Satisfacție în muncă, motivație, răspuns la conflict. Cercetare privind resursele umane din învățământul preuniversitar

În articol sunt prezentate rezultatele unei cercetări privind satisfacția în muncă, motivațiile dominante, stilul de răspuns în cazul conflictului, dar și modul în care cadrele didactice doresc să fie conduse și sunt conduse. Studiul este realizat într-un colegiu de prestigiu, cu performanțe educaționale. Cadrele didactice participante la investigație au fost alese în mod aleator.

Grupul inclus în studiu este format din 10 subiecți, cadre didactice titulare, calificate, încadrate la un colegiu centenar. Toți sunt absolvenți de studii superioare, doi sunt doctoranzi, unul în economie și altul în filologie. Domeniul de pregătire este diferit, astfel: istorie – 2 subiecti, lb romana – 2 subiecți, limba franceză – 2 subiecti, economie – 1 subiect, filosofie – 1 subiect, informatică – 1 subiect, chimie – 1 subiect. Grupul este format din 5 persoane de gen feminin și 5 de gen masculin. Cel mai tânăr participant are 38 de ani iar cel mai vârstnic are 63 de ani.  Membrii grupului se întâlnesc cel puțin săptămânal în cancelarie și, cu frecvență mai mică, la ședințele de catedră sau profesorale. Salarizarea lor este diferită în functie de vechime, sporul pentru gradația de merit,  dirigenție și gradele didactice. 50% au gradație de merit iar 75% au spor de dirigenție. Toti mebrii grupului sunt căsătoriți și au persoane în întreținere.

Obiectivele cercetarii au fost:

• Ierarhizarea surselor de satisfacție în muncă ale grupului supus cercetării respectiv: plată, promovare, supervizare, beneficii suplimentare, recompense condiționate, colegi de muncă, natura muncii, comunicare dar și in ce măsură contribuie fiecare la satisfacția totală în muncă.
• Identificarea factorului motivațional în muncă care se manifestă cu o intensitate mai mare la membrii grupului;
• Determinarea stilului de răspuns in cazul conflictului având în vedere gradele diferite de cooperare (adică efortul fiecăruia de a satisface interesele celuilalt) şi de autoimpunere (efortul fiecăruia de a-şi satisface propriile interese);
• Determinarea preferinței membrilor grupului referitoare la modul in care sunt conduși respectiv orientarea managerului spre un anumit mod de conducere a organizației.

Metodele şi instrumentele utilizate:

• Chestionarul privind satisfacția in muncă a lui Spector
• Chestionar Dominante Motivaționale Ticu Constantin
• Testul Thomas-Kilmann de aflare a stilului de răspuns la conflict
• Chestionar Teoria Y/Teoria X (adaptare dupa McGregor).

Concluziile studiului

Având în vedere procentul destul de mare al persoanelor care doresc confruntarea (rechini)  existente în grupul cercetat (30%), se  impune  un program  de conștientizare a opțiunilor disponibile și de abordare constructivă a conflictelor, de dezvoltare a unor abilități acolo unde este nevoie.  Este important să punem accentul pe faptul că avem abilitatea de a ne schimba stilul dominant. La polul opus se află broscuțele (persoanele evitante)  care necesită un program de  creștere a stimei de sine, de dezvoltare.  Mai multe persoane ințelepte (bufnițe) ar fi de preferat în orice organizație.

Motivațile dominante au scos în evidență faptul ca expertiza și relaționarea ca nevoi se manifestă intens în rândul cadrelor didactice.  Recomand desfășurarea de activități  de petrecere a timpului liber, de recreere, de documentare, vizite, schimburi bilaterale.

Implicarea cadrelor didactice într-o măsură mai mare în activități extrașcolare este, de asemenea, recomandabilă. Programele și proiectele naționale și europene oferă opotunități în acest sens, dar ele nu sunt suficient de bine mediatizate și promovate. În fiecare unitate de învățământ, persoana care are aceste atribuții în fișa postului trebuie să fie mai responsabilă.

Cadrele didactice studiate în raport cu activitățile manageriale desfășurate  sunt preocupate mai ales de latura umană. Acest aspect poate duce la o indulgență prost administrată în relația cu elevii. Se impune conștientizarea permanentă a importanței meseriei de dascăl ori de câte ori este posibil, în cadrul ședintelor de catedră, consiliilor profesorale etc.

Rezultatele studiului  privind satisfacția în muncă a confirmat faptul că profesorul muncește din vocație și nu pentru recompensele financiare. Acest aspect este problematic, deoarece a dus la o proastă salarizare a cadrelor didactice.

Bibliografie:
Bădescu O. (2005) Să-nvăţăm să iubim! Ghid de consiliere, București, Editura Economică.
Bogathy, Z. (coord.) (2004). Manual de psihologia muncii şi organizaţională. Iaşi: Polirom.
Chemers M. (1997). O teorie integratoare deconducere. Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.I
Johns, G. (1998). Comportament organizaţional. Bucureşti: Editura Economică.
Mora,C. (coord.) Leadership și dezvoltare organizațională. Cluj 2008
Neculau, A. (coord) (2000). Analiza şi intervenţia în grupuri şi organizaţii. Iaşi: Polirom.
S. Chirică, Psihologia Organizaţională. Modul de diagnoză şi intervenţie, Casa de Editură şi Consultanţă. Studiul Organizării, Cluj-Napoca, 1996
Stoica-Constantin, A.,Neculau, A.(coord.)(1998). Psihosociologia rezolvării conflictului. Iaşi:
Trevisani, D. (2015), Semiotica pentru lideri. Simboluri, semnificații, Power & Comunicare.  Medialab-cercetare Publishing.
Vlăsceanu, M. (1993).  Psihosociologia organizaţiilor şi conducerii. Bucureşti: Paideia.
Vlăsceanu, M. (2003).  Organizaţii şi comportament organizaţional. Iaşi: Polirom.
Zamfir C., (1980) Un sociolog despre muncă şi satisfacţie, Bucureşti, Ed. Politică.
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/
http://incont.stirileprotv.ro/idei-de-afaceri/analiza-swot
http://www.studentcenter.ro/userfiles/file/Analiza%20SWOT.pdf
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/SWOT.pdf