La 23 ianuarie, celebrăm ziua scrisului de mână.
"O sărbătoare al cărei scop este acela de a ne aminti de frumuseţea şi unicitatea caligrafiei, tot mai ameninţată în era gadget-urilor.
Istoria fascinantă a scrisului de mână se întinde pe durata a mii de ani, timp în care au fost consemnate în scris cele mai importante evenimente, iar oamenii au corespondat prin scrisori, înlocuite acum de mailuri şi dialoguri pe chat.
Iniţiatoare a acestei zile fost este asociaţia americană a producătorilor de instrumente de scris.
Grafologii susţin că felul în care aşternem literele şi cifrele pe o coală ne trădează caracterul.
La rândul lor, medicii spun că scrisul de mână ne poate relaxa şi chiar poate trata unele afecţiuni" (europa FM).
"Scrisul de mână este un proces unimanual, în timp ce tastatul este bimanual. Scrisul de mână este mai lent decât la tastatură, dar atenția vizuală a celui care scrie este mai intens concentrată în timpul scrisului de mână, atenția este fixată pe stilou, în timp ce în timpul tastării, atenția vizuală este detașată de la procesul de apăsare a tastelor. În pus, în timpul tastării atenția este divizată între două căi spațio-temporare: spațiul motor (tastatura) și vizual (ecranul). O altă diferență majoră este forma grafomotorie a fiecărei litere - forma grafică reprodusă – componenta lipsește în cazul tastării, singura necesitate fiind de a localiza tasta. (1)
Două zone diferite din creier sunt activate în plus când citim litere care au fost învățate prin scrierea de mână, față de atunci când recunoaștem litere de la tastatură. Când scriem de mână, mișcările mâinii implică memoria motorie în regiunea senzorio-motorie a creierului, care facilitează recunoașterea literelor. Acest lucru implică o conexiune între citit și scris și sugerează că sistemul senzorio-motor joacă un rol în procesul de recunoaștere vizuală pe durata citirii. Scrisul de mână pe hârtie stimulează o regiune a creierului numită Sistem Reticulat Activator ce acționează ca un filtru pentru tot ceea ce are nevoie creierul pentru a procesa, conferind o importantă activităților care ne atrag atenția.
Deși viteza de scriere la mână este mult mai redusă decât la calculator (70 litere/minut comparativ cu aproximativ 190 caractere pe minut în cazul tastării), sunt alți factori care sunt de partea scrisului de mână.
Cercetările din cardrul Association for Psychological Science arată că notițele preluate cu pixul pe hârtie, mai puțin pe laptop, asigură o mai bună calitate de învățare, iar scrisul este o strategie eficientă de a reține și internaliza ideile.
Scrisul cu pixul pe hârtie ajută la o mai bună reținere a informației scrise, deoarece actul fizic de a scrie literele duce la transmiterea unor semanle de la mână la creier ce susțin constuirea memoriei motorii. Un studiu publicat în Psychological Science (2014) sugerează că notițele luate electronic sunt mai ineficiente și mai dificil de reținut decât cele luate pe foaie prin scris de mână. Se pare că această activitate este tip multitasking, afectând înțelegerea conceptuală a informației scrise. Laptopul este benefic pentru a transcrie mai ușor informații, dar nu și pentru îmbunătățirea procesării informației și înțelegerea, reținerea lor. (2) Cu cât scriem mai lent, cu atât se accelerează procesul de reținere și învățare a informațiilor scrise." (https://www.romedic.ro/beneficiile-si-importanta...)
]]>
Publicat în 23. 01. 2025 de Rodica Ilica
La 23 ianuarie, celebrăm ziua scrisului de mână.
"O sărbătoare al cărei scop este acela de a ne aminti de frumuseţea şi unicitatea caligrafiei, tot mai ameninţată în era gadget-urilor.
Istoria fascinantă a scrisului de mână se întinde pe durata a mii de ani, timp în care au fost consemnate în scris cele mai importante evenimente, iar oamenii au corespondat prin scrisori, înlocuite acum de mailuri şi dialoguri pe chat.
Iniţiatoare a acestei zile fost este asociaţia americană a producătorilor de instrumente de scris.
Grafologii susţin că felul în care aşternem literele şi cifrele pe o coală ne trădează caracterul.
La rândul lor, medicii spun că scrisul de mână ne poate relaxa şi chiar poate trata unele afecţiuni" (europa FM).
"Scrisul de mână este un proces unimanual, în timp ce tastatul este bimanual. Scrisul de mână este mai lent decât la tastatură, dar atenția vizuală a celui care scrie este mai intens concentrată în timpul scrisului de mână, atenția este fixată pe stilou, în timp ce în timpul tastării, atenția vizuală este detașată de la procesul de apăsare a tastelor. În pus, în timpul tastării atenția este divizată între două căi spațio-temporare: spațiul motor (tastatura) și vizual (ecranul). O altă diferență majoră este forma grafomotorie a fiecărei litere - forma grafică reprodusă – componenta lipsește în cazul tastării, singura necesitate fiind de a localiza tasta. (1)
Două zone diferite din creier sunt activate în plus când citim litere care au fost învățate prin scrierea de mână, față de atunci când recunoaștem litere de la tastatură. Când scriem de mână, mișcările mâinii implică memoria motorie în regiunea senzorio-motorie a creierului, care facilitează recunoașterea literelor. Acest lucru implică o conexiune între citit și scris și sugerează că sistemul senzorio-motor joacă un rol în procesul de recunoaștere vizuală pe durata citirii. Scrisul de mână pe hârtie stimulează o regiune a creierului numită Sistem Reticulat Activator ce acționează ca un filtru pentru tot ceea ce are nevoie creierul pentru a procesa, conferind o importantă activităților care ne atrag atenția.
Deși viteza de scriere la mână este mult mai redusă decât la calculator (70 litere/minut comparativ cu aproximativ 190 caractere pe minut în cazul tastării), sunt alți factori care sunt de partea scrisului de mână.
Cercetările din cardrul Association for Psychological Science arată că notițele preluate cu pixul pe hârtie, mai puțin pe laptop, asigură o mai bună calitate de învățare, iar scrisul este o strategie eficientă de a reține și internaliza ideile.
Scrisul cu pixul pe hârtie ajută la o mai bună reținere a informației scrise, deoarece actul fizic de a scrie literele duce la transmiterea unor semanle de la mână la creier ce susțin constuirea memoriei motorii. Un studiu publicat în Psychological Science (2014) sugerează că notițele luate electronic sunt mai ineficiente și mai dificil de reținut decât cele luate pe foaie prin scris de mână. Se pare că această activitate este tip multitasking, afectând înțelegerea conceptuală a informației scrise. Laptopul este benefic pentru a transcrie mai ușor informații, dar nu și pentru îmbunătățirea procesării informației și înțelegerea, reținerea lor. (2) Cu cât scriem mai lent, cu atât se accelerează procesul de reținere și învățare a informațiilor scrise." (https://www.romedic.ro/beneficiile-si-importanta...)
]]>
La 23 ianuarie, celebrăm ziua scrisului de mână.
"O sărbătoare al cărei scop este acela de a ne aminti de frumuseţea şi unicitatea caligrafiei, tot mai ameninţată în era gadget-urilor.
Istoria fascinantă a scrisului de mână se întinde pe durata a mii de ani, timp în care au fost consemnate în scris cele mai importante evenimente, iar oamenii au corespondat prin scrisori, înlocuite acum de mailuri şi dialoguri pe chat.
Iniţiatoare a acestei zile fost este asociaţia americană a producătorilor de instrumente de scris.
Grafologii susţin că felul în care aşternem literele şi cifrele pe o coală ne trădează caracterul.
La rândul lor, medicii spun că scrisul de mână ne poate relaxa şi chiar poate trata unele afecţiuni" (europa FM).
"Scrisul de mână este un proces unimanual, în timp ce tastatul este bimanual. Scrisul de mână este mai lent decât la tastatură, dar atenția vizuală a celui care scrie este mai intens concentrată în timpul scrisului de mână, atenția este fixată pe stilou, în timp ce în timpul tastării, atenția vizuală este detașată de la procesul de apăsare a tastelor. În pus, în timpul tastării atenția este divizată între două căi spațio-temporare: spațiul motor (tastatura) și vizual (ecranul). O altă diferență majoră este forma grafomotorie a fiecărei litere - forma grafică reprodusă – componenta lipsește în cazul tastării, singura necesitate fiind de a localiza tasta. (1)
Două zone diferite din creier sunt activate în plus când citim litere care au fost învățate prin scrierea de mână, față de atunci când recunoaștem litere de la tastatură. Când scriem de mână, mișcările mâinii implică memoria motorie în regiunea senzorio-motorie a creierului, care facilitează recunoașterea literelor. Acest lucru implică o conexiune între citit și scris și sugerează că sistemul senzorio-motor joacă un rol în procesul de recunoaștere vizuală pe durata citirii. Scrisul de mână pe hârtie stimulează o regiune a creierului numită Sistem Reticulat Activator ce acționează ca un filtru pentru tot ceea ce are nevoie creierul pentru a procesa, conferind o importantă activităților care ne atrag atenția.
Deși viteza de scriere la mână este mult mai redusă decât la calculator (70 litere/minut comparativ cu aproximativ 190 caractere pe minut în cazul tastării), sunt alți factori care sunt de partea scrisului de mână.
