când am luat condeiul în mână pentru prima oară și mi-am așternut pe hârtie gândurile, la îndemnul coordonatorilor revistei. Emoțiile începutului au dispărut de mult și acum, privind în urmă, îmi dau seama că a fost o experiență frumoasă și benefică. Mi-am dezvoltat imaginația și felul de a gândi, am dobândi curajul de a-mi exprima opiniile.

Colaborarea la revista școlii mi-a dat posibilitatea să demonstrez, puțin câte puțin, că am și eu un loc aici și un cuvânt de spus.

Recunosc. Nu mi-a făcut plăcere întotdeauna să scriu, am avut și momente când mi se părea o povară, mai ales când trebuia să-mi răpesc câteva ore din timpul liber. M-am gândit, însă, că nu se știe niciodată cum o să-mi folosească această experiență. Și iată că acum în prag de bacalaureat, sunt mai liniștită decât alții datorită faptului că la unul dintre subiectele de la limba română, am ocazia să-mi exprim propriul punct de vedere, ceea ce pentru mine este ceva obișnuit acum.

Mă bucur că am avut șansa de a face parte din colectivul redacțional, unde am învățat ce înseamnă să fii o echipă.

Acum, că au trecut aproape patru ani de când am scris primul articol, aș vrea să mulțumesc celor care au avut încredere în mine și m-au stimulat să-mi exprim sinceritatea, ideile și gândurile mele de adolescentă.

Îmi pare rău că, nu peste mult timp, îmi voi înceta colaborarea. În fond, revista e o părticică din sufletul meu și a fost un mod de a mă exprima așa cum sunt. Îmi va părea rău așa cum voi regreta fiecare clipă a adolescenței mele.” (Sasu Patricia clasa a XII-a)

Revista școlară reprezintă o carte de vizită pentru școala noastră, în ea se împletește creativitatea elevilor sub îndrumarea calmă și dedicată a dascălilor. În articolele copiilor se oglindesc multitudinea de acțiuni ce se derulează în școală. Revista școlară reprezintă mirajul cuvintelor tipărite și răspândite pretutindeni, miracol repetabil al generațiilor de elevi, generații aducătoare de stropi de inteligență sclipitoare.

Deci, drum bun celor care s-au încumetat de a se face pe ei mai buni, de a fi creativi și de a construi o societate mai plăcută tuturor.

Bibliografie
1. Miclea, M. (1991). Creativitatea și arhitectura cognitivă. Editura Sincron, Cluj-Napoca.
2. Roșca, Al. (1985). Creativitatea, modelele programare, Studii de psihologie a gândirii. Editura Științifică, București.

 

Cuvinte cheie: revistă școlară, creativitate
Accesări: 2.219