Teoria inteligențelor multiple aplicată în învățământul preșcolar

Probabil că fiecare dintre noi a observat, în activitatea didactică, cât de diferite sunt comportamentele copiilor, dar poate că nu întotdeauna am știut să ne racordăm predarea la nevoile și interesele acestora. Din dorința de a-i educa cât mai bine, avem tendința de a-i îndruma pe copii în procesul de învățare fără a ține cont de competențele și nevoile lor, uitând, uneori, că misiunea noastră nu este instrucția, ci, mai degrabă, a face fiecare copil să învețe în modul lui specific, prin mijloacele cu ajutorul cărora funcționează cel mai bine, în sensul valorizării și dezvoltării potențialului propriu.

„Nu e nevoie să ştim cȃt de inteligentă este o persoană, ci mai degrabă este util să ştim ce tipuri de inteligenţă posedă persoana respectivă.” Mary Meeker

Fiecare copil învață diferit, în funcție de aptitudinile sale. „Acelaşi copil poate fi interesat, gânditor şi angajat în anumite conţinuturi, în timp ce se poate dovedi irascibil, impulsiv şi neatent pe alte conţinuturi.” (Gardner, 2006)
Teoria inteligențelor multiple, propusă de Howard Gardner, vine în întâmpinarea acestor probleme, ajutându-ne să înțelegem că fiecare copil poate fi deștept în diferite feluri și instrumentându-ne în a-i ajuta să evolueze diferit. Această teorie justifică ceea ce se poate constata, de altfel, în activitatea cotidiană a fiecăruia: că nu învățăm în același mod, că avem stiluri și atitudini de învățare diferite și, ca urmare, avem nevoie de un tratament diferit, individualizat pe tot parcursul procesului de instruire și formare.

Această necesitate este prevăzută chiar și în Declarația universală a drepturilor omului: „Educația trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și față de libertățile sale fundamentale…”. Așadar, este dreptul fiecărui copil de a fi tratat diferențiat, astfel încât să se asigure dezvoltarea armonioasă a personalității sale, în funcție de dominantele sale de inteligență și de tipul său de personalitate.

Conform acestei teorii, fiecare dintre noi este înzestrat cu un dar. În acest sens, metoda ideală de învățare variază de la copil la copil, ea trebuind să antreneze tocmai aceste abilități personale. Scopul acestei teorii este clar definit: „Fiecare copil ar trebui să fie capabil să se dezvolte la maximum de capacitate în conformitate cu potențialul propriu”.

Implicarea teoriei inteligențelor multiple în individualizarea învățării demonstrează că toate tipurile de inteligență au același grad de importanță în dezvoltarea personalității copiilor. Rolul grădiniței și al educatorilor constă în descoperirea profilului cognitiv şi aptitudinal al fiecărui copil şi dezvoltarea acestor inteligenţe. Pornind de la aserțiunea fundamentală a acestei teorii, că cele opt tipuri de inteligență sunt necesare pentru o funcționare optimă a intelectului uman, în procesul instructiv-educativ trebuie să li se acorde aceeași importanță.

Consider că noi, cei care  lucrăm cu copiii, trebuie să-i tratăm din perspectiva dezvoltării, percepându-i ca fiind unici, demni de respect și înțelegere, înzestrați cu anumite talente, dar și cu slăbiciuni. Numai astfel putem crea pentru ei experiențe satisfăcătoare, realizând o educație care să răspundă nevoilor, intereselor și profilului de inteligență al acestora.

În societatea actuală are loc un proces dinamic care ne obligă pe toți să ținem pasul cu evoluția societății și, implicit, a educației. Nevoile și cerințele copiilor pretind educatorilor o schimbare radicală a  modului de abordare a activității didactice,  impunând o abordare modernă cu influență fundamentală asupra dezvoltării ulterioare a copilului.

Nevoia de reformă, dorința de schimbare și de respectare a diversității copilului m-au motivat să împrumut și să experimentez exemplele de bună practică, eliminând șabloanele, în favoarea unor modele pentru viață ce reprezintă un exercițiu conștient, modern și eficient. Pentru mine este o provocare să încerc să valorific, prin strategii individualizate, potențialul fiecărui copil, în funcție de capacitățile care se evidențiază și nu numai, acordând o atenție deosebită, în același timp, educării caracterului copiilor, urmând îndemnul lui Einstein: „Nu căutați să fiți oameni de succes, căutați să fiți oameni de valoare!”

Bibliografie:
1. Gardner, H. (2006). Inteligenţe multiple-noi orizonturi. Bucureşti: Editura Sigma.
2. Gardner, H. (2005). Mintea disciplinată: educaţia pe care o merită orice copil, dincolo de informaţii şi teste standardizate. Bucureşti: Editura Sigma.