Structuri narative (povestirea) în jocurile didactice ale școlarului mic

De-a lungul timpului, am căutat mereu răspunsuri la întrebările care mă frământă ca dascăl, ca deschizător de drumuri spre cunoaştere: insistăm oare de ajuns, folosim metode adecvate, astfel încât elevii noştri să-şi însuşească corect limba română? Urmărim şi corectăm sistematic, zi de zi, oră de oră exprimarea orală sau scrisă a elevilor noştri? Sădim în sufletul lor dragostea pentru limba română și pentru tot ceea ce este frumos şi înălţător?
Îi stimulăm, îi răsplătim atunci când realizează progrese remarcabile? Reuşim să-i învăţăm cum să înveţe?

Cu scopul de a găsi răspunsuri la asemenea întrebări, am căutat de-a lungul experienţei didactice să găsesc o serie de metode şi procedee didactice eficiente, îmbinate în modalităţi diverse. Cum eficienţa metodelor didactice se observă cel mai bine în gradul de participare a elevilor în procesul învăţării, am urmărit să lărgesc gama metodelor activ participative. În acest sens, o maximă eficienţă a dovedit-o jocul didactic, prin care poate realiza cu succes activizarea elevilor – condiţie sine qua non a obţinerii unor performanţe şcolare.

Din multitudinea activităţilor didactice specifice studiului limbii române, prin care se exersează în forme diferite actul comunicării, povestirea structurilor narative a constituit de asemenea alături de jocul didactic menţionat mai sus, punctul de plecare în elaborarea temei „Structuri narative în jocurile didactice”. Astfel, propun să supun atenţiei aceste tipuri de activităţi de învăţare, care constituie cadrul metodic pentru obiectivele de referinţă urmărite în studiul limbii române şi conţinuturile învăţării caracteristice dezvoltării competenţelor de comunicare orală şi scrisă.

Tactul pedagogic de care trebuie să dea dovadă învăţătorul, îmbinând cele două metode de învăţare, povestirea şi jocul didactic, motivează alegerea acestei  teme, care vine să completeze paleta de cercetări în domeniul jocurilor didactice şi anume cele cu structuri narative. Desigur, am urmărit să evidenţiez valenţele formativ-educative ale acestor tipuri de activităţi, de la formarea deprinderilor de exprimare corectă, dezvoltarea imaginaţiei, atenţiei, a gândirii logice, până la stimularea creativităţii şi crearea unor stări şi trăiri afective.

Prin jocurile didactice ce propun structuri narative se dezvoltă o serie de procese  psihice, afective de cunoaştere, atitudinii şi capacităţii cum ar fi: dezvoltarea atenţiei, formarea deprinderilor de povestire logică, de exprimare clară, de argumentare şi justificare a părerilor, stimularea proceselor afective şi dorinţa de a citi şi expune dezvoltarea imaginaţiei şi a spiritului creator, solicitarea gândirii, dezvoltarea memoriei voluntare, dezvoltarea capacităţilor de sistematizare, de selectare, de comparare, de asociere, antrenarea spiritului de competiţie şi lărgirea orizontului de cunoaştere.
Jocul didactic este activitatea cea mai firească, care corespunde cerinţelor de dezvoltare a şcolarului mic, tendinţelor lui de a fi în contact cu adulţii şi cu alţi copii, de a percepe activ, de a înţelege şi a oglindi lumea înconjurătoare, dorinţei lui de a-şi exprima gândurile. De aceea, jocul didactic cu structuri narative îşi atinge cu succes valenţele formativ – educative enumerate anterior.

Pentru nivelul clasei I, am selecționat câteva jocuri didactice cu structuri narative în concordanţă cu obiectele şi temele lecţiilor de abecedar. Acestea pot fi aplicate în diferite momente ale lecţiilor: fie în activitatea în completare, fie în momentele de consolidare a cunoştinţelor, fie desfăşurate pe parcursul unei ore avute la dispoziţia învăţătorului. În eşalonarea acestor jocuri ce presupun structuri narative, s-au respectat principiul caracterului aplicativ al învăţământului, principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale şi principiul accesibilităţii cunoştinţelor.

Continuă povestirea!

