Studiu practic-aplicativ privind formarea deprinderilor de muncă independentă la școlarul mic

Școala modernă, prin educația și instruirea de care este responsabilă, are ca preocupări fundamentale nu numai transmiterea unui sistem de cunoștințe, ci, mai ales, îndrumarea și stimularea elevilor în direcția dezvoltării cognitive, afective, sociale, a exersării abilităților în contexte variate, în vederea pregătirii lor pentru integrarea optimă în activitatea și viața socială. Profesorul devine astfel organizatorul și îndrumătorul educării și formării prin efort propriu al elevului, iar acesta devine participant direct și activ la cunoașterea realității, la formarea propriei sale personalități.
Pornind de la aceste aspecte, am realizat un studiu practic-aplicativ care s-a derulat pe parcursul unui an școlar, al cărui scop fiind creșterea performanței școlare a elevilor prin formarea deprinderilor de muncă independentă.

Formarea deprinderilor de muncă independentă stă la baza învățării acasă  și a învățării ulterioare ca adult. În condițiile vieții contemporane, când omul trebuie să se  instruiască și să se perfecționeze necontenit, obișnuirea elevilor cu munca independentă este o necesitate, o formă de pregătire pentru viață.

Scopul studiu a vizat creșterea performanței școlare  a elevilor prin formarea deprinderilor de muncă independentă. În vederea atingerii acestui scop am urmărit:

• selectarea unor strategii didactice menite să formeze elevilor deprinderi  de muncă independentă;
• aplicarea constantă și sistematică a strategiilor identificate într-o manieră individualizată și diferențiată;
• valorificarea deprinderilor de muncă independentă ale elevilor în cadrul activităților curriculare și extracurriculare;
• determinarea legăturii  dintre formarea deprinderilor de muncă independentă și creșterea performanței școlare.

Învățătorul trebuie să educe la elevi o atitudine conștientă față de învățătură, să le formeze deprinderi de muncă intelectuală, să le dezvolte imaginația, inițiativa, spiritul de echipă și curajul, să le mențină atenția trează întotdeauna, să le solicite gândirea. Realizarea acestor idealuri nu poate avea loc decât în urma unor mari eforturi și prin abordări didactice superioare din punct de vedere metodologic în organizarea procesului instructiv-educativ.

În cercetarea întreprinsă de mine, mi-am propus să verific următoarea ipoteză: dacă se desfășoară sistematic un program instructiv-educativ individualizat și diferențiat, centrat pe utilizarea unor strategii didactice orientate spre formarea deprinderilor de muncă independentă la elevi, acesta va conduce la formarea unui stil de muncă independent și la creșterea performanțelor acestora în învățare.

Obiectivele cercetării au vizat:
O1- stabilirea nivelului inițial de dezvoltare a deprinderilor independente  la școlarul mic;
O2- elaborarea și implementarea programului educațional „Învață să înveți”;
O3- identificarea corelației dintre programul educațional aplicat și creșterea nivelului de formare a deprinderilor de muncă independentă și a performanțelor școlare;

Am organizat o cercetare practic-aplicativă, experimentală pe un  singur eșantion  de elevi, aceștia fiind în clasa a IV a. Subiecții au fost testați în trei momente diferite: pretest, etapa formativă și posttest, aplicându-se tehnica cercetării înainte și după, urmărindu-se evoluția acestora de la o etapă la alta  și comparându-se rezultatele inițiale cu cele finale.

Stabilirea metodologiei adecvate reprezintă un moment fundamental în derularea unei investigații. Importanța sa capătă amploare dacă ne gândim că metodologia este cea care transformă de fapt un proiect de cercetare în acțiuni concrete, practice, la nivelul realității educaționale. (Alecu, Simona, 2005, p. 55).

Cercetarea s-a realizat prin intermediul următoarelor metode:

I. Metode acționale sau de intervenție

Experimentul pedagogic definit ca o observare provocată care „constă în producerea sau schimbarea deliberată a unor evenimente sau procese educaționale cu scopul de a observa, măsura și evalua prin control sistematic factorii care le  influențează, le determină sau interacționează cu modul lor de manifestare.” (Ioan Jinga, Elena Istrate, 1998, p. 68). Este o metodă riguroasă de cercetare datorită controlului pe care-l impune tuturor componentelor: etape, variabile, instrumente de investigaţii, timp, eşantion, tehnică de realizare.