Cercetările din cardrul Association for Psychological Science arată că notițele preluate cu pixul pe hârtie, mai puțin pe laptop, asigură o mai bună calitate de învățare, iar scrisul este o strategie eficientă de a reține și internaliza ideile.
Scrisul cu pixul pe hârtie ajută la o mai bună reținere a informației scrise, deoarece actul fizic de a scrie literele duce la transmiterea unor semanle de la mână la creier ce susțin constuirea memoriei motorii. Un studiu publicat în Psychological Science (2014) sugerează că notițele luate electronic sunt mai ineficiente și mai dificil de reținut decât cele luate pe foaie prin scris de mână. Se pare că această activitate este tip multitasking, afectând înțelegerea conceptuală a informației scrise. Laptopul este benefic pentru a transcrie mai ușor informații, dar nu și pentru îmbunătățirea procesării informației și înțelegerea, reținerea lor. (2) Cu cât scriem mai lent, cu atât se accelerează procesul de reținere și învățare a informațiilor scrise." (https://www.romedic.ro/beneficiile-si-importanta...)
]]>
Publicat în 23. 01. 2025 de Rodica Ilica
La 23 ianuarie, celebrăm ziua scrisului de mână.
"O sărbătoare al cărei scop este acela de a ne aminti de frumuseţea şi unicitatea caligrafiei, tot mai ameninţată în era gadget-urilor.
Istoria fascinantă a scrisului de mână se întinde pe durata a mii de ani, timp în care au fost consemnate în scris cele mai importante evenimente, iar oamenii au corespondat prin scrisori, înlocuite acum de mailuri şi dialoguri pe chat.
Iniţiatoare a acestei zile fost este asociaţia americană a producătorilor de instrumente de scris.
Grafologii susţin că felul în care aşternem literele şi cifrele pe o coală ne trădează caracterul.
La rândul lor, medicii spun că scrisul de mână ne poate relaxa şi chiar poate trata unele afecţiuni" (europa FM).
"Scrisul de mână este un proces unimanual, în timp ce tastatul este bimanual. Scrisul de mână este mai lent decât la tastatură, dar atenția vizuală a celui care scrie este mai intens concentrată în timpul scrisului de mână, atenția este fixată pe stilou, în timp ce în timpul tastării, atenția vizuală este detașată de la procesul de apăsare a tastelor. În pus, în timpul tastării atenția este divizată între două căi spațio-temporare: spațiul motor (tastatura) și vizual (ecranul). O altă diferență majoră este forma grafomotorie a fiecărei litere - forma grafică reprodusă – componenta lipsește în cazul tastării, singura necesitate fiind de a localiza tasta. (1)
Două zone diferite din creier sunt activate în plus când citim litere care au fost învățate prin scrierea de mână, față de atunci când recunoaștem litere de la tastatură. Când scriem de mână, mișcările mâinii implică memoria motorie în regiunea senzorio-motorie a creierului, care facilitează recunoașterea literelor. Acest lucru implică o conexiune între citit și scris și sugerează că sistemul senzorio-motor joacă un rol în procesul de recunoaștere vizuală pe durata citirii. Scrisul de mână pe hârtie stimulează o regiune a creierului numită Sistem Reticulat Activator ce acționează ca un filtru pentru tot ceea ce are nevoie creierul pentru a procesa, conferind o importantă activităților care ne atrag atenția.
Deși viteza de scriere la mână este mult mai redusă decât la calculator (70 litere/minut comparativ cu aproximativ 190 caractere pe minut în cazul tastării), sunt alți factori care sunt de partea scrisului de mână.
Cercetările din cardrul Association for Psychological Science arată că notițele preluate cu pixul pe hârtie, mai puțin pe laptop, asigură o mai bună calitate de învățare, iar scrisul este o strategie eficientă de a reține și internaliza ideile.
Scrisul cu pixul pe hârtie ajută la o mai bună reținere a informației scrise, deoarece actul fizic de a scrie literele duce la transmiterea unor semanle de la mână la creier ce susțin constuirea memoriei motorii. Un studiu publicat în Psychological Science (2014) sugerează că notițele luate electronic sunt mai ineficiente și mai dificil de reținut decât cele luate pe foaie prin scris de mână. Se pare că această activitate este tip multitasking, afectând înțelegerea conceptuală a informației scrise. Laptopul este benefic pentru a transcrie mai ușor informații, dar nu și pentru îmbunătățirea procesării informației și înțelegerea, reținerea lor. (2) Cu cât scriem mai lent, cu atât se accelerează procesul de reținere și învățare a informațiilor scrise." (https://www.romedic.ro/beneficiile-si-importanta...)
]]>
Sărbătoarea a fost inițiată de pastorul american Kevin Zaborney, din Michigan, in anul 1986 și a devenit în scurt timp un eveniment popular Specialiștii în psihologie susțin că această dată a fost aleasă pentru că începutul anului reprezintă o perioadă "întunecată" pentru multe persoane după vacanța și sărbătorile de iarnă. A fost aleasă special pentru a încuraja oamenii să își arate sentimentele în public, fără rușine,în foarte multe țări.
"Beneficiile îmbrățișărilor – Ce spun studiile?
Oamenii de știință au studiat îmbrățișările și au descoperit că acestea aduc beneficii atât la nivel fizic, cât și emoțional. Iată câteva dintre concluziile lor:
Reducerea stresului
Atunci când îmbrățișezi pe cineva, corpul tău eliberează oxitocină, cunoscută și ca „hormonul iubirii” sau „hormonul fericirii”. Oxitocina reduce nivelul cortizolului (hormonul stresului), ajutându-te să te relaxezi și să te simți mai bine.
Îmbunătățirea sănătății inimii
Un studiu realizat de Universitatea din Carolina de Nord a arătat că îmbrățișările regulate pot scădea tensiunea arterială și pot reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Stimularea sistemului imunitar
Îmbrățișările întăresc sistemul imunitar prin reducerea stresului și îmbunătățirea stării generale de bine, ceea ce contribuie la o mai bună rezistență a organismului în fața bolilor.
Îmbunătățirea relațiilor
Gestul de a îmbrățișa întărește legăturile emoționale, fie că este vorba despre relațiile de prietenie, cele romantice sau relațiile cu membrii familiei.
Sprijin emoțional
O îmbrățișare poate fi un mijloc puternic de consolare în momentele dificile. Psihologii spun că, în situații stresante, un gest de afecțiune poate înlocui cuvintele și poate oferi un sentiment profund de siguranță.
Îmbrățișările – Un gest universal
Indiferent de cultură, vârstă sau statut social, îmbrățișările au o semnificație universală. Ele simbolizează iubirea, sprijinul, empatia și bucuria. Într-o lume în care tehnologia uneori înlocuiește interacțiunile directe, îmbrățișările ne reamintesc cât de importante sunt conexiunile autentice.
Cum poți sărbători această zi?
Astăzi, lasă-ți inima să fie deschisă și oferă îmbrățișări celor din jur: familiei, prietenilor sau colegilor. Dacă nu poți fi fizic lângă cineva drag, exprimă-ți afecțiunea printr-un mesaj sau un apel, amintindu-i cât de mult înseamnă pentru tine.
Un gest simplu poate schimba o zi întreagă. Astăzi, îmbrățișează lumea – la propriu și la figurat!" (https://www.servuscluj.ro/ziua-internationala-a-imbratisarilor-o-sarbatoare-a-conexiunii-umane/)
]]>
Publicat în 21. 01. 2025 de Rodica Ilica
Sărbătoarea a fost inițiată de pastorul american Kevin Zaborney, din Michigan, in anul 1986 și a devenit în scurt timp un eveniment popular Specialiștii în psihologie susțin că această dată a fost aleasă pentru că începutul anului reprezintă o perioadă "întunecată" pentru multe persoane după vacanța și sărbătorile de iarnă. A fost aleasă special pentru a încuraja oamenii să își arate sentimentele în public, fără rușine,în foarte multe țări.
"Beneficiile îmbrățișărilor – Ce spun studiile?
Oamenii de știință au studiat îmbrățișările și au descoperit că acestea aduc beneficii atât la nivel fizic, cât și emoțional. Iată câteva dintre concluziile lor:
Reducerea stresului
Atunci când îmbrățișezi pe cineva, corpul tău eliberează oxitocină, cunoscută și ca „hormonul iubirii” sau „hormonul fericirii”. Oxitocina reduce nivelul cortizolului (hormonul stresului), ajutându-te să te relaxezi și să te simți mai bine.
Îmbunătățirea sănătății inimii
Un studiu realizat de Universitatea din Carolina de Nord a arătat că îmbrățișările regulate pot scădea tensiunea arterială și pot reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Stimularea sistemului imunitar
Îmbrățișările întăresc sistemul imunitar prin reducerea stresului și îmbunătățirea stării generale de bine, ceea ce contribuie la o mai bună rezistență a organismului în fața bolilor.
Îmbunătățirea relațiilor
Gestul de a îmbrățișa întărește legăturile emoționale, fie că este vorba despre relațiile de prietenie, cele romantice sau relațiile cu membrii familiei.
