Studiul literaturii din perspectiva modelului dezvoltării personale

Cele patru modele mari de studiu al literaturii oferă perspective diferite asupra felului în care literatura poate fi abordată în şcoală, dezvoltându-se, în timp, şi practici didactice specifice: modelul cultural sau istoric, modelul lingvistic, modelul social, modelul dezvoltării personale.
Articolul propune câteva activităţi didactice – Ecranizarea operei literare, Situația de opțiune morală, Ideea migratoare – ce urmăresc modelul dezvoltării personale, orientate către formarea și dezvoltarea personalităţii elevilor.

Modelul dezvoltării personale apare spre sfârşitul secolului al XX-lea, ca o abordare a lecturii în care profesorul pune accent pe efectul pe care textul îl are asupra elevului-cititor. Scopul principal este dezvoltarea personală a elevilor, prin propria reflecţie asupra textului şi prin participarea activă la experienţa lecturii. Accentul cade pe motivarea  elevului pentru lectură prin  corelarea temelor şi aspectelor  întâlnite în textele literare cu experienţa personală a acestuia.

Pornind de la ideea că fiecare cititor aduce în procesul lecturii alte experienţe (cognitive şi afective), modelul dezvoltării personale încearcă să pună în valoare aceste experienţe pentru a încuraja apropierea elevilor de text şi formarea imaginii de sine. Elevii sunt puşi în situaţia de a citi, de a scrie despre ceea ce citesc, de a vorbi despre ceea ce citesc şi scriu. Ei nu mai sunt dependenţi de un profesor-expert, ci sunt ghidaţi de profesori să-şi construiască propria înţelegere asupra literaturii şi să-şi dezvolte propriile preferinţe de lectură. Metodele de evaluare, la fel de dificil de conceput ca şi în cazul modelului social, se bazează pe portofoliile de lectură.

Propun câteva activităţi – Ecranizarea operei literare, Situația de opțiune morală, Ideea migratoare – ce urmăresc modelul dezvoltării personale, al orientării spre cititor, prin stimularea reflecţiei asupra celor citite, prin implicarea propriu-zisă a elevului în lectură. Acest tip de activități specifice sistemului alternativ urmăresc formarea unor competenţe de viaţă care permit dezvoltarea personalităţii, dar și a unor competenţe de învăţare – motivaţia de învăţare, stimularea creativităţii/ competitivităţii.

Ecranizarea operei literare

Metoda se poate aplica la clasa a VII-a în etapa de interpretare a operei Paşa Hassan de George Coşbuc. Elevilor li se explică în ce va consta activitatea şi li se dă, în prealabil, o fişă cu nişte întrebări-reper care vor fi ca un ghid pentru a se ajunge la ecranizarea în baza operei studiate. La oră, frontal, se vor discuta întrebările:

Fişă cu întrebări-reper
– Ce fel de film vreţi să ecranizăm?
– Împărţiţi opera în episoade. Ce episoade veţi alege pentru ecranizare? De ce? Ce vreţi să evidenţiaţi introducîndu-le?
–  Cu ce episod veţi începe şi de ce?
–  Ce episoade vor urma şi de ce?
– Dacă aţi schimba succesiunea evenimentelor, ce veţi urmări?
– În ce loc dintr-un oraş sau sat veţi filma? Avem în operă descris locul? Citaţi. Prin ce impresionează aşezările descrise?

În scopul caracterizării personajelor, se pot pune următoarele întrebări:
– Alegeţi rolurile. Motivaţi de ce aţi fi potrivit pentru un anumit rol?
– Pe cine ai propune în rolurile respective dintre colegii de clasă?
–  Pe cine ai propune în rolul X dintre actorii cunoscuţi de tine? De ce? I-ai văzut şi pe ei în astfel roluri? Povestiţi despre rolurile lor.
– Cum vom îmbrăca actorul? Este descrisă în operă modalitatea de a se îmbrăca personajul respectiv?
– Cum vom plasa personajele în cadru?

Apoi, elevii se împart în grupuri. Profesorul va indica fiecărui grup un episod, după care vor urma pregătirile cu toate atributele, rechizitele necesare.

Elevii clasei a VII-a pot fi puşi în situaţia de a turna un film după opera lui George Coşbuc, Paşa Hassan, precizându-se din start natura filmului – film istoric, pentru că sunt redate evenimentele din timpul domniei lui Mihai Viteazul, descriindu-se lupta de la Călugăreni din 1595.

Împărţind opera în cadre, elevii aleg secvenţe pentru filmul lor: ex. Mihai Viteazul în fruntea oştii române, Urmărirea paşei de către domnitorul român, Scăparea paşei în tabăra otomană. Apoi sunt solicitaţi să numească episoadele pe care le vor introduce în film, să aleagă episodul potrivit pentru începutul filmului, să aleagă spaţiul de desfăşurare a acţiunii și să-și argumenteze opţiunile,

Caracterizarea personajelor se realizează pornind de la problema – Ce actor ar putea interpreta rolul lui Mihai Viteazul? Ce vestimentaţie trebuie folosită?

În concluzie, în procedeul ecranizării operei literare, elevii îşi prezintă diferite opinii, referitoare la compoziţia operei, la personaje etc. apelând atât la experienţa lor de viaţă, cât şi la informaţiile din operă. Procedeul acesta provoacă imaginaţia elevilor, la reconstruire şi reflectare. Partea ludică a procedeului a asigurat interesul elevilor pentru lectură. Profesorul, în calitate de moderator, trebuie să-i ajute pe elevi să recepteze profund opera literară.