În cazul acestui experiment, variabilele au fost următoarele:

• Variabila independentă – reprezentată de schimbările introduse pentru a influența pozitiv activitatea educațională. Acestea au fost: strategiile didactice de  individualizare și diferențiere a învățării, metodele de predare-învățare activ-participative, centrate pe elev, alternarea formelor de organizare a colectivului de elevi  frontal, individual, în perechi, pe grupe în vederea formării deprinderilor de muncă independentă la elevi.
• Variabila dependentă – constă în efectele obținute ca urmare a schimbărilor introduse. În acest caz  a vizat creșterea performanțelor școlare ale elevilor ca urmare a formării deprinderilor de muncă independentă.
• Variabila intermediară – mijlocește relațiile dintre variabilele dependente și cele independente. Acestea sunt de natură psihosocială și se referă îndeosebi la trăsăturile de personalitate și climatul relațional care se interpune în acest proces.

Subiecților li s-au aplicat, în etapa de evaluare inițială, constatativă, probe de evaluare orale și  scrise, înainte de a fi introdusă modificarea dorită, precum și în etapa finală când subiecților li s-au aplicat teste identice ca structură și mod de administrare cu primele.

În etapa inițială, numită și pretest sau etapa preexperimentală, am asigurat condițiile optime de desfășurare  a experimentul urmând următorii pași:

• am colectat și valorificat datele furnizate de observațiile curente desfășurate în timpul activităților curriculare și extracurriculare: stiluri de învățare, tipuri de inteligență, ritmul de lucru al fiecărui elev;
• am testat eșantionul;
• am înregistrat și interpretat datele obținute în urma aplicării pretestului;
• am elaborat programul experimental de instruire diferențiată;
• am stabilit strategia desfășurării experimentului.

Pornind de la ideea că ceea ce influențează cel mai mult învățarea este nivelul cunoștințelor pe care îl posedă elevul la începutul unui program de instruire, probele de evaluare inițiale aplicate au respectat acest principiu și au urmărit stabilirea nivelului de cunoștințe, priceperi, deprinderi pe care și le-au dobândit elevii până în acel moment. În funcție de rezultatele obținute mi-am proiectat activitatea didactică urmărind atingerea obiectivelor propuse astfel încât să se asigure progresul în învățare pentru fiecare elev în parte.

Scrisul, ca instrument al activității intelectuale este o reprezentare în timp a limbajului, un mijloc eficient cu o vechime apreciabil de mare de stocare și transmitere a informației. Scrisul are o valoare formativă  și împreună cu cititul au implicații importante în formarea personalității umane. Plecând de la acest aspect – și consider că succesul la învățătură  și la  celelalte discipline de studiu este influențat în mod direct de cât de bine stăpânește elevul deprinderea de citi-scris – am apreciat a fi necesar să evaluez aceste aspecte, prin urmare probele de evaluare inițiale  au fost aplicate la  disciplina limba și literatura română.

Aceste probele de evaluare inițială au urmărit verificarea deprinderilor de scriere  corectă,  a deprinderii de citire corectă și conștientă, capacitatea de exprimare orală și scrisă, nivelul de dezvoltarea a vocabularului, creativitatea și originalitatea.
Probele de evaluare inițiale, dar și finale, conțin o gamă de itemi variați: obiectivi, semiobiectivi, subiectivi. Datele obținute le-am înregistrat, clasificat, interpretat  și comparat folosind tabele, grafice, histograme și diagrame areolare.