Sprijin emoțional
O îmbrățișare poate fi un mijloc puternic de consolare în momentele dificile. Psihologii spun că, în situații stresante, un gest de afecțiune poate înlocui cuvintele și poate oferi un sentiment profund de siguranță.
Îmbrățișările – Un gest universal
Indiferent de cultură, vârstă sau statut social, îmbrățișările au o semnificație universală. Ele simbolizează iubirea, sprijinul, empatia și bucuria. Într-o lume în care tehnologia uneori înlocuiește interacțiunile directe, îmbrățișările ne reamintesc cât de importante sunt conexiunile autentice.
Cum poți sărbători această zi?
Astăzi, lasă-ți inima să fie deschisă și oferă îmbrățișări celor din jur: familiei, prietenilor sau colegilor. Dacă nu poți fi fizic lângă cineva drag, exprimă-ți afecțiunea printr-un mesaj sau un apel, amintindu-i cât de mult înseamnă pentru tine.
Un gest simplu poate schimba o zi întreagă. Astăzi, îmbrățișează lumea – la propriu și la figurat!" (https://www.servuscluj.ro/ziua-internationala-a-imbratisarilor-o-sarbatoare-a-conexiunii-umane/)
]]>
Sărbătoarea a fost inițiată de pastorul american Kevin Zaborney, din Michigan, in anul 1986 și a devenit în scurt timp un eveniment popular Specialiștii în psihologie susțin că această dată a fost aleasă pentru că începutul anului reprezintă o perioadă "întunecată" pentru multe persoane după vacanța și sărbătorile de iarnă. A fost aleasă special pentru a încuraja oamenii să își arate sentimentele în public, fără rușine,în foarte multe țări.
"Beneficiile îmbrățișărilor – Ce spun studiile?
Oamenii de știință au studiat îmbrățișările și au descoperit că acestea aduc beneficii atât la nivel fizic, cât și emoțional. Iată câteva dintre concluziile lor:
Reducerea stresului
Atunci când îmbrățișezi pe cineva, corpul tău eliberează oxitocină, cunoscută și ca „hormonul iubirii” sau „hormonul fericirii”. Oxitocina reduce nivelul cortizolului (hormonul stresului), ajutându-te să te relaxezi și să te simți mai bine.
Îmbunătățirea sănătății inimii
Un studiu realizat de Universitatea din Carolina de Nord a arătat că îmbrățișările regulate pot scădea tensiunea arterială și pot reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Stimularea sistemului imunitar
Îmbrățișările întăresc sistemul imunitar prin reducerea stresului și îmbunătățirea stării generale de bine, ceea ce contribuie la o mai bună rezistență a organismului în fața bolilor.
Îmbunătățirea relațiilor
Gestul de a îmbrățișa întărește legăturile emoționale, fie că este vorba despre relațiile de prietenie, cele romantice sau relațiile cu membrii familiei.
Sprijin emoțional
O îmbrățișare poate fi un mijloc puternic de consolare în momentele dificile. Psihologii spun că, în situații stresante, un gest de afecțiune poate înlocui cuvintele și poate oferi un sentiment profund de siguranță.
Îmbrățișările – Un gest universal
Indiferent de cultură, vârstă sau statut social, îmbrățișările au o semnificație universală. Ele simbolizează iubirea, sprijinul, empatia și bucuria. Într-o lume în care tehnologia uneori înlocuiește interacțiunile directe, îmbrățișările ne reamintesc cât de importante sunt conexiunile autentice.
Cum poți sărbători această zi?
Astăzi, lasă-ți inima să fie deschisă și oferă îmbrățișări celor din jur: familiei, prietenilor sau colegilor. Dacă nu poți fi fizic lângă cineva drag, exprimă-ți afecțiunea printr-un mesaj sau un apel, amintindu-i cât de mult înseamnă pentru tine.
Un gest simplu poate schimba o zi întreagă. Astăzi, îmbrățișează lumea – la propriu și la figurat!" (https://www.servuscluj.ro/ziua-internationala-a-imbratisarilor-o-sarbatoare-a-conexiunii-umane/)
]]>
Publicat în 21. 01. 2025 de Rodica Ilica
Sărbătoarea a fost inițiată de pastorul american Kevin Zaborney, din Michigan, in anul 1986 și a devenit în scurt timp un eveniment popular Specialiștii în psihologie susțin că această dată a fost aleasă pentru că începutul anului reprezintă o perioadă "întunecată" pentru multe persoane după vacanța și sărbătorile de iarnă. A fost aleasă special pentru a încuraja oamenii să își arate sentimentele în public, fără rușine,în foarte multe țări.
"Beneficiile îmbrățișărilor – Ce spun studiile?
Oamenii de știință au studiat îmbrățișările și au descoperit că acestea aduc beneficii atât la nivel fizic, cât și emoțional. Iată câteva dintre concluziile lor:
Reducerea stresului
Atunci când îmbrățișezi pe cineva, corpul tău eliberează oxitocină, cunoscută și ca „hormonul iubirii” sau „hormonul fericirii”. Oxitocina reduce nivelul cortizolului (hormonul stresului), ajutându-te să te relaxezi și să te simți mai bine.
Îmbunătățirea sănătății inimii
Un studiu realizat de Universitatea din Carolina de Nord a arătat că îmbrățișările regulate pot scădea tensiunea arterială și pot reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Stimularea sistemului imunitar
Îmbrățișările întăresc sistemul imunitar prin reducerea stresului și îmbunătățirea stării generale de bine, ceea ce contribuie la o mai bună rezistență a organismului în fața bolilor.
Îmbunătățirea relațiilor
Gestul de a îmbrățișa întărește legăturile emoționale, fie că este vorba despre relațiile de prietenie, cele romantice sau relațiile cu membrii familiei.
Sprijin emoțional
O îmbrățișare poate fi un mijloc puternic de consolare în momentele dificile. Psihologii spun că, în situații stresante, un gest de afecțiune poate înlocui cuvintele și poate oferi un sentiment profund de siguranță.
Îmbrățișările – Un gest universal
Indiferent de cultură, vârstă sau statut social, îmbrățișările au o semnificație universală. Ele simbolizează iubirea, sprijinul, empatia și bucuria. Într-o lume în care tehnologia uneori înlocuiește interacțiunile directe, îmbrățișările ne reamintesc cât de importante sunt conexiunile autentice.
Cum poți sărbători această zi?
Astăzi, lasă-ți inima să fie deschisă și oferă îmbrățișări celor din jur: familiei, prietenilor sau colegilor. Dacă nu poți fi fizic lângă cineva drag, exprimă-ți afecțiunea printr-un mesaj sau un apel, amintindu-i cât de mult înseamnă pentru tine.
Un gest simplu poate schimba o zi întreagă. Astăzi, îmbrățișează lumea – la propriu și la figurat!" (https://www.servuscluj.ro/ziua-internationala-a-imbratisarilor-o-sarbatoare-a-conexiunii-umane/)
]]>
Publicat în 27. 10. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
Tradiţia este ceea ce străbunii noştri ne-au lăsat moştenire, este materializarea trudei şi a înţelepciunii lor, este averea noastră. Avem o istorie, ştim cine suntem şi avem locul nostru, avem credinţa noastră, această tradiţie milenară ne defineşte ca entitate în cadrul poporului român. Într-o cultură fiecare individ reprezintă o universalitate nediferenţiată, fiecare individ este şi gospodar şi meseriaş şi poet şi cântăreţ şi ţăran şi arhitect. Lucian Blaga spunea, „Tradiţia este o adâncă nelinişte”, iar neliniştea este flacăra spiritului, forţa care pune în mişcare conştiinţa, tradiţia este conştiinţă.
Emigrările tinerilor spre alte zări transformă satele în enclave ale bătrâneţii. Ţăranii şi-au făcut alte repere ale vieţii, mulţi dintre ei, nu toţi, banii domină totul, supravieţuirea plăteşte tribut moralei.
Cele mai grandioase averi ale poporului nostru erau satul, civilizaţia sătească şi credinţa în Dumnezeu, aveam aceeaşi limbă, lege şi credinţă. Unitatea civilizaţională ne-a făcut să fim români, nu unitatea socială. Istoria românilor liberi de asăzi este o istorie de domni şi de ţărani, de curţi şi de sate. De la domni avem Bisericile şi Mânăstirile, pacea şi războiul, cărţile şi legile, de la ţărani ne vin datinile şi cântecele, munca şi poezia, holdele şi hrana cea de toate zilele.
Satul înseamnă matricea neamului românesc, iar reînvierea sufletului nostru ancestral rămâne singura cale de regenerare a vieţii sale tradiţionale. El poartă veşnicia pe umerii lui. Atâta vreme cât Bisericile şi Mânăstirile noastre ortodoxe rămân pline cu credincioşi, vom mai avea speranţa găsirii unui echilibru rezonabil între tradiţie şi modernism. În încheiere vă prezint cuvintele-testament ale marelui istoric şi gânditor, Nicolae Iorga. „O naţiune care nu-şi respectă trecutul şi obiceiurile creştine, un popor care-şi pierde credinţa şi nu cultivă iubirea faţă de moşie şi strămoşii săi este un popor condamnat la pieire.”
