| |
ADRIANA COLDA
|
De câte ori îmi proiectez mental câte o lecție, încep a-mi răspunde la următoarele întrebări: Ce voi face? Cu ce voi face? Cum voi face? Cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut? Sunt multe tipuri de lecții, dar zâmbetul este unic și bucuria copilului de a cerceta, de a învăța este feedback-ul care contează.
Articol integral →
|
MARINELA-MONICA IORGA
|
Psihologul Abraham Maslow descrie o ierarhie a nevoilor în care oferă un model de înţelegere a nevoilor pentru relaţiile dintre oameni. Nevoile aşezate mai sus în piramidă precum cele psihice şi de siguranţă trebuie asigurate înaintea celor individuale considerate nevoi de nivel mai înalt. Dar când securitatea emoţională şi psihică sunt afectate, elevii vor folosi cea mai mare parte a timpului lor, energia şi creativitatea, pur şi simplu pentru a încerca să supravieţuiască. Nevoile de siguranţă emoţională şi psihică sunt foarte importante în şcoală. Copiii au nevoie să ştie că sunt bineveniţi în şcoală şi în clasă. Relaţiile din grup influenţează considerabil succesul şcolar. Este dificil să înveţi într-un mediu ostil, într-o clasă sau şcoală neprietenoasă.
Articolul prezintă programul european ENABLE, program de instruire şi resurse care poate fi utilizat pentru prevenirea şi combaterea bullyingului în rândul tinerilor.
Articol integral →
|
ELENA-LOREDANA FLOREA |
Şcoala contemporană trebuie să asigure, pe lângă dezvoltarea competenţelor cheie (comunicare în limba maternă, comunicare în limbi străine, competenţe matematice şi competenţe de bază la ştiinţă şi tehnologie, competenţe digitale, competenţe sociale şi civice spiritul de iniţiativă şi antreprenoriat, conştientizare şi exprimare culturală) şi formarea şi dezvoltarea, încă de la vârstele cele mai fragede, a competenţelor socio- emoţionale. La vârsta şcolară mică se urmăreşte dezvoltarea următoarelor competenţe socio-emoţionale: recunoaşterea emoţiilor, atât pe baza expresiilor faciale, cât şi a situaţiilor care provoacă emoţii, exprimarea şi înţelegerea emoţiilor, simulare emoţională (modelarea trăirilor emoţionale şi de exprimare a lor în funcţie de context), manifestarea empatiei, identificarea cauzelor emoţiilor.
În acest articol vă voi supune atenţiei un proiect educativ al cărui scop este dezvoltarea competenţelor de gestionare a emoţiilor prin desfăşurarea unor activităţi de recunoaştere şi denumire a emoţiilor, înţelegerea emoţiilor şi a cauzelor acestora, exersarea comportamentelor potrivite în funcţie de emoţia resimţită.
Articol integral →
|
DAN-DUMITRU MOLDOVAN
|
ADHD, un cuvânt care sperie multă lume! Părinți deznădăjduiți, profesori panicați, colegi răutăcioși, vecini care privesc dubios etc etc… De ce ÎNCĂ sperie acest cuvânt? Ce este ADHD-ul?
Încă de la începutul cariei didactice, am fost pus în situația de a lucra cu copii cu diferite deficiențe în învățare, de la copii dislexici, la copii cu ADHD sau chiar autiști sau cu Sindromul Down. Neavând pregătire psihopedagogică specială, am învățat cum să mă comport/ să rezolv anumite situații pe parcurs… copiii în cauză fiind cei care mi-au arătat cum sau ce trebuie să fac.
Articol integral →
|
IULIA ELENA ȘERBAN
|
Acest articol prezintă preocuparea mea de a face cât mai atrăgătoare predarea noţiunilor gramaticale în general şi a părţilor de vorbire în special, în cadrul disciplinei Limba română.
Am încercat să aleg strategii didactice diverse, îmbinând metodele tradiţionale cu cele moderne (participativ-active) în proporţii diferite. Cred că îmbinarea diferitelor metode, alături de diversificarea modului de realizare a activităţilor, aduce beneficii în comunicarea dintre elevi. Unii elevi mai activi doresc a fi lideri şi devin buni organizatori ai grupei, implicit a activităţii fiecărui membru, alţii sunt motivaţi să contribuie la realizarea sarcinilor de lucru. Ceilalţi, deşi în aparenţă sunt pasivi, prin faptul că iau parte la activitate sau că trebuie să comunice, rămân cu o parte din cunoştinţe şi ies din carapacea construită.
Prin activizarea permanentă, prin aprecierea şi încurajarea elevilor în timpul desfăşurării activităţii şi prin dezvoltarea capacităţii de autoevaluare, le-am asigurat şi un suport afectiv în procesul cunoaşterii şi al învăţării.
Articol integral →
|
FLORENTINA BANCANAU
|
În grădiniţă, copilul trebuie învăţat nu numai cum să se comporte, dar să şi gândească, să muncească şi să creeze pe măsura posibilităţilor lui. Prin întregul ansamblu de activităţi din grădiniţă copiii sunt familiarizaţi cu frumosul din natură şi din tot ce-i înconjoară.
Dintre multiplele posibilităţi de cultivare a creativităţii copiilor, un accent deosebit trebuie pus pe activităţile artistico-plastice, considerându-la ca modalităţi prin care copilul îşi poate dezvolta capacităţile creatoare, având în vedere că activităţile de desen, pictură, modelaj sunt preferate de copii.
Articol integral →
|
MARIA TRAISTARU
|
Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practice în grădiniţa de copii este atât mai mare cu cât realizăm o concordanţă perfectă între procesul de cunoaştere a mediului înconjurător, procesul de învăţare şi acţiune, atmosfera de joc, atât de atractivă pentru preşcolari. Potrivit definiţiei, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică şi căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanţă hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a copilului.
Articol integral →
|
|
|