II. Metode nonexperimentale de colectare a datelor:

• observația sistematică -am elaborat grila de observație care a cuprins 10 indicatori comportamentali pe care i-am urmărit pe parcursul întregii cercetări
• ancheta  pe bază  de chestionar- am aplicat chestionare  elevilor în vederea identificării tipului de inteligență și a stilului de învățare dominant;
• convorbirea – am aplicat această metodă de cercetare în timpul orelor, în pauză, dar și pe parcursul unor activități extracurriculare
• metoda cercetării documentelor școlare – am analizat datele  oferite de unele  documente școlare: cataloage, fișe psihopedagogice, programe școlare, planificări  și altele.
• metoda  analizei produselor  activității școlare – am analizat produse  diverse ale activității independente ale  elevilor realizate

În ultimii ani, s-a subliniat  tot mai mult necesitatea valorificării laturii formative a procesului de învățământ astfel încât elevii noștri să fie înzestrați nu doar cu o cantitate cât mai mare de cunoștințe aparținând disciplinelor din ariile curriculare cuprinse în planurile cadru specifice învățământului primar, ci mai ales cu un set de priceperi, deprinderi, achiziții, convingeri, comportamente cu  care  micii școlar să fie capabili să opereze în contexte  variate reușind astfel să rezolve cu succes diverse probleme cu care se confruntă atât în cadrul școlii, dar și în afara ei.

Pornind de la această idee, dar analizând și literatura de specialitate am demarat acest program experimental intitulat „Învață să înveți” în cadrul căruia urmăresc să formez elevilor mei deprinderi de muncă independentă prin diferențierea și individualizarea activității instructiv-educative, dând astfel șansa fiecărui copil să progreseze într-un ritm propriu, respectându-i particularitățile psiho-individuale.

În etapa formativă, numită și experimentală, am introdus variabila independentă sau elementul de noutate, care a constat în  selectarea și utilizarea unor strategii didactice moderne, centrate pe elev, care aplicate individualizat și diferențiat sunt menite să formeze elevilor deprinderi de muncă intelectuală și de muncă independentă conducând astfel la creșterea motivației pentru învățare, a încrederii în forțele proprii și implicit la  creșterea performantelor școlare ale elevilor.

Modalități practice de optimizare a activității independente a școlarului  mic prin valorificarea formelor de organizare ale procesului de învățământ

Mi-am propus ca în cadrul tuturor lecțiilor să alternez formele de organizare a colectivului de elevi  antrenându-i treptat de la activități de învățare organizate  frontal și individual, la activități de lucru în perechi și apoi la activități de lucru în echipe urmărind astfel formarea la elevi pe lângă deprinderi de muncă intelectuală, deprinderea de a colabora, de a comunica și de a coopera.

Când am observat că școlarii au învățat să lucreze eficient în pereche pentru realizarea unei sarcini, am organizat și activități pe grupe. Grupele  constituite au fost omogene cuprinzând elevi cu același ritm de învățare sau după nivelul  de dezvoltare al aptitudinilor sau  neomogene  cuprinzând elevi cu niveluri diferite de dezvoltare intelectuală, de învățare, de performanță, de aptitudini. Metodele didactice aplicate în cadrul orelor  de limba și literatura română au fost: lectura explicativă, metoda exercițiului, studiul de caz, observarea sistematică şi independentă, experimentul, metoda activităţii pe bază de fişe, metoda proiectelor, metoda studiului individual, gândiți/ lucrați în perechi/ comunicați, ciorchinele, cadranele, termenii dați în avans, cvintetul, piramida povestirii, cubul, explozia stelară, metoda piramidei, harta povestirii.

Optimizarea  activității independente prin individualizarea și diferențierea acesteia

Individualizarea priveşte diferenţierea sarcinilor didactice şi a căilor de îndeplinire a lor, a normelor de efort şi a procedeelor de reglare a acestora potrivit particularităţilor elevilor

Diferenţierea învăţării înseamnă adaptarea activităţii de învăţare (sub raportul conţinutului, al formelor de organizare şi al metodologiei didactice) la particularităţile copiilor, la tipurile de individualităţi. Principalul mijloc de individualizare a învățării pe care l-am folosit în cadrul activității instructiv-educative a fost cel al fișelor.