]]>
Publicat în 27. 10. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
Tradiţia este ceea ce străbunii noştri ne-au lăsat moştenire, este materializarea trudei şi a înţelepciunii lor, este averea noastră. Avem o istorie, ştim cine suntem şi avem locul nostru, avem credinţa noastră, această tradiţie milenară ne defineşte ca entitate în cadrul poporului român. Într-o cultură fiecare individ reprezintă o universalitate nediferenţiată, fiecare individ este şi gospodar şi meseriaş şi poet şi cântăreţ şi ţăran şi arhitect. Lucian Blaga spunea, „Tradiţia este o adâncă nelinişte”, iar neliniştea este flacăra spiritului, forţa care pune în mişcare conştiinţa, tradiţia este conştiinţă.
Emigrările tinerilor spre alte zări transformă satele în enclave ale bătrâneţii. Ţăranii şi-au făcut alte repere ale vieţii, mulţi dintre ei, nu toţi, banii domină totul, supravieţuirea plăteşte tribut moralei.
Cele mai grandioase averi ale poporului nostru erau satul, civilizaţia sătească şi credinţa în Dumnezeu, aveam aceeaşi limbă, lege şi credinţă. Unitatea civilizaţională ne-a făcut să fim români, nu unitatea socială. Istoria românilor liberi de asăzi este o istorie de domni şi de ţărani, de curţi şi de sate. De la domni avem Bisericile şi Mânăstirile, pacea şi războiul, cărţile şi legile, de la ţărani ne vin datinile şi cântecele, munca şi poezia, holdele şi hrana cea de toate zilele.
Satul înseamnă matricea neamului românesc, iar reînvierea sufletului nostru ancestral rămâne singura cale de regenerare a vieţii sale tradiţionale. El poartă veşnicia pe umerii lui. Atâta vreme cât Bisericile şi Mânăstirile noastre ortodoxe rămân pline cu credincioşi, vom mai avea speranţa găsirii unui echilibru rezonabil între tradiţie şi modernism. În încheiere vă prezint cuvintele-testament ale marelui istoric şi gânditor, Nicolae Iorga. „O naţiune care nu-şi respectă trecutul şi obiceiurile creştine, un popor care-şi pierde credinţa şi nu cultivă iubirea faţă de moşie şi strămoşii săi este un popor condamnat la pieire.”
]]>
La mulți ani, dragă Limba Româ
nă!]]>
Publicat în 31. 08. 2024 de Rodica Ilica
La mulți ani, dragă Limba Română!
]]>
La mulți ani, dragă Limba Română!]]>
Publicat în 31. 08. 2024 de Rodica Ilica
La mulți ani, dragă Limba Română!
]]>
"Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️Independența, suveranitatea, renașterea națională, tricolorul, grafia latină, entitatea națională sunt sintagmele ce caracterizeaze statul serviciile publice, si care sunt serbate cu bucurie în fiecare an pe 27 august.
💙La mulți ani, Moldova!
💛La mulți ani, Moldova pașnică!
❤️La mulți ani, Moldova Europeană! Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️
]]>
Publicat în 27. 08. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
"Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️Independența, suveranitatea, renașterea națională, tricolorul, grafia latină, entitatea națională sunt sintagmele ce caracterizeaze statul serviciile publice, si care sunt serbate cu bucurie în fiecare an pe 27 august.
💙La mulți ani, Moldova!
💛La mulți ani, Moldova pașnică!
❤️La mulți ani, Moldova Europeană! Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️
]]>
"Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️Independența, suveranitatea, renașterea națională, tricolorul, grafia latină, entitatea națională sunt sintagmele ce caracterizeaze statul serviciile publice, si care sunt serbate cu bucurie în fiecare an pe 27 august.
💙La mulți ani, Moldova!
💛La mulți ani, Moldova pașnică!
❤️La mulți ani, Moldova Europeană! Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️
]]>
Publicat în 27. 08. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
"Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️Independența, suveranitatea, renașterea națională, tricolorul, grafia latină, entitatea națională sunt sintagmele ce caracterizeaze statul serviciile publice, si care sunt serbate cu bucurie în fiecare an pe 27 august.
💙La mulți ani, Moldova!
💛La mulți ani, Moldova pașnică!
❤️La mulți ani, Moldova Europeană! Astăzi se sărbătoresc 33 de ani de independenţă.
💙💛❤️
]]>
Anatol Basarab
Frica și capcanele ei
Știi cum sunt prinse maimuțele în Africa? Vânătorul pune o piatră de mărimea unui ou de găină într-o scorbură cu diametrul de șase centimetri. Maimuțele îl urmăresc de la distanță și sunt măcinate de curiozitate. Apoi vânătorul se îndepărtează la câțiva metri. Imediat apare o maimuță care bagă mâna în scorbură. Ea simte că acolo este un obiect și încearcă să-l scoată. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuța își poate scoate mâna în orice moment, dar pentru aceasta este nevoie să dea drumul pietrei și s-o piardă. Frica de a pierde o ține pe loc. Vânătorul se apropie și bagă maimuța în sac.
Te-ai gândit vreodată că majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineață când te trezești și te speli pe dinți (pentru a nu pierde zâmbetul ăla din reclamă) până seara când te arunci în pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusețe, totul este o goană cu mâinile deschise pentru a păstra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung să ne dețină și să ne controleze viața. Ai câștigat o mașină la un concurs, dintr-o dată nu mai poți dormi noaptea de frica să nu ți-o fure hoții. Ai primit un câine, nu mai poți pleca în weekend la mare pentru că trebuie să îi dai mâncare și să îi duci excrementele la gunoi.
Paradoxul zilelor noastre este că suntem din ce în ce mai ocupați să strângem lucruri fără să observăm că de fapt suntem mai ocupați să nu pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodată. Uită-te în jurul tău unde ești chiar acum, acasă, la birou, pe stradă și pune-ți întrebarea: care sunt lucrurile fără care n-aș putea trăi dacă ar dispărea brusc?
Fac un pariu cu tine că ai putea trăi fericit fără laptop, telefon mobil, cremă de ras, cremă de față, pantofi de firmă, sacou în dungulițe, sistem audio 5.1, mașină de spălat automată cu cincizeci de programe, cuptor cu microunde, mașină de serviciu, mașină de concediu, mașină cu climă bizonică, remorcă, 100 de perechi de șosete, 5 perechi de pantofi, aer condiționat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow, counter-strike, mobilă scumpă și pune tu încă 1000 de lucruri pe care le vezi.
Alergi de dimineață până seara nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te înrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se așază pe dulapul tău ești mai laș și mai fricos. Mai plin de frica de a încerca să simți, să trăiești. Fiecare lucru nou pe care îl cumperi aduce cu el o doză de frică egală cu valoarea pe care i-o dai. Cu cât un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atât ți-e mai frică să nu-l pierzi.
Și când ți-e frică să nu pierzi exact asta se întâmplă: PIERZI.
Când ți-e frică să nu-ți pierzi jobul, începi să nu mai riști, să faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent și ești dat afară. Când ți-e frică să nu-ți pierzi iubitul/iubita, începi să devii prea disponibil, să faci orice compromis și ești părăsit. Când ți-e frică să nu-ți pierzi mașina, nu dormi noaptea și te îmbolnăvești, stai prin spitale și trebuie s-o vinzi ca să poți să te întreții.
Cineva îmi povestea că în ebraică nu există verbul „a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin „a administra”. Nu „AI” niciunul din lucrurile pe care le „ai”. Azi sunt la tine, mâine nu mai sunt. Și în timpul ăsta tu trăiești cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.
Oare degeaba sportivii care „nu mai au nimic de pierdut” joacă mai bine de obicei? Atunci când nu mai ai nimic de pierdut, nu-ți pasă care e deznodământul, contează doar ceea ce faci acum, aici. Nu mai contează cât riști. Nu mai contează că oamenii se uită ciudat la tine când te manifesti altfel.
Ești liber când scapi de frica de a pierde. Poți face asta în 7 pași:
Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce îți doreai la un moment dat.
Aruncă lista la gunoi. Listele nu rezolvă problemele. Doar accentuează frica.
Fă o listă cu lucrurile pe care ți-ai dori să le faci înainte să mori.
Aruncă și lista asta.
Uită-te în jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o lună și aruncă-l într-o cutie. Mai privește în jur și ia-l pe al doilea. Vezi ce a rămas și ia-l pe al treilea. Nu te opri până când nu ai în imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosești des. De preferat zi de zi, săptămână de săptămână. (Când m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni în urmă, aveam impresia că sunt foarte multe lucruri de cărat și adunat și o să dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat când le-am sortat.) Ce sens are să păstrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani când tocmai ți-ai luat alta anul trecut? etc.
Trăiește o zi fără telefon și internet. Pleacă la munte, la mare, oriunde și închide tot ce înseamnă aparat cu baterii sau fără. Gândește-te apoi cât de liber te-ai simțit.
Riscă. Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Dacă ți-e frică să nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.
Exemple și exerciții practice:
Exemplu de declutter (eliminare a obiectelor inutile):
Alege o cameră din casa ta și petrece o oră sortând lucrurile pe care nu le-ai folosit în ultimele șase luni. Pune-le într-o cutie și donează-le sau aruncă-le.
Exercițiu de meditație pentru reducerea fricii:
Găsește un loc liniștit și petrece 10 minute meditând asupra fricilor tale. Concentrează-te pe respirație și încearcă să vizualizezi cum fiecare expirație elimină fricile din corpul tău.
