Studiu privind impactul migrației părinților asupra elevilor din învățământul preuniversitar din județul Mehedinți

Studiul privind impactul migraţiei părinţilor asupra elevilor din învățământul preuniversitar din județul Mehedinți şi-a propus să evidenţieze impactul pe care plecarea părinţilor îl are asupra bunei dezvoltări a elevilor, nevoile pe care aceşti elevi le au pe perioada lipsei părinţilor, şi de asemenea, pe baza nevoilor evidenţiate, să recomande şi să dezvolte cele mai potrivite tipuri de servicii pentru acest grup ţintă. De asemenea, studiul îşi propune să analizeze situaţia grupului ţintă (a elevilor cu părinţi plecaţi să muncească în străinătate) din perspectiva respectării drepturilor copilului garantate prin Convenţia ONU privind drepturile copilului, ratificată şi de România şi prin Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Libera circulaţie a persoanelor în contextul aderării României la Uniunea Europeană și o economie de piață defectuoasă sunt doi factori ce au condus la niveluri ridicate de migraţie a părinților elevilor români către ţările mai dezvoltate ale Europei. Acest fenomen a căpătat o amploare şi mai mare în zonele cu un nivel de dezvoltare încă foarte scăzut, unde a găsi un loc de muncă a devenit o problemă majoră pentru comunitate.

Regiunea Bucuresti-Ilfov a contribuit cu 26,6% din PIB-ul la nivel naţional, potrivit datelor publicate, în 2019, de CNSP în Proiecţia principalilor indicatori în profil teritorial, faţă de regiunea de Sud-Vest Oltenia, cu doar cinci judeţe, care a contribuit cu 7,4%  din PIB, considerate ca un pol al sărăciei  în România. Cel mai slab județ plasat, în ceea ce privește PIB 2019, a fost Mehedinţi (6.795 milioane lei).

Pe fondul unui grad scăzut de dezvoltare, datorat în mare parte si gradului de urbanizare mai scăzut, regiunea de Sud-Vest Oltenia este zona care se confruntă cu un val migratoriu de proporţii, fenomen ce nu rămâne fără urme la nivelul comunităţilor respective. În acest context, plecarea unui număr considerabil de persoane peste hotare, fie în căutarea unui loc de muncă propriu-zis, fie în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, a lăsat în urmă un număr foarte mare de copii lipsiţi de prezenţa părinţilor în procesul de creştere şi dezvoltare. Numărul din ce în ce mai mare de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate conturează un nou fenomen social cu care România se confruntă în momentul de față.

Conform celei mai recente comunicări din partea Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDC), instituţie care deţine rolul monitorizării acestui fenomen, numărul total al copiilor din România care aveau ambii părinţii plecaţi la muncă în străinătate era, la finele lunii iunie 2019, de 16.453, cu 1.159 (8,7%) mai puţini faţă de sfârşitul primului semestru din 2018, în timp ce totalul copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate a coborât la 91.345 (mai puţin cu 3.646, respectiv 4%).

Sursa mai sus citată ne informează că un număr de 63.169 de copii aveau un părinte plecat la muncă în străinătate (în scădere cu 722 1,2%), comparativ cu finele lunii iunie 2018), iar dintre aceştia 60.747 de copii erau în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie. În acelaşi timp, 1.443 de copii se aflau în sistemul de protecţie specială, cum ar fi în grija unui asistent maternal, în centre de plasament sau la alte familii/persoane. Trebuie menţionat însă că procesul de identificare şi monitorizare iniţiat şi desfăşurat de ANPDC este în continuă perfecţionare, fiind identificaţi un număr tot mai mare de copii de la trimestru la trimestru. Numărul de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate pare a fi mult mai mare decât cel identificat până în momentul de faţă de această instituţie.

Am considerat a fi necesară o cercetare asupra situaţiei în care se află aceşti copii rămaşi fără îngrijire părintească, fiind importantă evidenţierea nevoilor pe care ei le au pentru a creşte într-un mediu propice dezvoltării normale şi armonioase. Necesitatea unui studiu asupra acestui grup ţintă, pe baza căruia să se poată acţiona, devine şi mai mare în contextul existenţei unui număr relativ mic de cercetări finalizate care să ofere o imagine clară asupra efectelor plecării părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă şi care să evidenţieze „zonele” unde sunt necesare instituirea unor măsuri de protecţie.

Cercetarea „Impactul migraţiei părinţilor asupra elevilor din învățământul preuniversitar, din județul Mehedinți” şi-a propus o analiză cât mai completă asupra situaţiei elevilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma plecării a unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate. Astfel, pentru a atinge obiectivul general al studiului s-a urmărit evaluarea: mediului familial în care aceşti elevi cresc şi se dezvoltă şi a relaţiilor pe care ei le stabilesc cu cei în a căror grijă rămân; nevoilor specifice pe care le au elevii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a gradului de acoperire a acestor nevoi (nevoile emoţionale cât şi cele raţionale: de hrană, bunăstare, acces la servicii de sănătate); schimbărilor comportamentale ale elevilor în urma plecării a unuia sau a ambilor părinţi; impactului plecării părinţilor asupra procesului de învăţare/ educaţie (cu accent pe riscul de abandon şcolar); gradului de participare şi implicare socială a elevilor rămaşi acasă; serviciilor la care grupul ţintă poate apela şi măsura în care acestea funcţionează şi identificarea măsurilor necesare pentru limitarea impactului negativ al acestui fenomen asupra dezvoltării, educaţiei si bunăstării elevilor.