Scopul didactic: dezvoltarea imaginaţiei a atitudinilor moral-etice şi a exprimării corecte;
Material didactic: textul neterminat al povestirii „Ursuleţul neascultător”
Sarcina didactică: elevilor li se cere să repovestească naraţiunea audiată continuând povestirea după imaginaţia fiecăruia, alegând, de asemenea, un titlu potrivit:
„A fost odată un ursuleţ cam neascultător. El nesocotea tot ce îl învăţau părinţii săi: să nu se murdărească, să se poarte frumos, să nu se depărteze de casă.
Într-o zi, ursuleţul a plecat de acasă cu gând să guste din mierea aflată într-o scorbură de copac.” ( Iordăchescu, Carmen – „Să dezlegăm tainele textelor literare)
Jocul se desfăşoară individual, fiecare elev pregătindu-şi varianta imaginată, urmând ca învăţătorul să aprecieze fiecare povestire creată să se poarte scurte discuţii însoţite de aprecieri critice referitoare la comportamentul ursuleţului şi la lecţia pe care acesta a primit-o.

Descurcă povestirea!

Scopul didactic: dezvoltarea gândirii logice, a capacităţii de a relata în mod fluent o succesiune de situaţii, sub forma unor structuri narative, dezvoltarea atenţiei;
Materialul didactic: fişe cu textul „Elefănţelul zburător” scris încurcat.
Sarcina didactică: jocul se desfăşoară individual, fiecare elev va scrie pe fişa primită textul, aranjând propoziţiile în ordinea corectă:

„Elefănţelul zburător
Dumbo se născuse la circ. Era un elefant drăgălaş, dar avea urechile foarte mari. Din această pricină, mulţi îl necăjeau.
Într-o zi s-a hotărât să încerce să zboare. Prietenul său, şoricelul Timoteus, l-a încurajat:
-Hai, Dumbo, fii curajos! Poţi să zbori.
O cioară i-a dat o pană fermecată şi i-a spus:
-Acum, Dumbo! Sari! Întinde urechile şi zboară!
Şi, într-adevăr, a fost de ajuns ca elefănţelul să fâlfâie din urechile lui mari. Îndată prinse a pluti prin văzduh, întocmai ca o pasăre.”

Cine spune povestea?

Scopul didactic: dezvoltarea imaginaţiei, a exprimării orale, a gândirii logice;
Material didactic: textul unor diverse lecturi.
Sarcina didactică: li se cere elevilor să povestească conţinutul lecturilor respective dintr-un alt punct de vedere, din perspectiva unui alt personaj din povestire.
Gândul la altcineva în afara autorului poate povesti lectura este o provocare pentru imaginaţie şi o competiţie pentru cea mai interesantă nouă perspectivă. Pentru cei mici nu e nimic surprinzător să alegi un animal sau chiar un obiect pentru a repovesti întâmplările. De vreme ce un tron, un cal sau cerul pot nara evenimentele, schimbarea de perspectivă se multiplică şi antrenează elevii. Fiecare elev poate avansa unul sau câteva puncte de vedere. Reluarea conţinutului povestirii dintr-un alt punct de vedere este o activitate de aprofundare a ficţiunii şi de activitate  de aprofundare a ficţiunii şi de disciplinare a imaginaţiei.
Noul punct de vedere constituie o inovaţie în raport cu textul original, dar elevii trebuie să aibă în vedere posibilităţile perceptive ale celui ales să povestească. De exemplu, un punct de vedere „A” nu poate ştii despre un anume eveniment „B”, dacă nu a asistat la el sau nu a aflat despre el, ori despre un personaj „C”, dacă nu îl cunoaşte. Astfel, pot povesti unul din iezii din „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, sau vulpea, din „Ursul păcălit de vulpe” de acelaşi autor, etc.

Prin utilizarea unor astfel de metode riguros selectate, într-o formă accesibilă, novatoare, prin intermediul cărora să fie eludată monotonia, plictisul, rutina,  se deschide în sufletul elevilor dorinţa de învăţare într-un mod creativ şi eficient. În funcţie de personalitatea fiecăruia, aceștia vor avea în viitor un stil creativ propriu, un comportament adecvat în orice situaţie, o activitate psihică activă în desfăşurarea diferitelor acţiuni.

Din varietatea de jocuri didactice propuse, un dascăl iubitor, cu măiestrie didactică, le poate alege pe cele mai potrivite pentru eficientizarea procesului educaţional într-un concept facil şi atractiv.

Bibliografie:
1. Duţu, Olga (2002). Didactica limbii române şi comunicării în ciclul primar. Constanța: Editura  Europolis.
2. Huizinga, Johan (2002). Homo ludens. București: Editura Humanitas.
3. Iordăchescu, Carmen (1997). Să dezlegăm tainele textelor literare. București: Editura Carminis.
4. Gurzău, Stela & Iancu, Liliana (1995). Să învăţăm cu Moş Arici. Constanța: Editura Europolis.