Rolul literaturii în predarea limbilor străine

de 23 decembrie 2021

Absolventă a Facultății de Litere și Istorie, Universitatea din Pitești, promoția 2002, predă limba franceză din anul 2003. În 2007 a absolvit Masteratul Limba franceză și plurilingvism în spațiul european, la Universitatea Ovidius din Constanța. La nivelul școlii, unde predă din anul 2008, este responsabila Comisiei de Proiecte Europene. Activează pe platforma eTwinning din anul 2018, fiind parteneră în 14 proiecte. A obținut 4 Certificate Europene și alte 6 Certificate de Calitate. În primul proiect Erasmus+, început în anul 2020, este coordonatorul echipei din România.
Liceul Tehnologic Ioan N. Roman, Constanța (Constanţa)

Studiul textului literar este un exercițiu eficient în predarea unei limbi străine, un exercițiu menit să evidențieze calitățile vorbirii îngrijite: claritate, expresivitate, concizie, vivacitate, propoziții eliptice sau cuvinte frapante, care transmit senzațiile și emoțiile personajelor, detaliile amuzante, care aduc fantezia în ironie. În mod normal, literatura prezentă în ora de limbă străină este văzută ca un instrument pur cultural, rolul pedagogic pe care îl poate juca în contextul predării fiind însă foarte important.

Pentru a învăța o limbă străină, elevul trebuie să dorească, în primul rând, să se exprime într-o limbă diferită de cea maternă. Textul literar poate fi utilizat în predarea unei limbi străine, în scop educativ, doar dacă este stârnit interesul elevului, dorința acestuia de a ști, de a afla cât mai mult despre literatura și cultura celuilalt.

Literatura și limba străină sunt două entități inseparabile și interdependente. Textul literar este, fără doar și poate, un laborator de limbă. Cu alte cuvinte, literatura poate reprezenta motivația pentru învățarea unei limbi străine, în măsura în care este adaptată nevoilor clasei, adusă în cotidian, în viața reală.

Până la sfârșitul secolului al XX-lea, metoda tradițională considera textul literar ca un instrument didactic potrivit pentru învățarea unei limbi străine. Evident, în procesul de predare a unei limbi străine, obiectivele utilizării textelor literare variază în funcție de metodele utilizate în fiecare perioadă. Există obiective educaționale și lingvistice: pentru a preda un text oarecare înseamnă a învăța indirect limba acestui text, obiective estetice care se referă la învățarea stilisticii, a retoricii și, în cele din urmă, a obiectivelor socio-istorice și culturale, deoarece orice text reflectă în primul rând societatea și cultura la care se referă.

Prin introducerea unui text literar în predarea unei limbi străine, metodele utilizate urmăresc să transforme elevii în persoane active și cultivate și, în același timp, fac posibilă transmiterea cunoștințelor culturale și estetice care vor contribui la dezvoltarea abilităților de comunicare și la utilizarea limbajului. Se poate spune că toată activitatea de analiză a textului este legată de analiza limbajului. În plus, diversitatea calitativă și tematică a literaturii este un factor care face posibilă adaptarea suportului de învățare la nivelul elevului sau al clasei. Utilizarea în scop educativ a textului literar în predarea unei limbi străine ridică, în mod eficient, problema adecvării dintre învățarea unei limbi și citirea unui text literar.

Această activitate de lectură trebuie realizată în anumite condiții, obiectivul său fiind acela de a găsi un anumit interes în descoperirea acțiunilor personajelor cu care cititorul se poate identifica mai mult sau mai puțin. Unii lingviști propun o anumită abordare a textului literar, „un curs în etape”:

  • O primă etapă de pre-citire: titlu, prezentare iconică, fizionomie tipografică, prefață, activitate distractivă.
  • Înțelegere globală: Cine?, Ce?, Unde?, Când?, Cum?, De ce?
  • O lectură aprofundată care evidențiază specificitățile unui text și calitățile sale intrinseci.

Scopul predării literaturii este de a dezvolta la elevi interesul pentru lectura literară, pentru textul literar, pentru diferite tipuri de vorbire și diferite tipuri de texte, poezii, nuvele, povești. După ce a intrat în contact cu textul literar prin lectură, elevul trebuie să producă sau să reproducă ulterior, în aceeași limbă. Ora de limbă străină este, de asemenea, unul dintre locurile unde poate fi descoperit un întreg spațiul literar. Textele propuse sunt selectate și foarte variate, atât din punctul de vedere al autorilor aleși, cât și din punctul de vedere al tipurile de texte prezentate.

A citi înseamnă a satisface o curiozitate latentă, conștientizarea anumitor aspecte emoționale ale textului, experimentarea de noi emoții și de sentimente necunoscute.

Bibliografie
ilyarm.ru/ro/razrabotka-uroka-literatury-s-primeneniem-tehnologii-keis-metod.html
Albéres, M., Histoire du roman moderne, Albin Michel, Paris, 1967
Tagliante, C. Techniques de classe: La classe de langue, CLE International, 1994

 

Cuvinte cheie: literatură, lectură, text, spațiu literar, predarea limbilor străine
Accesări: 536