• fişe de dezvoltare – cuprind întrebări şi exerciţii mai grele, cu scopul de a valorifica la maxim potenţele intelectuale ale elevilor foarte buni;
• fişe de recuperare – destinate elevilor cu gândire mai lentă;
• fişe de exerciţii – menite să înlocuiască ori să completeze exerciţiile din manual, adaptate la particularitățile  elevilor din  clasă;
• fişe de autoinstruire – ce cuprind cunoştinţe explicate, împreună cu teme de control destinate autoinstruirii elevilor.

Diferențierea temelor pentru acasă este o altă formă de activitate diferențiată. Acest tip de diferențiere trebuie făcută în așa fel încât elevii  de nivel slab să învețe lucrurile elementare care asigură învățarea lecției următoare sau un minim de progres, iar cei de nivel bun și foarte bun să poate lucra la un nivel superior astfel încât progresul să fie evident și în cazul lor.  Tema pentru acasă trebuie să conțină un set de exerciții obligatorii (sarcini mai ușoare accesibile tuturor elevilor) și o parte facultativă care cuprinde sarcini mai dificile. Întotdeauna învățătorul trebuie să ofere explicații în legătură cu modul de rezolvare al exercițiilor date spre rezolvare acasă în acest fel elevii vor ști cum să lucreze singuri acasă.

Am elaborat  și aplicat planuri de intervenție personalizate pentru acei elevi care întâmpinau dificultăți în învățare sau rămâneri în urmă. După două-trei luni, în funcție de progresele realizate de fiecare  elev, planul de intervenție personalizat a fost revizuit, stabilind alte obiective  și alte modalități de atingere a lor.

Teoria inteligențelor multiple, elaborată de Howard Gardner, oferă noi baze în conceperea programelor de instruire diferențiată a elevilor. Gardner susține că poate rezolva o situație problemă apelând la una din mai multe tipuri de inteligență din cele opt pe care le posedă. Aceasta oferă un număr mare de instrumente didactice a căror utilizare asigură centrarea demersului didactic pe elev.

În urma observării sistematice a elevilor și a aplicării unor chestionare, am reușit să cunosc elevii din  de vedere al teoriei inteligențelor multiple. Am valorificat acest aspect în cadrul orelor de limba și literatura română, de științe, de matematică urmărind adaptarea cerințelor la posibilitățile elevilor.

Dezvoltarea deprinderilor de muncă independentă prin activităţile extracurriculare

Abordările moderne ale procesului de învățământ subliniază importanța valorificării  educației formale, informale și nonformale deoarece aceste trei forme își pot dovedi eficiența în dezvoltarea micilor școlari şi pot contribui la dezvoltarea durabilă a societăţii numai prin intercondiţionare şi interdependenţă în contextul educaţiei permanente. Se  evidenţiază posibilitatea preluării unor priorităţi şi pe terenul educaţiei nonformale care oferă un câmp motivaţional mai larg şi mai deschis procesului de formare-dezvoltare a personalităţii având o capacitate rapidă de receptare a tuturor influenţelor pedagogice informale, aflate într-o expansiune cantitativă greu controlabilă.

Activitățile desfășurate în cadrul educației nonformale vin  în completarea educaţiei formale şi cuprind totalitatea influenţelor de natură educativă realizate în afara clasei şi a şcolii (extraşcolare, extracurriculare). Constituie o punte între cunoştinţele asimilate formal şi cele asimilate informal.

Principalele  forme de activitate complementare lecției sunt:

• activitățile desfășurate în afara clasei: meditații, consultații, jocuri și concursuri școlare, serbări, șezători literare, carnavaluri, vizionări de filme, spectacole de teatru  etc.;
• activități desfășurate în afara școlii – organizate în vederea valorificării timpului liber – vizite, excursii, expoziții, organizări de spectacole.

