Rolul turismului în educație

Turism… Educație… Aparent, două dimensiuni ale realității care nu au nimic în comun: prima presupune relaxare, timp liber, plimbare, a face altceva decât de obicei, a cunoaște alte contexte, cea de-a doua este strâns legată de ideea de muncă, efort, concentrare, rutină uneori. Și totuși… Reflectând mai pe îndelete, ajungem la concluzia că turismul și educație sunt două căi prin care se asigură cunoașterea, mai mult sau mai puțin concretă.
Noua viziune din sistemul educațional propune turismul ca mijloc de cunoaștere intrinsec și extrinsec. În altă ordine de idei, putem face turism călătorind într-o altă regiune geografică, dar, la fel de bine, putem călători în lumea cărților, scopul fiind același – cunoașterea. Contextul în care educația școlară se îmbină cel mai mult cu turismul este reprezentat de activitățile extrașcolare, ce constituie modalitatea neinstituționalizată de realizare a educației.

Educația acționează asupra mentalității omului, care trebuie să conștientizeze că are nevoie să-şi schimbe mediul pentru a-şi recăpăta energia fizică şi psihică, pentru a trăi experienţe noi, pentru a cunoaşte lucruri noi, întrucât mediul din jurul nostru ne influenţează şi ne schimbă. Cu cât vedem mai multe medii şi mai multe culturi, cu atât progresăm mai mult. Educaţia turistică în sine este o educaţie interdisciplinară.

Turismul presupune, în general, o serie de beneficii. Ne menţine în formă, ne ajută să ne perfecţionăm educaţia, să ne dezvoltăm cultura, să vedem la faţa locului lucruri despre care am citit sau am văzut la televizor. În acelaşi timp, educaţia turistică ne învaţă cum să ne comportăm în timpul voiajului, cum să contribuim la reuşita unui program turistic, cum să gândim pozitiv.

Turismul este cel mai mare producător de amintiri. Gândirea pozitivă reprezintă primul pas pentru menţinerea în formă. Turismul de calitate nu se poate face fără o şcoală turistică, fără educație, fără modele. Lucrătorii în turism educă publicul, dar trebuie să aibă şi ei propriii educatori.

Contextul în care educația școlară se îmbină cel mai mult cu turismul este reprezentat de activitățile extrașcolare, ce constituie modalitatea neinstitutionalizata de realizare a educatiei.

Dacă în trecut turismul educațional însemna să faci excursii cu autocarul împreună cu elevii, astăzi lucrurile s-au schimbat. În turismul educațional găsim astăzi: servicii personalizate corespunzătoare nevoii clientului, respectiv tabere, programe de studiu prelungit (înafara țării mai ales), o gamă largă de tipuri de activități (tabere de limbi străine – în care se propune învățarea unei limbi străine, tabere în care se pot experimenta diverse sporturi), o alternativă la sistemul educațional pe care îl găsim astăzi în România. Mulți elevi români pleacă anual în Anglia, Germania, Spania, Franţa, China şi chiar Rusia, în cadrul unor programe care durează minimum două săptămâni, perioadă în care pot să studieze limba, dar să desfăşoare şi activităţi recreative, jocuri, concursuri şi excursii sau să viziteze muzee, teatre, locuri de interes istoric şi parcuri de distracţie. ”Cea mai căutată ţară este Anglia, unde şi varietatea programelor este foarte mare. Alături de studierea limbilor străine, sunt interesante taberele cu programe speciale, cum ar fi: cursuri de leadership, actorie, oratorie, istorie, globalizare etc., subiecte cu orientare spre formarea viitorului copiilor, sau chiar cursuri de vară de pregătire academică în vederea începerii unui an şcolar în Anglia„, susţine Daniela Pavoni, manager general al companiei Mirunette International Education, care activează în domeniul turismului educaţional.

Concluzionând, valoarea educativă, formativă şi culturală a turismului educațional este amintită de Ministrul Românilor de Pretutindeni, Bogdan Stanoevici, care subliniază: „Aceşti copii au nevoie să se uite către ceva frumos. Frumoase sunt foarte multe lucruri, avem valori peste tot, dar noi nu ştim să vorbim despre noi. Cred că acest gen de activităţi este ceea ce ne trebuie“.