Rolul convorbirilor la clasa pregătitoare și clasa I

Convorbirea este o metodă cu pondere mare în realizarea unei lecții de Limba română, iar la clasa pregătitoare și la clasa I putem spune că stă la baza formării deprinderilor de pronunție clară a cuvintelor, a dezvoltării vocabularului activ, a formării unei limbi literare române corecte. Însă rolul convorbirii este mult mai important, contribuind într-o mare măsură la dezvoltarea gândirii și creativității, imaginației, memoriei, atenției, motivației, încrederii în sine.

Convorbirea este o formă de comunicare orală, o discuție între două persoane. Părțile componente ale acesteia sunt: emițătorul, receptorul si mesajul transmis. Este necesar ca acel mesaj să folosească un cod accesibil ambelor părți, deoarece rolurile se schimbă(a doua persoană devine emițător și prima receptor). De asemenea, comunicarea presupune și o îmbinare a limbajului verbal, cu limbajul paraverbal si nonverbal.

La elevii claselor primare, comunicarea este mult mai fructuoasă atunci când procentul limbajului nonverbal si paraverbal este ridicat. Privind cu obiectivitate scopul domeniului „Limbă și comunicare”, se constată că misiunea noastră este aceea de a-l forma pe copil atât ca receptor de mesaje, cât și ca emițător al mesajelor. Comunicarea este formată, de cele mai multe ori, din întrebări si răspunsuri. Întrebările pot fi împărțite în două categorii mai mari: întrebări ce presupun un răspuns unic și întrebări ce solicită o diversitate de răspunsuri. Prima categorie stimulează memoria, iar cealaltă categorie stimulează creativitatea, imaginația. Se dorește un echilibru între cele două tipuri de întrebări la începutul lecțiilor de Limbă și comunicare, ulterior având o pondere mai mare categoria întrebărilor ce solicită o varietate de răspunsuri.

Convorbirea are ca scop, în primul rând, formarea limbii literare corecte, apoi îmbogățirea vocabularului, prin însușirea treptată a cuvintelor noi, cuvinte ce fac parte din vocabularul de bază al limbii române. Se are în vedere apoi formarea deprinderii de exprimare corectă, de utilizare corectă a limbii literare române. Așadar, drumul parcurs în realizarea obiectivelor de comunicare sunt:
1. receptarea conștientă a cuvintelor;
2. realizarea de propoziții simple și dezvoltate, folosind cuvintele însușite;
3. îmbinarea propozițiilor într-un enunț dezvoltat.

La început, se impune utilizarea materialelor intuitive în desfășurarea lecțiilor de Limbă și comunicare, dar pe măsura ce nivelul dezvoltării copiilor crește se permite o scădere a acestora. Amintim aici: desene, ilustrații, scurte filmulețe pe pânza videoproiectorului, obiecte etc. Pentru a conduce la realizarea scopului propus, acele materiale didactice de sprijin trebuie sa respecte anumite criterii: să fie realizate într-o formă accesibila vârstei școlarului mic, să corespundă din punct de vedere al educației estetice, să înfățișeze aspecte bine cunoscute copiilor, să includă acțiuni cu logice legături între ele, iar enunțurile formulate să poată fi ordonate de copii, realizându-se astfel un scurt text, și, nu în ultimul rând, materialul de sprijin trebuie să aibă un conținut care să permită realizarea obiectivelor propuse.

Convorbirile au la bază seturi de întrebări și răspunsuri, iar dezvoltarea deprinderii de comunicare la școlarul mic depinde și de calitatea acestor întrebări. Ele trebuie să respecte niște cerințe: să se refere la materialul didactic de sprijin, să fie clar formulate, să aibă valențe educative, să fie concise, să pretindă răspunsuri în propoziții, să stimuleze imaginația, creativitatea și gândirea micilor elevi.

În desfășurarea lecțiilor de Limbă si comunicare este necesar să acordăm o atenție sporită și răspunsurilor, deoarece ele exprimă nivelul de înțelegere a informației transmise, nivelul creativității, nivelul imaginației și nivelul gândirii. Prin urmare, este reală strânsa legătură dintre obiectivele propuse în cadrul lecțiilor de Limbă si comunicare și calitatea întrebărilor alese de profesor, dar și de calitatea răspunsurilor oferite de elevi. Totodată, este necesară schimbarea rolurilor în cadrul activităților de limba română: elevul să devină emițător, adică să poată pune și el întrebări, iar ceilalți elevi să răspundă. Astfel, se poate urmări modul în care copilul a utilizat informațiile receptate, ne putem da seama de nivelul gândirii sale.

Iată de ce nimic nu se realizează întâmplător și orice activitate care folosește această metodă – convorbirea – are un scop precis pentru noi; doar așa se pot obține rezultate. Convorbirea pune bazele unei încrederi a copiilor în propriile forțe, stimulează curajul pentru argumentarea unei idei, iar în rolul de emițător copilul se dezvoltă prin evaluarea corectă și în spirit civic responsabil a răspunsurilor la întrebările formulate de el. Se știe că la vârsta aceasta, 6-7 ani, copiii rețin mult mai repede și mai ușor informațiile unii de la alții, decât de la adulți. Acest lucru este explicabil prin prisma gradului de accesibilitate a informației, faptului că, pentru a înțelege informația unui adult, de multe ori este necesar un efort din partea copilului.