Jurnalul recunoștinței:
În fiecare seară, înainte de culcare, scrie trei lucruri pentru care ești recunoscător în acea zi. Acest exercițiu te va ajuta să te concentrezi pe aspectele pozitive ale vieții tale și să reduci frica de a pierde.
Ziua fără tehnologie:
Alege o zi în weekend și petrece-o fără telefon, computer sau alte gadgeturi. Observă cum te simți și notează-ți experiențele și gândurile într-un jurnal.
Prin aceste exemple și exerciții practice, poți începe să reduci frica de a pierde și să te eliberezi de povara acumulării inutile. Începe acum și descoperă cât de liber și fericit poți fi!
]]>
Publicat în 31. 07. 2024 de Rodica Ilica
Anatol Basarab
Frica și capcanele ei
Știi cum sunt prinse maimuțele în Africa? Vânătorul pune o piatră de mărimea unui ou de găină într-o scorbură cu diametrul de șase centimetri. Maimuțele îl urmăresc de la distanță și sunt măcinate de curiozitate. Apoi vânătorul se îndepărtează la câțiva metri. Imediat apare o maimuță care bagă mâna în scorbură. Ea simte că acolo este un obiect și încearcă să-l scoată. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuța își poate scoate mâna în orice moment, dar pentru aceasta este nevoie să dea drumul pietrei și s-o piardă. Frica de a pierde o ține pe loc. Vânătorul se apropie și bagă maimuța în sac.
Te-ai gândit vreodată că majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineață când te trezești și te speli pe dinți (pentru a nu pierde zâmbetul ăla din reclamă) până seara când te arunci în pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusețe, totul este o goană cu mâinile deschise pentru a păstra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung să ne dețină și să ne controleze viața. Ai câștigat o mașină la un concurs, dintr-o dată nu mai poți dormi noaptea de frica să nu ți-o fure hoții. Ai primit un câine, nu mai poți pleca în weekend la mare pentru că trebuie să îi dai mâncare și să îi duci excrementele la gunoi.
Paradoxul zilelor noastre este că suntem din ce în ce mai ocupați să strângem lucruri fără să observăm că de fapt suntem mai ocupați să nu pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodată. Uită-te în jurul tău unde ești chiar acum, acasă, la birou, pe stradă și pune-ți întrebarea: care sunt lucrurile fără care n-aș putea trăi dacă ar dispărea brusc?
Fac un pariu cu tine că ai putea trăi fericit fără laptop, telefon mobil, cremă de ras, cremă de față, pantofi de firmă, sacou în dungulițe, sistem audio 5.1, mașină de spălat automată cu cincizeci de programe, cuptor cu microunde, mașină de serviciu, mașină de concediu, mașină cu climă bizonică, remorcă, 100 de perechi de șosete, 5 perechi de pantofi, aer condiționat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow, counter-strike, mobilă scumpă și pune tu încă 1000 de lucruri pe care le vezi.
Alergi de dimineață până seara nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te înrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se așază pe dulapul tău ești mai laș și mai fricos. Mai plin de frica de a încerca să simți, să trăiești. Fiecare lucru nou pe care îl cumperi aduce cu el o doză de frică egală cu valoarea pe care i-o dai. Cu cât un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atât ți-e mai frică să nu-l pierzi.
Și când ți-e frică să nu pierzi exact asta se întâmplă: PIERZI.
Când ți-e frică să nu-ți pierzi jobul, începi să nu mai riști, să faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent și ești dat afară. Când ți-e frică să nu-ți pierzi iubitul/iubita, începi să devii prea disponibil, să faci orice compromis și ești părăsit. Când ți-e frică să nu-ți pierzi mașina, nu dormi noaptea și te îmbolnăvești, stai prin spitale și trebuie s-o vinzi ca să poți să te întreții.
Cineva îmi povestea că în ebraică nu există verbul „a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin „a administra”. Nu „AI” niciunul din lucrurile pe care le „ai”. Azi sunt la tine, mâine nu mai sunt. Și în timpul ăsta tu trăiești cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.
Oare degeaba sportivii care „nu mai au nimic de pierdut” joacă mai bine de obicei? Atunci când nu mai ai nimic de pierdut, nu-ți pasă care e deznodământul, contează doar ceea ce faci acum, aici. Nu mai contează cât riști. Nu mai contează că oamenii se uită ciudat la tine când te manifesti altfel.
Ești liber când scapi de frica de a pierde. Poți face asta în 7 pași:
Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce îți doreai la un moment dat.
Aruncă lista la gunoi. Listele nu rezolvă problemele. Doar accentuează frica.
Fă o listă cu lucrurile pe care ți-ai dori să le faci înainte să mori.
Aruncă și lista asta.
Uită-te în jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o lună și aruncă-l într-o cutie. Mai privește în jur și ia-l pe al doilea. Vezi ce a rămas și ia-l pe al treilea. Nu te opri până când nu ai în imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosești des. De preferat zi de zi, săptămână de săptămână. (Când m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni în urmă, aveam impresia că sunt foarte multe lucruri de cărat și adunat și o să dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat când le-am sortat.) Ce sens are să păstrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani când tocmai ți-ai luat alta anul trecut? etc.
Trăiește o zi fără telefon și internet. Pleacă la munte, la mare, oriunde și închide tot ce înseamnă aparat cu baterii sau fără. Gândește-te apoi cât de liber te-ai simțit.
Riscă. Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Dacă ți-e frică să nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.
Exemple și exerciții practice:
Exemplu de declutter (eliminare a obiectelor inutile):
Alege o cameră din casa ta și petrece o oră sortând lucrurile pe care nu le-ai folosit în ultimele șase luni. Pune-le într-o cutie și donează-le sau aruncă-le.
Exercițiu de meditație pentru reducerea fricii:
Găsește un loc liniștit și petrece 10 minute meditând asupra fricilor tale. Concentrează-te pe respirație și încearcă să vizualizezi cum fiecare expirație elimină fricile din corpul tău.
Jurnalul recunoștinței:
În fiecare seară, înainte de culcare, scrie trei lucruri pentru care ești recunoscător în acea zi. Acest exercițiu te va ajuta să te concentrezi pe aspectele pozitive ale vieții tale și să reduci frica de a pierde.
Ziua fără tehnologie:
Alege o zi în weekend și petrece-o fără telefon, computer sau alte gadgeturi. Observă cum te simți și notează-ți experiențele și gândurile într-un jurnal.
Prin aceste exemple și exerciții practice, poți începe să reduci frica de a pierde și să te eliberezi de povara acumulării inutile. Începe acum și descoperă cât de liber și fericit poți fi!
]]>
Anatol Basarab
Frica și capcanele ei
Știi cum sunt prinse maimuțele în Africa? Vânătorul pune o piatră de mărimea unui ou de găină într-o scorbură cu diametrul de șase centimetri. Maimuțele îl urmăresc de la distanță și sunt măcinate de curiozitate. Apoi vânătorul se îndepărtează la câțiva metri. Imediat apare o maimuță care bagă mâna în scorbură. Ea simte că acolo este un obiect și încearcă să-l scoată. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuța își poate scoate mâna în orice moment, dar pentru aceasta este nevoie să dea drumul pietrei și s-o piardă. Frica de a pierde o ține pe loc. Vânătorul se apropie și bagă maimuța în sac.
Te-ai gândit vreodată că majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineață când te trezești și te speli pe dinți (pentru a nu pierde zâmbetul ăla din reclamă) până seara când te arunci în pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusețe, totul este o goană cu mâinile deschise pentru a păstra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung să ne dețină și să ne controleze viața. Ai câștigat o mașină la un concurs, dintr-o dată nu mai poți dormi noaptea de frica să nu ți-o fure hoții. Ai primit un câine, nu mai poți pleca în weekend la mare pentru că trebuie să îi dai mâncare și să îi duci excrementele la gunoi.
Paradoxul zilelor noastre este că suntem din ce în ce mai ocupați să strângem lucruri fără să observăm că de fapt suntem mai ocupați să nu pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodată. Uită-te în jurul tău unde ești chiar acum, acasă, la birou, pe stradă și pune-ți întrebarea: care sunt lucrurile fără care n-aș putea trăi dacă ar dispărea brusc?
Fac un pariu cu tine că ai putea trăi fericit fără laptop, telefon mobil, cremă de ras, cremă de față, pantofi de firmă, sacou în dungulițe, sistem audio 5.1, mașină de spălat automată cu cincizeci de programe, cuptor cu microunde, mașină de serviciu, mașină de concediu, mașină cu climă bizonică, remorcă, 100 de perechi de șosete, 5 perechi de pantofi, aer condiționat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow, counter-strike, mobilă scumpă și pune tu încă 1000 de lucruri pe care le vezi.
Alergi de dimineață până seara nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te înrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se așază pe dulapul tău ești mai laș și mai fricos. Mai plin de frica de a încerca să simți, să trăiești. Fiecare lucru nou pe care îl cumperi aduce cu el o doză de frică egală cu valoarea pe care i-o dai. Cu cât un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atât ți-e mai frică să nu-l pierzi.
Și când ți-e frică să nu pierzi exact asta se întâmplă: PIERZI.