Metodele folosite au fost focus-grupul şi interviul, iar tehnicile folosite au fost adaptate în funcţie de vârsta acestora cu scopul de a obţine rezultate relevante pentru fiecare grupă de vârstă. La grupele mici de vârstă (8-12, 12-16 ani) au fost folosite mai multe tehnici proiective (tehnica desenului, a colajului de poze, poveştii despre o zi obişnuită din viaţa lor de copil) pentru a facilita comunicarea şi exprimarea propriilor percepţii şi emoţii legate de lipsa temporară sau definitivă a părinţilor. Subliniez că participarea copiilor la acest studiu a fost voluntară, acordându-se o grijă specială minorilor mai sensibili la problematica abordată, urmărind ca discuţia despre lipsa părinţilor să nu aducă acestora nici un fel de prejudiciu la nivel emoţional.

Cercetarea a fost realizat în trei locaţii (Drobeta Turnu Severin, Vânju Mare şi Strehaia), localități care au număr crescut de elevi cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, în procesul de monitorizare realizat.

În analiză, s-au urmărit în principal elemente legate de mediul familial în care elevii, lipsiţi de îngrijirea părintească, cresc şi se dezvoltă, elemente legate de starea de sănătate şi bunăstare prin evidenţierea nevoilor pe care aceşti copii le au, elemente legate de educaţia, cultura şi petrecerea timpului liber şi nu în ultimul rând, s-a urmărit măsura în care este respectat dreptul la participare, dreptul de nediscriminare, incluziune socială şi la măsuri de protecţie specială.

Pe parcursul interviurilor cu elevi între 8-16 ani, s-a dovedit că motivaţia exterioară provenită de la părinţi încă are un rol important în ceea ce priveşte mersul la şcoală, activitatea de învăţat, implicarea în anumite activităţi extra-şcolare. Pentru ei, părinţii reprezintă cel mai important sprijin în situaţiile care presupun luarea unei decizii importante în viaţa lor.

Comunicarea este o altă nevoie de bază resimţită de copii în lipsa părinţilor. De cele mai multe ori, fetele în special, simt că nu au cu cine să comunice în lipsa mamei, ele devenind mai izolate şi interiorizate. Un alt fapt constatat este că mulţi dintre minori se văd nevoiţi a prelua cea mai mare parte din activităţile gospodăreşti. Pe perioada cât părinţii sunt plecaţi peste hotare pentru a munci, elevii rămân de cele mai multe ori în grija unor membrii ai familiei extinse – fie în grija bunicilor, fie în grija altor rude apropiate (mătuşă, unchi etc).  În acest context multe dintre nevoile resimţite de copii, ca cele de suport, sprijin, comunicare şi îngrijire pot fi într-o anumită măsură suplinite/ împlinite de către aceştia.

Dar există cazuri, în care elevii care au depăşit o anumită vârstă, 13-14 ani, rămân să se îngrijească singuri având sprijin parţial sau deloc din partea unui adult (fie rudă, vecin sau o cunoştinţă apropiată a părinţilor). În aceste situaţii, adolescenții respective  preiau aproape toate sau chiar toate grijile gospodăreşti şi acolo unde este cazul, preiau şi activităţile de îngrijire a celor mici.

Situațiile enumerate au efecte negative la nivel emoţional şi la nivel comportamental. La nivel emoţional, aceştia se percep:

• lipsiţi de speranţă, de certitudinea unui viitor împlinit şi fericit;
• fără nici un fel de susţinere şi încurajare în orice activitate de participare;
• fără susţinere în perioadele considerate a fi decisive pentru ei (de ex. examenul de admitere la liceu, bacalaureat);
• în majoritatea timpului, retraşi şi cu tendinţe de izolare.

Rezultatele calitative ale studiului de faţă au evidenţiat faptul că efectele menţionate, atât la nivel psihic cât şi comportamental, se regăsesc într-o anumită măsură şi la elevii minori care deşi teoretic se află în îngrijirea unui adult, adică locuiesc cu un bunic sau altă rudă, nu găsesc un sprijin real în aceştia sau mai mult, nu resimt autoritatea acestora. Mai ales printre adolescenţi, lipsa părinţilor de acasă este un prilej de a-şi exprima libertatea, ajungând în aceleaşi situaţii de risc (abandon şcolar, asociere cu grupuri mai puţin dezirabile social). Această situaţie se întâlneşte mai ales printre tinerii adolescenţi, asupra cărora bunicii sau alte rude au un control foarte scăzut.

În urma concluziilor studiului, se pot evidenția mai multe tipuri de măsuri atât pentru prevenirea cât şi intervenţia în situaţiile de manifestare a efectelor negative în urma plecării temporare a părinţilor: activități și campanii de informare şi conştientizare pentru părinţi, de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările de destinaţie, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire elevii cu ambii părinţi plecaţi îmbunătățirea suportului acordat de consilieri şcolari, extinderea programelor de tipul Şcoală după Şcoală.

Sitografie:
www.copii.ro/
www.cnp.ro/
www.dgaspcmh.ro/
ec.europa.eu/eurostat/
www.paginadepsihologie.ro/