Utilitatea săptămânii “Să ştii mai multe, să fii mai bun!”

De ce să nu recunoaştem că mulţi dintre elevii noştri (cu precădere cei ce locuiesc în mediul rural, dar şi mulţi din oraşele României), nu dispun de mijloace pentru a putea viziona un spectacol de teatru sau operă, nu ştiu să se comporte într-o sală de cinema, fiindcă nu au văzut una decât la televizor, nu cunosc  detalii despre cum funcţionează o tipografie, o patiserie sau un atelier de croitorie…

Deşi contestată  de multe cadre didactice, iniţiativa Ministerului Educaţiei (cuprinsă în Legea Educaţiei Naţionale) de a pune la dispoziţia dascălilor o săptămână în care să se realizeze activităţi educative, inedite şi relaxante, mi se pare demnă de toată lauda.

Câţi dintre elevii ce locuiesc la periferiile oraşelor mari au trecut de graniţele cartierului şi au ajuns vreodată până în centrul acestora? Câţi au călătorit cu trenul ori metroul? Pe câţi dintre ei s-a gândit cineva să-i întrebe dacă vor să vadă cum funcţionează instituţiile statului?

Ei, dragi colegi, acum este momentul! Săptămâna “Să ştii mai multe, să fii mai bun” ne deschide calea spre a-i iniţia pe elevii noştri în activităţi şi acţiuni pe care ei sau parinţii lor să le aleagă.

În elaborarea programului de activităţi pentru săptămâna aceasta trebuie să ţinem seama de propunerile pertinente – şi care pot fi puse în practică – ale părinţilor. Putem  organiza o întâlnire cu psihologul şcolar, întâlnire de la care copiii să plece cu o imagine mai clară referitoare la meseriile pe care ar putea să le urmeze.

De asemenea, putem opta pentru o ieşire la o fermă din apropierea oraşului, cu scopul de a observa animalele, fiindcă mulţi elevi, spre ruşinea lor, nu ştiu care sunt deosebirile dintre o oaie şi o capră. Aşa văd şi ei cât de mult se poate munci fizic într-o astfel de fermă, dar şi câte avantaje ai în urma eforturilor depuse.

Nu sunt de lepădat nici întâlnirile cu poliţişti, în urma cărora elevii pot obţine informaţii despre cum să se poată apăra de eventualii infractori ori despre urmările actelor de violenţă ce deteriorează imaginea şcolii româneşti în ultima perioadă.

Mi se par interesante şi cu urmări pozitive şi  acţiunile de tip voluntariat (practică foarte des întâlnită în ţările civilizate), în care copiii colectează deşeuri, plantează flori sau arbori, merg prin azilele de bătrâni sau prin centrele de plasament cu spectacole și cu scenete, care pot aduce bucurie şi mângâiere celor cărora soarta nu le-a surâs.

Oricare ar fi alegerile cadrelor didactice, activităţile propuse ar trebui să producă o schimbare în comportamentul ori gândirea copilului, să-i deschidă noi orizonturi şi perspective de abordare a lumii.