Având în vedere aceste aspecte cu privire la organizarea activităților nonformale, am proiectat și desfășurat la nivelul clasei mai multe proiecte educaționale în cadrul cărora am inclus mai multe tipuri de activități extracurriculare și extrașcolare. I-am implicat pe elevi în planificarea  excursiilor. Ei au avut sarcina de a se informa cu privire la obiectivele turistice care pot fi vizitate precum și să selecteze informații despre aceste obiective pe care apoi le-au prezentat și celorlalți colegi reușind, împreună, să întocmim planul excursiei.  După desfășurarea excursiilor, elevii au fost rugați să completeze un jurnal în care să consemneze obiectivele vizitate precum și propriile impresii și gânduri.
În urma  elaborării și derulării  programului educațional „ Învață să înveți”,  am considerat a fi necesară compararea nivelului inițial al elevilor și cel final prin  aplicarea unei probe de evaluare sumativă pentru a verifica ipoteza formulată, stabilind  dacă programul experimental și-a dovedit  eficiența sau nu, parcurgând astfel cea de-a treia etapă a cercetării, cea a posttestului.

În etapa postexperimentală numită și posttest am parcurs următorii pași:

• am înregistrat rezultatele finale ale experimentului;
• am comparat datele finale cu cele inițiale;
• am stabilit diferențele relevante între datele înregistrate în toate cele trei etape ale experimentului;
• am formulat concluziile experimentului.

Proba de evaluare sumativă a fost aplicată după ce s-a încheiat etapa experimentală ce  a vizat în mod expres rezultatele elevilor  la disciplina limba și literatura română și a fost concepută   după structura celor inițiale, urmărind verificarea deprinderilor de scriere corectă, a deprinderii de citire corectă și conștientă, capacitatea de exprimare scrisă , nivelul de dezvoltare a vocabularului, creativitatea, originalitatea. Probele sumative au fost concepute   după structura celor inițiale, dar având un grad de dificultate ridicat, cuprinzând și noile noțiuni însușite pe parcursul perioadei formative.

După o analiză comparativă  a rezultatelor, am constatat că la disciplina limba și literatura română a crescut numărul calificativelor de foarte bine și bine scăzând numărul celor de suficient și de insuficient.

Am finalizat cercetarea prin:

• analiza, sinteza și prelucrarea datelor obținute;
• interpretarea rezultatelor și elaborarea concluziilor prin raportare la obiectivele cercetării;
• formularea unor recomandări, completări sau propuneri pentru ameliorarea și optimizarea domeniului investigat.

Consider că ipoteza care a stat la baza acestei cercetări  a fost verificată, iar obiectivele cercetării au fost atinse.

Formarea deprinderilor de muncă independentă este un proces complex și de durată acestea consolidându-se și dezvoltându-se treptat printr-o gestionare eficientă a strategiilor didactice de către învățător. Preocupările  permanente ale acestuia trebuie să vizeze: informarea psihopedagogică și metodică; cunoașterea potențialului și a particularităților elevilor cu care lucrează; măsurarea și aprecierea  rezultatelor obținute în urma evaluărilor; adaptarea procesului instructiv-educativ la posibilitățile reale ale elevilor; valorificarea cunoștințelor elevilor însușite atât formal, dar și nonformal și informal.

Posibilitățile de valorificare a caracterului formativ a procesului instructiv-educativ sunt multiple, iar învățătorului îi revine sarcina să urmărească în mod  special și sistematic acest aspect în timpul activității sale didactice.

Bibliografie:
1. Alecu, Simona, METODOLOGIA CERCETĂRII EDUCAȚIONALE,  Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați, 2005
2. Ioan, Cerghit, PERFECȚIONAREA LECȚIEI ÎN ȘCOALA MODERNĂ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983
3. Cristea, Gabriela, MANAGEMENTUL LECȚIEI, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008
4. Oprea, Crenguța, STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006
5. Ioan, Neacșu, METODE ȘI TEHNICI DE ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ, Editura Militară, București, 1990
6. Jeannie, L. Steel, Kurtis, S., Meredith, Charles, Temple, LECTURA ȘI SCRIEREA PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE, vol. I, Centrul Pentru  Educația 2000+, 2000
7. Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Național Pentru Pregătirea Profesorilor, INSTRUIREA DIFERENȚIATĂ, APLICAȚII ALE TEORIEI INTELIGENȚELOR MULTIPLE, ghid, București , 2001
8. Carmen, Crețu, CURRICULUM DIFERENȚIAT ȘI PERSONALIZAT, Editura Polirom, Iași, 1998.