Când ți-e frică să nu-ți pierzi jobul, începi să nu mai riști, să faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent și ești dat afară. Când ți-e frică să nu-ți pierzi iubitul/iubita, începi să devii prea disponibil, să faci orice compromis și ești părăsit. Când ți-e frică să nu-ți pierzi mașina, nu dormi noaptea și te îmbolnăvești, stai prin spitale și trebuie s-o vinzi ca să poți să te întreții.
Cineva îmi povestea că în ebraică nu există verbul „a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin „a administra”. Nu „AI” niciunul din lucrurile pe care le „ai”. Azi sunt la tine, mâine nu mai sunt. Și în timpul ăsta tu trăiești cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.
Oare degeaba sportivii care „nu mai au nimic de pierdut” joacă mai bine de obicei? Atunci când nu mai ai nimic de pierdut, nu-ți pasă care e deznodământul, contează doar ceea ce faci acum, aici. Nu mai contează cât riști. Nu mai contează că oamenii se uită ciudat la tine când te manifesti altfel.
Ești liber când scapi de frica de a pierde. Poți face asta în 7 pași:
Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce îți doreai la un moment dat.
Aruncă lista la gunoi. Listele nu rezolvă problemele. Doar accentuează frica.
Fă o listă cu lucrurile pe care ți-ai dori să le faci înainte să mori.
Aruncă și lista asta.
Uită-te în jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o lună și aruncă-l într-o cutie. Mai privește în jur și ia-l pe al doilea. Vezi ce a rămas și ia-l pe al treilea. Nu te opri până când nu ai în imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosești des. De preferat zi de zi, săptămână de săptămână. (Când m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni în urmă, aveam impresia că sunt foarte multe lucruri de cărat și adunat și o să dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat când le-am sortat.) Ce sens are să păstrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani când tocmai ți-ai luat alta anul trecut? etc.
Trăiește o zi fără telefon și internet. Pleacă la munte, la mare, oriunde și închide tot ce înseamnă aparat cu baterii sau fără. Gândește-te apoi cât de liber te-ai simțit.
Riscă. Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Dacă ți-e frică să nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.
Exemple și exerciții practice:
Exemplu de declutter (eliminare a obiectelor inutile):
Alege o cameră din casa ta și petrece o oră sortând lucrurile pe care nu le-ai folosit în ultimele șase luni. Pune-le într-o cutie și donează-le sau aruncă-le.
Exercițiu de meditație pentru reducerea fricii:
Găsește un loc liniștit și petrece 10 minute meditând asupra fricilor tale. Concentrează-te pe respirație și încearcă să vizualizezi cum fiecare expirație elimină fricile din corpul tău.
Jurnalul recunoștinței:
În fiecare seară, înainte de culcare, scrie trei lucruri pentru care ești recunoscător în acea zi. Acest exercițiu te va ajuta să te concentrezi pe aspectele pozitive ale vieții tale și să reduci frica de a pierde.
Ziua fără tehnologie:
Alege o zi în weekend și petrece-o fără telefon, computer sau alte gadgeturi. Observă cum te simți și notează-ți experiențele și gândurile într-un jurnal.
Prin aceste exemple și exerciții practice, poți începe să reduci frica de a pierde și să te eliberezi de povara acumulării inutile. Începe acum și descoperă cât de liber și fericit poți fi!
]]>
Publicat în 31. 07. 2024 de Rodica Ilica
Anatol Basarab
Frica și capcanele ei
Știi cum sunt prinse maimuțele în Africa? Vânătorul pune o piatră de mărimea unui ou de găină într-o scorbură cu diametrul de șase centimetri. Maimuțele îl urmăresc de la distanță și sunt măcinate de curiozitate. Apoi vânătorul se îndepărtează la câțiva metri. Imediat apare o maimuță care bagă mâna în scorbură. Ea simte că acolo este un obiect și încearcă să-l scoată. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuța își poate scoate mâna în orice moment, dar pentru aceasta este nevoie să dea drumul pietrei și s-o piardă. Frica de a pierde o ține pe loc. Vânătorul se apropie și bagă maimuța în sac.
Te-ai gândit vreodată că majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineață când te trezești și te speli pe dinți (pentru a nu pierde zâmbetul ăla din reclamă) până seara când te arunci în pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusețe, totul este o goană cu mâinile deschise pentru a păstra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung să ne dețină și să ne controleze viața. Ai câștigat o mașină la un concurs, dintr-o dată nu mai poți dormi noaptea de frica să nu ți-o fure hoții. Ai primit un câine, nu mai poți pleca în weekend la mare pentru că trebuie să îi dai mâncare și să îi duci excrementele la gunoi.
Paradoxul zilelor noastre este că suntem din ce în ce mai ocupați să strângem lucruri fără să observăm că de fapt suntem mai ocupați să nu pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodată. Uită-te în jurul tău unde ești chiar acum, acasă, la birou, pe stradă și pune-ți întrebarea: care sunt lucrurile fără care n-aș putea trăi dacă ar dispărea brusc?
Fac un pariu cu tine că ai putea trăi fericit fără laptop, telefon mobil, cremă de ras, cremă de față, pantofi de firmă, sacou în dungulițe, sistem audio 5.1, mașină de spălat automată cu cincizeci de programe, cuptor cu microunde, mașină de serviciu, mașină de concediu, mașină cu climă bizonică, remorcă, 100 de perechi de șosete, 5 perechi de pantofi, aer condiționat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow, counter-strike, mobilă scumpă și pune tu încă 1000 de lucruri pe care le vezi.
Alergi de dimineață până seara nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te înrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se așază pe dulapul tău ești mai laș și mai fricos. Mai plin de frica de a încerca să simți, să trăiești. Fiecare lucru nou pe care îl cumperi aduce cu el o doză de frică egală cu valoarea pe care i-o dai. Cu cât un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atât ți-e mai frică să nu-l pierzi.
Și când ți-e frică să nu pierzi exact asta se întâmplă: PIERZI.
Când ți-e frică să nu-ți pierzi jobul, începi să nu mai riști, să faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent și ești dat afară. Când ți-e frică să nu-ți pierzi iubitul/iubita, începi să devii prea disponibil, să faci orice compromis și ești părăsit. Când ți-e frică să nu-ți pierzi mașina, nu dormi noaptea și te îmbolnăvești, stai prin spitale și trebuie s-o vinzi ca să poți să te întreții.
Cineva îmi povestea că în ebraică nu există verbul „a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin „a administra”. Nu „AI” niciunul din lucrurile pe care le „ai”. Azi sunt la tine, mâine nu mai sunt. Și în timpul ăsta tu trăiești cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.
Oare degeaba sportivii care „nu mai au nimic de pierdut” joacă mai bine de obicei? Atunci când nu mai ai nimic de pierdut, nu-ți pasă care e deznodământul, contează doar ceea ce faci acum, aici. Nu mai contează cât riști. Nu mai contează că oamenii se uită ciudat la tine când te manifesti altfel.
Ești liber când scapi de frica de a pierde. Poți face asta în 7 pași:
Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce îți doreai la un moment dat.
Aruncă lista la gunoi. Listele nu rezolvă problemele. Doar accentuează frica.
Fă o listă cu lucrurile pe care ți-ai dori să le faci înainte să mori.
Aruncă și lista asta.
Uită-te în jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o lună și aruncă-l într-o cutie. Mai privește în jur și ia-l pe al doilea. Vezi ce a rămas și ia-l pe al treilea. Nu te opri până când nu ai în imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosești des. De preferat zi de zi, săptămână de săptămână. (Când m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni în urmă, aveam impresia că sunt foarte multe lucruri de cărat și adunat și o să dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat când le-am sortat.) Ce sens are să păstrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani când tocmai ți-ai luat alta anul trecut? etc.
Trăiește o zi fără telefon și internet. Pleacă la munte, la mare, oriunde și închide tot ce înseamnă aparat cu baterii sau fără. Gândește-te apoi cât de liber te-ai simțit.
Riscă. Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Dacă ți-e frică să nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.
Exemple și exerciții practice:
Exemplu de declutter (eliminare a obiectelor inutile):
Alege o cameră din casa ta și petrece o oră sortând lucrurile pe care nu le-ai folosit în ultimele șase luni. Pune-le într-o cutie și donează-le sau aruncă-le.
Exercițiu de meditație pentru reducerea fricii:
Găsește un loc liniștit și petrece 10 minute meditând asupra fricilor tale. Concentrează-te pe respirație și încearcă să vizualizezi cum fiecare expirație elimină fricile din corpul tău.
Jurnalul recunoștinței:
În fiecare seară, înainte de culcare, scrie trei lucruri pentru care ești recunoscător în acea zi. Acest exercițiu te va ajuta să te concentrezi pe aspectele pozitive ale vieții tale și să reduci frica de a pierde.
Ziua fără tehnologie:
Alege o zi în weekend și petrece-o fără telefon, computer sau alte gadgeturi. Observă cum te simți și notează-ți experiențele și gândurile într-un jurnal.
Prin aceste exemple și exerciții practice, poți începe să reduci frica de a pierde și să te eliberezi de povara acumulării inutile. Începe acum și descoperă cât de liber și fericit poți fi!
