Studiu privind motivaţia cadrelor didactice la Şcoala Gimnazială Vulcana Pandele

Acest articol este extras din Studiul privind motivaţia cadrelor didactice de la Şcoala Gimnazială Vulcana Pandele, județul Dȃmboviţa, realizat în perioada 5-15 martie 2014, prin intervievarea pe bază de chestionar a cadrelor didactice din această școală.
Şcoala are un colectiv care depune efort continuu pentru a îmbunătăți calitatea educației şi pentru a realiza ceva valoros.

Obiectivul acestui studiu este cunoaşterea gradului de motivare al personalului didactic la Şcoala Gimnazială Vulcana Pandele, județul Dâmboviţa. Studiul s-a realizat în perioada 05 martie – 15 martie 2014 pe bază de chestionar prin intervievarea cadrelor didactice (titulare şi suplinitoare), în număr de 24. Astfel, din analiza răspunsurilor pe care le-am obţinut, am constat că acestea şi-au ales meseria de dascăl în funcţie de următoarele motivaţii:

Locul I: Pentru a avea un salariu sigur (21,05%), aceasta fiind o trebuinţă pentru 43% din personalul școlii.

Locul II: Pentru a-şi folosi integral capacităţile şi aptitudinile (26,31%), aceasta fiind o dorinţă a 31% dintre profesori.

Locul III : Pentru a fi în pas cu cerinţele actuale ale reformei (26,31%), aceasta fiind o dorinţă pentru 25%.

Rezultatele obţinute dovedesc faptul că în Şcoala Gimnazială Vulcana Pandele este un colectiv care se străduieşte să depună efort continuu, indiferent de vârstă, pentru a îmbunătăţi calitatea învăţământului şi pentru a realiza ceva valoros (31,25%).

Așa cum arată și ierarhia din tabelul 1 de mai jos, se constată că pe primul loc ca importanţă pentru angajat se situează realizarea profesională, în concordanţă cu conţinutul muncii, urmate de condiţiile de muncă, posibilităţile de promovare la locul de muncă, salariul ce li se acordă pentru muncă prestată.

Realizarea profesională este cea mai bună recompensă, acest lucru fiind evidenţiat prin faptul că la baza realizării profesionale stă autorealizarea care este unul dintre cele mai importante motive ale motivării angajaţilor.

Recunoaşterea meritelor este factorul care satisface nevoile de motivaţie şi pe cele de menţinere. Recunoaşterea meritelor este o manifestare a legalităţii, un act de aprobare ce confirmă realizările de succes individuale. Plătirea creşterilor de salarii şi a primelor sunt acte tangibile, fiind considerate ca cei mai importanţi factori motivatori pentru cei care sunt interesaţi în mod deosebit doar de remuneraţie.

Recunoaşterea meritelor făcute pe alte căi, cum ar fi relaţii de prietenie, conversaţie şi interes personal, servesc la satisfacerea securităţii, statutului şi nevoilor sociale. Acest tip de recunoaştere a nevoilor nu este substituit pentru recunoaşterea meritelor pe căi legale, dar este esenţial ca factor menţinere mai ales în lipsa oportunităţilor de a câştiga recunoaşterea meritelor prin performanţele obţinute la locul de muncă, acestea având o mică valoare în ansamblu. Obiectivul instituţiei este considerat a fi un factor relativ de mică importanţă, ocupând penultimul loc în opţiunea cadrelor didactice, doar 2,85% dintre aceştia considerând ca fiind importantă pentru desfăşurarea muncii lor, pe ultimul loc situându-se siguranţa muncii, un loc important îl ocupă şi relaţiile interpersonale (8,33%), acestea creând un mediu propice pentru ca angajaţii instituţiei să se simtă motivaţi în munca lor, dar nu atât de importantă ca să surclaseze factori ca condiţiile de lucru, posibilitatea de promovare sau salariu.

În continuare, se poate observa că cel mai insatisfăcător factor pentru angajaţi este nerealizarea profesională, acesta fiind opinia a 4 persoane reprezentând un procent de 18,57% din persoanele intervievate. De asemenea, conţinutul este un factor generator de insatisfacţie în cazul în care nu coincide cu aşteptările angajaţilor. Se poate observa că salariul în sine are un procent mai mare considerat ca factor nesatisfăcător (12,85%) şi mai mic ca factor motivator .

Nerecunoaşterea meritelor, nepromovarea sau natura relaţiile interpersonale ce există între colegi sunt factori ce îl pot demotiva pe angajat. Având în vedere competenţa conducătorului, este unul dintre factorii care pot genera atât satisfacţie, cât şi insatisfacţie. Dacă managerul este competent şi îi recunoaşte meritele angajatului aflat în subordinea sa, îl va motiva pe angajat să-şi îndeplinească în mod superior sarcinile ce îi revin.

Astfel, în acest context, majoritatea de 48,58% dintre cei intervievaţi au considerat că relaţiile cu managerul sunt bune, 29% considerându-le foarte bune şi doar 2,85% considerând aceste relaţii ca fiind nesatisfăcătoare, de aceea se poate spune că sunt foarte puţine persoane care se consideră demotivate din această cauză (cum se poate observa şi în tabelul 3).

De asemenea, trebuie precizat că toţi factorii motivatori au fost interpretaţi şi în funcţie de personalitatea individului. Pentru majoritatea acestora, cea mai mare satisfacţie şi puternică motivarea sunt acelea legate de atingerea scopurilor propuse, responsabilităţilor asumate, posibilităţilor de avansări, promovări, munca în sine şi recunoaşterea meritelor.

Oamenii de acest fel (căutătorii de motivaţie) sunt motivaţi, în primul rând, de natura muncii pe care o prestează şi au o mare toleranţă pentru factorii de mediu săraci.

„Căutătorii de întreţinere” sunt motivaţi, mai ales de natura mediului şi tind să evite oportunităţile motivatoare, ei fiind foarte preocupaţi şi nesatisfăcuţi de factorii de întreţinere din cadrul locului de muncă, cum ar fi: plată, beneficiile suplimentare, condiţiile de muncă, statutul, securitatea, politica instituţiei, colegii de lucru. Ei au o mică satisfacţie din realizări şi exprimă cinism privind caracterizarea pozitivă a locului de muncă şi faţă de viaţă în general. În contrast cu aceştia „căutătorii de motivaţie” (ci care doresc să fie motivaţi) au o satisfacţie mare faţă de realizările lor şi au o atitudine pozitivă.

„Căutătorii de întreţinere” arată un interes minim faţă de tipul şi calitatea muncii pe care o prestează, pot avea succes datorită talentului, dar un profit scăzut din punct de vedere profesional, ei fiind de obicei conservatori valorilor lor, tind să-i imite pe cei din jurul lor, mai ales pe cei din conducere, în schimb căutătorii de motivaţie iubesc munca, caută calitatea, tind spre suprarealizare şi înregistrează beneficii profesionale din punct de vedere al experienţei, ei fiind totodată autodidacţi, persoane care se autorealizează, al căror sistem de valori este cerat şi sunt influenţati mai puţin de mediu.

Extras din studiul realizat de prof. Izabela Toader, director la Școala Gimnazială Vulcana Pandele.