STRESUL ELEVULUI

proiectul scoala pentru comunitate

Cristina-Ileana StanLiceul Tehnologic Elie Radu, Ploiești (Prahova)7 iun. 2024

STRESUL COPILULUI / ELEV ÎN CONTEXT ȘCOLAR

Stresul este pentru fiecare dintre noi o experienţă care apare atunci când percepem resursele personale de a face faţă mult mai mici decât solicitările la care suntem expuşi.
Cel mai dificil lucru din perspectiva unui copil este că de multe ori părintele evaluează situaţiile şi ia decizii legate de programul copilului plecând de la capacitatăţile şi experienţele sale de adult. Pentru noi adulţii problemele copiilor par probleme minore, supărările de copil pot părea mofturi, iar sarcinile unui copil o nimica toată. Şi acest lucru este normal din perspectiva faptului că resursele noastre de a face faţă sunt cu mult, mult mai mari decât cele ale copilului nostru. Însă ceea ce pentru noi este o nimica toată pentru copil poate fi un lucru foarte dificil şi foarte stresant. De aceea, primul pas atunci când vream să îl ajutăm pe coilul nostru să se adateze mai bine la stres este să înţelegem această diferenţă în experienţa personală maxim 20 minute dezbatere in clasa in care vorbesc despre cum putem ajuta elevul sa fie mai putin stresat
1. Ce poţi face pentru a ajuta elevul să fie mai puţin stresat:
• Oferă feedback-uri centrate pe copil şi nu pe părerea ta –„Dacă ţie îţi place, este foarte bine”, „Dacă ţie îţi este util este foarte bine, dacă nu îţi este înseamnă că nu e OK”.
• Lasă copilul să greşească, nu te grăbi să faci în locul lui, pentru a ieşi mai repede sau mai bine. Ce învaţă copilul din această experienţă este că el nu poate, nu ştie, astfel încât va percepe resursele sale mult mai mici şi va fi mult mai vulnerabil la stres în viitor.
• Tolerează aproximări imperfecte ale comportamentului pe care îl doreşti la copil. Centrează-te pe ce reuşeşte deja copilul, asta îl va motiva să continue şi va sprijini învăţarea. Observă de fiecare dată ce face bine copilul, nu doar ce nu face bine.
• Laudă copilul pentru alegerile sale, pentru modul în care gândeşte, pentru preferinţele sale şi nu doar pentru performanţă – „Ce tricou frumos ai ales. Îţi stă foarte bine cu albastru”. „Te-ai gândit foarte bine. Este o idee foarte bună să mergem la piscină.”
• Exprimă afecţiune şi apreciere în mod constant, nu doar condiţionat de performanţe sau rezultate.
• Permite copilului să greşească, să nu ştie, să nu poată, să fie obosit, să nu mai poată. Cu cât aşteptările sunt mai mari de la el, cu atât stresul său va creşte.
• Permite copilului să se odihnească. Pentru unii părinţi acest lucru este dificil deoarece au sentimentul că copilul pierde timpul şi nu ar trebui la câte are sau ar fi de făcut. Intre odihnă şi performanşă există o relaţie direct proporţională: cu cât odihna este mai bună, cu atât performanţa este mai bună, şi nu invers, adică cu cât munceşti mai mult şi este mai puţin odihnit performanţa este mai bună.
2. Ce să nu faci:
• Nu critica, în raport cu părerea personală. Copilul se simte adesea judecat, evaluat negativ şi învăţa că singura cale de a-l mulţumi pe părinte este să fie perfect.
• Nu compara copilul cu fraţii lui sau alţi copii – „El uite cum poate, tu de ce nu poţi”
• Nu pune presiune pe copil – „Trebuie să reuşeşti”, „Dacă nu eşti în primii 5 mă dezamăgeşti”. O formă deghizată de presiune sunt încurajările: „Sunt convins că o să te descurci”, „Tu eşti un băiat deştept, sigur o să faci faţă”, „Toţi copiii reuşesc, o să reuşeşti şi tu”.
• Nu retrage afecţiune şi aprecierea în momentul în care apar rezultate nesafisfăcătoare – „M-ai dezamăgit”. Normalizează momentul şi întăreşte comportamentul care asigură rezultatul – „Se întâmplă tuturor să ia o notă mică. Tu continuă să studiezi şi vedem ce se va întâmpla data viitoare”.
• Nu pedepsi prin creşterea sarcinilor – „Dacă ai luat o notă mică la matematică atunci stai tot weekendul și faci 50 de probleme în plus”. Acest lucru creşte aversiunea copilului faţă de comportamentul de studiu, faţă de obiectul studiat şi nu este un facilitator al performanţei, ci din contră.
Discutie libera cu elevii cu ce sa nu faci, dezbatand fiecare element cum ar fii -nu critica,. Nu compara, nu pune presiune pe elev, nu pedepsi daca ai fi parinte.

Bibliografie
1. Albert Ellis, Michael E. Bernard, 2007, Terapia rațional emotivă și comportamentală în tulburările copilului și adolescentului. Teorie, practică, cercetare, Editura RTS, Cluj Napoca.
2. Băban, A., 2009, Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Asociația de Stiințe Cognitive din România, Cluj, 2009.
3. Băban, A., Petrovai, D., Lemeni, G., 2008, Consiliere și orientare, Editura Humanitas Educațional, București.
4. Bogorin, V., Tudose, R., 2003, Jocul de-a viața. Exerciții pentru orele de dirigenție, Editura EIKON, Cluj Napoca.
5. Călineci, M., C., coordonator, 2006, Consiliere educațională. Idei pentru orele de dirigenție și consiliere clasele V-VIII, Editura RAABE, București.
6. Goleman, D., 2008, Inteligența emoțională – ediția a III a, Editura Curtea Veche, București.
7. Lemeni, G., Miclea, M., 2010, Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră, Editura ASCR, Cluj Napoca.
8. Vernon, A., 2006, Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educație rațional–emotivă și comportamentală, clasele IX – XII, Editura ASCR, Cluj Napoca.
9. Ion T. Radu, Liliana Ezechil - Didactica :Teoria instruirii, Paralela 45, 2006, Piteşti.
10. www.clicpsihologic.ro
11. Paşca, M. D. – Povestea terapeutică, Editura Ardealul 2004
12. www.jucarii-vorbarete.ro/agresivitate-poveste-terapeutica
13. www.vectorstock.com