Spre o nouă filosofie a educației

Putem vorbi cu certitudine de o nouă filosofie a educației numai dacă o concepem ca un dialog, un sistem de gândire, dar mai ales un sens al unor idei. În cadrul procesului apar tot mai des propuneri spre un nou umanism în educație. Constituirea unui întreg ideatic (Charles J Branner și Hobert W. Burs), se bazează pe unele aspecte care relaționează între ele. Aspectul analitic, de identificare și examinare, aspectul evaluativ de analiză critică și apreciere, aspectul speculativ prin formularea unor noi ipoteze, și aspectul integrativ reprezintă de fapt produsul procesului de filosofare.

Astfel filosofia educației devine un sistem dinamic de gândire și de idei, având la baza o serie de supoziții. În privința noii educații, acestea sunt standarde de exigență pentru demersul cognitiv și argumentativ și vizează informațiile și cunoștințele pedagogice. Conferind valoare unor enunțuri în cadrul noii filosofii a educației, se bazează pe datele existente dar și pe experiența pedagogică în general. Însă trebuie remarcat că și limbajul pedagogic și o anumită atitudine poate face distincția între o opinie, un adevăr și/sau o justificare, testare (asta cu referire la discutia avută pe tema metodelor în domeniul educației nonformale, cu persoane avizate în cadrul unor acțiuni comunitare, articolul fiind și un răspuns-opinie din partea mea).

În mod evident, opinii contradictorii au fost și vor mai fi în ceea ce privește relațiile dintre filosofie și educație, dintre filosofia educației și științele educației. Ideile vehiculate în timp conduc la concluzii și chiar confuzii, conform cărora filosofia educație s-ar ocupa cu determinarea scopurilor educației, pe când științele educației ar determina mijloacele. În mod evident există o separație între știintă și filosofie, însă până în prezent pedagogiile experimentale consideră această filosofie constă doar în vorbe atent alese.

Fenomenele educative se manifestă diferit în contexte diferite, astfel filosofia educației încearcă să asigure un echilibru între ființă și devenire, între explicație și înțelegere în procesele de cunoaștere, o relație eficientă între comunicare și influențarea comportamentului uman.  Astfel, noua filosofie a educație este în relație atât cu metafizica, cu filosofia științei dar și cu filosofia gândirii prin analiza conceptelor, și în același timp aceasta nu poate fi revendicată în exclusivitate de științele educației.

Cu certitudine, filosofia educație poate fi considerată o știință de graniță în domeniul cercetării complexității naturii umane, a valorilor de adevăr a cunoștiințelor pedagogice, a analizei construcțiilor teoretice, dar și a orientării ei spre valorizarea proceselor pedagogice.