]]>
26iunie - Ziua Drapelului Național
"Istoria tricolorului începe in 1821 la Mănăstirea Antim din București, atunci metoh al Episcopiei Curtea de Argeş, unde a fost confectionat și sfinţit de către episcopul Ilarion, cunoscut sfetnic al lui Tudor Vladimirescu.
„Steagul cel Mare” de la 1821 ca primul steag tricolor din istoria românilor era văzut ca un simbol vexilologic modern al suveranităţii poporului. Totodată simboliza ideea de unitate şi independenţă a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru generațiile viitoare.
În 1848 tricolorul a devenit în Ţara Românească însemnul naţional. Guvernul instalat atunci stabilea printr-un decret ca drapelul ţării să aibă “trei culori: albastru, galben şi roşu”.
În 1851, istoricul german J. F. Neigebaur considera că cele trei culori ale drapelului românesc sunt o moştenire de pe timpul Daciei Traiane. Cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Daciei, se află în Novella XI, dată la 14 aprilie 535 de împăratul Justinian (527 – 565) cu prilejul fixării teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea, alături de regiuni din Panonia Secunda, părţi din fosta Dacie română, formată din Dacia Cisdanubiană (Dacia Mediteraneea şi Dacia Ripensis) şi Dacia Transdanubiană, aceasta din urmă fiind alcătuită din ţinuturile vecine cu Dunărea, de la gura Tisei până la vărsarea Oltului, ale Banatului şi Olteniei.
Cele trei culori ale drapelului naţional sunt incluse subtil, dar perfect vizibil, în cromatica veşmintelor purtate de personajele cu valoare simbolică de pe steag, în ordinea şi gruparea lor de astăzi, aşa cum este corect, roşu la margine, pe mantia lungă a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatăl, şi albastru la hampă, pe fustanela Mântuitorului.
O istorie comună a poporului român și a Bisericii Ortodoxe"
]]>
Publicat în 27. 06. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
26iunie - Ziua Drapelului Național
"Istoria tricolorului începe in 1821 la Mănăstirea Antim din București, atunci metoh al Episcopiei Curtea de Argeş, unde a fost confectionat și sfinţit de către episcopul Ilarion, cunoscut sfetnic al lui Tudor Vladimirescu.
„Steagul cel Mare” de la 1821 ca primul steag tricolor din istoria românilor era văzut ca un simbol vexilologic modern al suveranităţii poporului. Totodată simboliza ideea de unitate şi independenţă a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru generațiile viitoare.
În 1848 tricolorul a devenit în Ţara Românească însemnul naţional. Guvernul instalat atunci stabilea printr-un decret ca drapelul ţării să aibă “trei culori: albastru, galben şi roşu”.
În 1851, istoricul german J. F. Neigebaur considera că cele trei culori ale drapelului românesc sunt o moştenire de pe timpul Daciei Traiane. Cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Daciei, se află în Novella XI, dată la 14 aprilie 535 de împăratul Justinian (527 – 565) cu prilejul fixării teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea, alături de regiuni din Panonia Secunda, părţi din fosta Dacie română, formată din Dacia Cisdanubiană (Dacia Mediteraneea şi Dacia Ripensis) şi Dacia Transdanubiană, aceasta din urmă fiind alcătuită din ţinuturile vecine cu Dunărea, de la gura Tisei până la vărsarea Oltului, ale Banatului şi Olteniei.
Cele trei culori ale drapelului naţional sunt incluse subtil, dar perfect vizibil, în cromatica veşmintelor purtate de personajele cu valoare simbolică de pe steag, în ordinea şi gruparea lor de astăzi, aşa cum este corect, roşu la margine, pe mantia lungă a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatăl, şi albastru la hampă, pe fustanela Mântuitorului.
O istorie comună a poporului român și a Bisericii Ortodoxe"
]]>
26iunie - Ziua Drapelului Național
"Istoria tricolorului începe in 1821 la Mănăstirea Antim din București, atunci metoh al Episcopiei Curtea de Argeş, unde a fost confectionat și sfinţit de către episcopul Ilarion, cunoscut sfetnic al lui Tudor Vladimirescu.
„Steagul cel Mare” de la 1821 ca primul steag tricolor din istoria românilor era văzut ca un simbol vexilologic modern al suveranităţii poporului. Totodată simboliza ideea de unitate şi independenţă a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru generațiile viitoare.
În 1848 tricolorul a devenit în Ţara Românească însemnul naţional. Guvernul instalat atunci stabilea printr-un decret ca drapelul ţării să aibă “trei culori: albastru, galben şi roşu”.
În 1851, istoricul german J. F. Neigebaur considera că cele trei culori ale drapelului românesc sunt o moştenire de pe timpul Daciei Traiane. Cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Daciei, se află în Novella XI, dată la 14 aprilie 535 de împăratul Justinian (527 – 565) cu prilejul fixării teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea, alături de regiuni din Panonia Secunda, părţi din fosta Dacie română, formată din Dacia Cisdanubiană (Dacia Mediteraneea şi Dacia Ripensis) şi Dacia Transdanubiană, aceasta din urmă fiind alcătuită din ţinuturile vecine cu Dunărea, de la gura Tisei până la vărsarea Oltului, ale Banatului şi Olteniei.
Cele trei culori ale drapelului naţional sunt incluse subtil, dar perfect vizibil, în cromatica veşmintelor purtate de personajele cu valoare simbolică de pe steag, în ordinea şi gruparea lor de astăzi, aşa cum este corect, roşu la margine, pe mantia lungă a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatăl, şi albastru la hampă, pe fustanela Mântuitorului.
O istorie comună a poporului român și a Bisericii Ortodoxe"
]]>
Publicat în 27. 06. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
26iunie - Ziua Drapelului Național
"Istoria tricolorului începe in 1821 la Mănăstirea Antim din București, atunci metoh al Episcopiei Curtea de Argeş, unde a fost confectionat și sfinţit de către episcopul Ilarion, cunoscut sfetnic al lui Tudor Vladimirescu.
„Steagul cel Mare” de la 1821 ca primul steag tricolor din istoria românilor era văzut ca un simbol vexilologic modern al suveranităţii poporului. Totodată simboliza ideea de unitate şi independenţă a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru generațiile viitoare.
În 1848 tricolorul a devenit în Ţara Românească însemnul naţional. Guvernul instalat atunci stabilea printr-un decret ca drapelul ţării să aibă “trei culori: albastru, galben şi roşu”.
În 1851, istoricul german J. F. Neigebaur considera că cele trei culori ale drapelului românesc sunt o moştenire de pe timpul Daciei Traiane. Cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Daciei, se află în Novella XI, dată la 14 aprilie 535 de împăratul Justinian (527 – 565) cu prilejul fixării teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea, alături de regiuni din Panonia Secunda, părţi din fosta Dacie română, formată din Dacia Cisdanubiană (Dacia Mediteraneea şi Dacia Ripensis) şi Dacia Transdanubiană, aceasta din urmă fiind alcătuită din ţinuturile vecine cu Dunărea, de la gura Tisei până la vărsarea Oltului, ale Banatului şi Olteniei.
Cele trei culori ale drapelului naţional sunt incluse subtil, dar perfect vizibil, în cromatica veşmintelor purtate de personajele cu valoare simbolică de pe steag, în ordinea şi gruparea lor de astăzi, aşa cum este corect, roşu la margine, pe mantia lungă a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatăl, şi albastru la hampă, pe fustanela Mântuitorului.
O istorie comună a poporului român și a Bisericii Ortodoxe"
]]>
Biserica Ortodoxă sarbatoreste pe 23 aprilie pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, eliberatorul deținuților şi ocrotitorul săracilor.
Numele lui în limba greacă înseamnă “lucrător al pământului”. Este considerat patronul agriculturii, al turmelor, al păstorilor si este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox.
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini si a trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Ajunge conducător de armată ca urmare a victoriilor sale si a vitejiei de care a dat dovada.
Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele in armata romana. "In ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
Cei prezenți la aceste suferințe , uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credință în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convins-o și pe împărătească Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire".
]]>
Publicat în 23. 04. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
Biserica Ortodoxă sarbatoreste pe 23 aprilie pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, eliberatorul deținuților şi ocrotitorul săracilor.
Numele lui în limba greacă înseamnă “lucrător al pământului”. Este considerat patronul agriculturii, al turmelor, al păstorilor si este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox.
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini si a trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Ajunge conducător de armată ca urmare a victoriilor sale si a vitejiei de care a dat dovada.
Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele in armata romana. "In ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
Cei prezenți la aceste suferințe , uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credință în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convins-o și pe împărătească Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire".
]]>
Biserica Ortodoxă sarbatoreste pe 23 aprilie pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, eliberatorul deținuților şi ocrotitorul săracilor.
Numele lui în limba greacă înseamnă “lucrător al pământului”. Este considerat patronul agriculturii, al turmelor, al păstorilor si este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox.
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini si a trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Ajunge conducător de armată ca urmare a victoriilor sale si a vitejiei de care a dat dovada.
Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele in armata romana. "In ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
Cei prezenți la aceste suferințe , uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credință în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convins-o și pe împărătească Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire".
]]>
Publicat în 23. 04. 2024 de Rodica Ilica
Categorie: cultură – societate – educaţie
Biserica Ortodoxă sarbatoreste pe 23 aprilie pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, eliberatorul deținuților şi ocrotitorul săracilor.