Situaţia de opţiune morală

Metoda Situaţia de opţiune morală este o variantă a problematizării ce se bazează pe crearea unei situaţii conflictuale care va conduce gândirea elevului spre rezolvarea cazului prezentat. Se poate aplica metoda la clasa a VIII-a în etapa de interpretare a operei Baltagul de Mihail Sadoveanu.

Descrierea cazului: La sfârşitul unei toamne, Vitoria Lipan, soţia unui oier de pe Valea Tarcăului, este îngrijorată că bărbatul ei, Nechifor Lipan, plecat la Vatra Dornei să cumpere oi de peste 2 luni, întârzie să se întoarcă acasă. Ea caută sfat la părintele Dănilă şi la baba Maranda, vrăjitoarea satului. Unele vise şi presimţiri o fac să creadă că lui Nechifor i s-a întâmplat ceva rău şi de aceea îl cheamă acasă pe Gheorghiţă, feciorul ei.

Cum ar trebui să reacţioneze Vitoria Lipan vizavi de dispariţia soţului său?  Alegeţi dintre variantele de răspuns propuse şi argumentaţi:
1) Vitoria ar trebui să meargă să afle ce s-a întâmplat cu soţul ei. Femeia trebuie să-şi caute dreptatea.
2) Nechifor Lipan este un adult. Nu merită să se îngrijoreze. Sigur va ajunge acasă teafăr.
3) Femeia ar trebui să-şi îngrijească gospodăria şi să aştepte să se rezolve lucrurile de la sine.
4) Nechifor Lipan a lăsat-o pentru o femeie cu ochi verzi, aşa cum spune baba Maranda, deci Vitoria ar trebui să-l uite.
5) Vitoria este o femeie fără apărare, nu poate pleca în căutarea soţului ei. Să lase autorităţile să afle adevărul.
6) Vitoria trebuie să pornească ea însăşi în călătorie pentru a afla adevărul. Este o datorie morală şi o dovadă de iubire faţă de Nechifor.
7) Altă opinie.

Fiecare elev îşi alege o soluţie din cele propuse ori formulează alta şi îşi argumentează în scris, în 3-5 enunţuri, soluţia aleasă.

Elevii se împart în grupuri, în funcţie de opţiunile lor, apoi vor căuta argumentele pro şi contra pentru fiecare punct de vedere ales. În timpul discuţiei colective, elevii vor avea în vedere întrebările: Care sunt cele mai convingătoare argumente şi de ce?, Care ar fi consecinţele aplicării soluţiei pentru personajele implicate?, Care sunt alternativele?

Joc de rol: În următoarea etapă, elevii sunt solicitaţi „să intre” în pielea personajului, având ca punct de plecare întrebarea: „Cum aş proceda eu în locul Vitoriei?”

La sfârşitul jocului de rol, se vor discuta următoarele aspecte: Cum v-aţi simţit în rolul respectiv?, De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul?, Ce au învăţat din experienţa trăită?

După ce se lucrează propriu-zis cu opera literară, se va relua dezbaterea colectivă, elevii susţinându-şi punctul de vedere cu argumente din opera literară. Este posibil ca unii dintre ei să-şi schimbe opţiunea iniţială, să părăsească grupul şi să adere la altul.

Metoda antrenează elevii în rezolvarea unei dileme, generează emoţii şi sentimente puternice, îi ajută pe elevi să coreleze faptele personajelor cu propriile experienţe.

Ideea migratoare

Metoda se poate aplica în etapa de prelectură a poeziei Ce te legeni…de Mihai Eminescu. Elevii sunt împărţiţi pe 4 grupe; se selectează din opera literară 5 cuvinte care reprezintă elementele ale cadrului natural: frunză, păsări, nori, vânt, codru.  Se explică elevilor procedura de lucru şi aceştia creează poezii.Se analizează frontal textele elevilor din punctul de vedere al mesajului şi al modului lui de transmitere;

Apoi se citește poezia Ce te legeni… şi se compară textele elevilor cu opera literară din perspectiva mesajului (dacă exprimă sau nu acelaşi mesaj), a relaţiilor dintre cei cinci termeni-cheie cu alte cuvinte, a forţei de sugestie pe care ei o dobândesc în urma acestor relaţii (poezia era bine cunoscută elevilor şi au putut realiza cu uşurinţă o analiză a textului  literar şi a creaţiilor lor); s-au formulat concluzii pe marginea operei studiate.

Tehnica Ideea migratoare, aplicată în procesul de receptare a operei literare, trezeşte interesul elevilor, dezvoltându-le imaginaţia şi logica gândirii, prin comparaţie, asociere, analiză, şi, nu în ultimul rând, stimuleză creaţia literară în rândul elevilor.

Bibliografie:
MARIN, Mariana, Didactica lecturii. Interacţiunea elev-operă literară din perspectiva atitudinilor şi valorilor literar-artistice, Editura Cartier, Chişinău, 2013.
PETEAN, Ana, PETEAN, Mircea, Ocolul lumii în 50 de jocuri creative, Editura Limes, 2010, Cluj-Napoca.
SÂMIHĂIAN, Florentina, O didactică  a limbii şi literaturii române. Provocări actuale pentru profesor şi elev, Editura Art, Bucureşti, 2014.
ȘCHIOPU, Constantin, Procedee de valorificare a textului literar. Situaţia de opţiune morală, în revista „Limba română. Revistă de ştiinţă şi cultură”, nr. 1-3, anul XIV, Chişinău, 2004.