Numele lui în limba greacă înseamnă “lucrător al pământului”. Este considerat patronul agriculturii, al turmelor, al păstorilor si este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox.
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini si a trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Ajunge conducător de armată ca urmare a victoriilor sale si a vitejiei de care a dat dovada.
Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele in armata romana. "In ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
Cei prezenți la aceste suferințe , uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credință în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convins-o și pe împărătească Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire".
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
"🦅Vulturul trăiește 70 de ani, insa la 40 de ani trebuie să ia o decizie dificilă: unghiile lor devin atât de lungi și flexibile încât nu pot ține pradă pe care o vaneaza.
🦅 Ciocul, alungit, se curbează prea mult spre piept și nu mai este util. Aripile le sunt învechite și grele, în funcție de dimensiunea mare a penelor, și din acel moment, zborul este foarte dificil.
🦅Are două alternative:
* abandonarea și moartea sau
* confruntarea cu un proces dureros de reînnoire, care constă în a zbura într-un cuib în munți lângă un perete, deoarece acolo este în siguranță. Vulturul începe să lovească cu ciocul pe perete cu forță mare până când poate fi rupt. Apoi va aștepta creșterea unui cioc nou, si isi va schimba vechile unghii, una cate una.
🦅Când încep să se nască ghearele noi, penele lor uzate vor începe să se rupă.
Și după toate cele cinci luni dureroase și mai ales dureroase de rănire, cicatrizare și creștere, vulturul reușește să facă renumitul zbor de reînnoire, renaștere și sarbatoreste să trăiască încă treizeci de ani ...
🦅În viața noastră, pentru a continua un zbor de victorie, de multe ori trebuie să ne intram in introspectie, sa ne protejam un timp și să începem un proces de reînnoire.
Trebuie să scăpăm de obiceiuri, sa le inlocuim pe cele care nu ne mai servesc, de tradiții și amintiri a căror greutate ne împiedică să progresăm. Numai "eliberati" de trecut putem profita de rezultatul valoros pe care ni-l aduce întotdeauna o reînnoire.
🦅Pentru a ne înălța, a ne reînnoi și a ne lua zborul, este necesar să ne cunoaștem, să știm cine suntem, sa cunoastem ce potențial urias avem in noi și unde vrem să ajungem.
🦅Nu este nevoie să ne adaptam problemei; există posibilitatea de a ne elibera de ea. Drumul poate fi un pic dificil, insa drumul este o provocare. Este o alegere!
Să urmăm traseul vulturilor: Întotdeauna în sus, mereu înainte!...."
Sursa: Anne Marie Trifu]]>
Publicat în 14. 03. 2024 de Rodica Ilica
"🦅Vulturul trăiește 70 de ani, insa la 40 de ani trebuie să ia o decizie dificilă: unghiile lor devin atât de lungi și flexibile încât nu pot ține pradă pe care o vaneaza.
🦅 Ciocul, alungit, se curbează prea mult spre piept și nu mai este util. Aripile le sunt învechite și grele, în funcție de dimensiunea mare a penelor, și din acel moment, zborul este foarte dificil.
🦅Are două alternative:
* abandonarea și moartea sau
* confruntarea cu un proces dureros de reînnoire, care constă în a zbura într-un cuib în munți lângă un perete, deoarece acolo este în siguranță. Vulturul începe să lovească cu ciocul pe perete cu forță mare până când poate fi rupt. Apoi va aștepta creșterea unui cioc nou, si isi va schimba vechile unghii, una cate una.
🦅Când încep să se nască ghearele noi, penele lor uzate vor începe să se rupă.
Și după toate cele cinci luni dureroase și mai ales dureroase de rănire, cicatrizare și creștere, vulturul reușește să facă renumitul zbor de reînnoire, renaștere și sarbatoreste să trăiască încă treizeci de ani ...
🦅În viața noastră, pentru a continua un zbor de victorie, de multe ori trebuie să ne intram in introspectie, sa ne protejam un timp și să începem un proces de reînnoire.
Trebuie să scăpăm de obiceiuri, sa le inlocuim pe cele care nu ne mai servesc, de tradiții și amintiri a căror greutate ne împiedică să progresăm. Numai "eliberati" de trecut putem profita de rezultatul valoros pe care ni-l aduce întotdeauna o reînnoire.
🦅Pentru a ne înălța, a ne reînnoi și a ne lua zborul, este necesar să ne cunoaștem, să știm cine suntem, sa cunoastem ce potențial urias avem in noi și unde vrem să ajungem.
🦅Nu este nevoie să ne adaptam problemei; există posibilitatea de a ne elibera de ea. Drumul poate fi un pic dificil, insa drumul este o provocare. Este o alegere!
Să urmăm traseul vulturilor: Întotdeauna în sus, mereu înainte!...."
Sursa: Anne Marie Trifu
]]>
"🦅Vulturul trăiește 70 de ani, insa la 40 de ani trebuie să ia o decizie dificilă: unghiile lor devin atât de lungi și flexibile încât nu pot ține pradă pe care o vaneaza.
🦅 Ciocul, alungit, se curbează prea mult spre piept și nu mai este util. Aripile le sunt învechite și grele, în funcție de dimensiunea mare a penelor, și din acel moment, zborul este foarte dificil.
🦅Are două alternative:
* abandonarea și moartea sau
* confruntarea cu un proces dureros de reînnoire, care constă în a zbura într-un cuib în munți lângă un perete, deoarece acolo este în siguranță. Vulturul începe să lovească cu ciocul pe perete cu forță mare până când poate fi rupt. Apoi va aștepta creșterea unui cioc nou, si isi va schimba vechile unghii, una cate una.
🦅Când încep să se nască ghearele noi, penele lor uzate vor începe să se rupă.
Și după toate cele cinci luni dureroase și mai ales dureroase de rănire, cicatrizare și creștere, vulturul reușește să facă renumitul zbor de reînnoire, renaștere și sarbatoreste să trăiască încă treizeci de ani ...
🦅În viața noastră, pentru a continua un zbor de victorie, de multe ori trebuie să ne intram in introspectie, sa ne protejam un timp și să începem un proces de reînnoire.
Trebuie să scăpăm de obiceiuri, sa le inlocuim pe cele care nu ne mai servesc, de tradiții și amintiri a căror greutate ne împiedică să progresăm. Numai "eliberati" de trecut putem profita de rezultatul valoros pe care ni-l aduce întotdeauna o reînnoire.
🦅Pentru a ne înălța, a ne reînnoi și a ne lua zborul, este necesar să ne cunoaștem, să știm cine suntem, sa cunoastem ce potențial urias avem in noi și unde vrem să ajungem.
🦅Nu este nevoie să ne adaptam problemei; există posibilitatea de a ne elibera de ea. Drumul poate fi un pic dificil, insa drumul este o provocare. Este o alegere!
Să urmăm traseul vulturilor: Întotdeauna în sus, mereu înainte!...."
Sursa: Anne Marie Trifu]]>
Publicat în 14. 03. 2024 de Rodica Ilica
"🦅Vulturul trăiește 70 de ani, insa la 40 de ani trebuie să ia o decizie dificilă: unghiile lor devin atât de lungi și flexibile încât nu pot ține pradă pe care o vaneaza.
🦅 Ciocul, alungit, se curbează prea mult spre piept și nu mai este util. Aripile le sunt învechite și grele, în funcție de dimensiunea mare a penelor, și din acel moment, zborul este foarte dificil.
🦅Are două alternative:
* abandonarea și moartea sau
* confruntarea cu un proces dureros de reînnoire, care constă în a zbura într-un cuib în munți lângă un perete, deoarece acolo este în siguranță. Vulturul începe să lovească cu ciocul pe perete cu forță mare până când poate fi rupt. Apoi va aștepta creșterea unui cioc nou, si isi va schimba vechile unghii, una cate una.
🦅Când încep să se nască ghearele noi, penele lor uzate vor începe să se rupă.
Și după toate cele cinci luni dureroase și mai ales dureroase de rănire, cicatrizare și creștere, vulturul reușește să facă renumitul zbor de reînnoire, renaștere și sarbatoreste să trăiască încă treizeci de ani ...
🦅În viața noastră, pentru a continua un zbor de victorie, de multe ori trebuie să ne intram in introspectie, sa ne protejam un timp și să începem un proces de reînnoire.
Trebuie să scăpăm de obiceiuri, sa le inlocuim pe cele care nu ne mai servesc, de tradiții și amintiri a căror greutate ne împiedică să progresăm. Numai "eliberati" de trecut putem profita de rezultatul valoros pe care ni-l aduce întotdeauna o reînnoire.
🦅Pentru a ne înălța, a ne reînnoi și a ne lua zborul, este necesar să ne cunoaștem, să știm cine suntem, sa cunoastem ce potențial urias avem in noi și unde vrem să ajungem.
🦅Nu este nevoie să ne adaptam problemei; există posibilitatea de a ne elibera de ea. Drumul poate fi un pic dificil, insa drumul este o provocare. Este o alegere!
Să urmăm traseul vulturilor: Întotdeauna în sus, mereu înainte!...."
Sursa: Anne Marie Trifu
]]>
