În evoluția reflectării Existenței și a creativității, problematica cunoașterii adevărului este foarte complexă, semnificaţiile acestui concept au provocat şi mai provoacă încă mari dispute printre gânditori.  Pe măsura maturizării reflexive a  spiritului uman, conceptele, legile și teoriile ştiinţifice au fost aprofundate, reformulate sau înlocuite prin altele mai cuprinzătoare.
  O teorie științifică reprezintă nivelul cel mai înalt al restructurării cunoștințelor disponibile, fiind evaluată după  funcţiile sale principale:
• funcţia de sistematizare, realizată prin ordonarea şi generalizarea cunoaşterii;
• funcţia explicativă, întemeiată pe argumentarea faptelor prin cauze, legi, principii şi teoreme;
• funcţia predictivă, în baza căreia se fac previziuni asupra evoluţiilor proceselor reale;
• funcţia cognitivă (informativă), în sensul că orice teorie ştiinţifică oferă informaţii relevante despre realitate;
• funcţia normativă (prescriptivă), în sensul că orice teorie ştiinţifică prescrie reguli şi norme de abordare a realităţii.
   Funcțiile menționate sunt îndeplinite de teoria dipolilor vortex, concepție proprie care are la bază conceptele  primare de  „dipol vortex”,  „particulă universală primordială” şi „Univers complementar”, ale căror semnificații rezultă din următoarele ipoteze (axiome): 
1) Dipolul vortex este un model fizic pentru  unitatea dialectică „particulă-antiparticulă”, prin care se se face schimb de particule universale primordiale între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimaterie).
2) Particulele universale primordiale pot fi identificate prin particule elementare din Modelul Standard care coincid cu antiparticulele corespunzătoare, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare,  au un timp de viaţă infinit  şi se deplasează cu viteza luminii în vid; fotonii şi gravitonii sunt particule universale primordiale care ies, respectiv intră în dipolii vortex.
3) Câmpurile de forţă (ca de exemplu, cele electromagnetice sau gravitaţionale), precum şi undele asociate acestor câmpuri  sunt configuraţii de particule universale primordiale.
4) Universul nostru şi Universul complementar „nu sunt paralele”, ci coexistă în cadrul Existenței - care se manifestă ca Multivers cvadridimensional dual.
În favoarea  teoriei dipolilor vortex se menționează Modelul Standard, care  oferă cea mai bună clasificare a particulelor elementare cunoscute și descrie trei dintre cele patru  forțe fundamentale (electromagnetice, tari și slabe, cu excepția gravitației),  însă nu poate răspunde la unele întrebări esențiale, ca de exemplu: ce s-a întâmplat cu antimateria după Big Bang?
Termenul de „dipol vortex”, pe care l-am introdus în concepția proprie despre Existență,  a fost preluat apoi de unii cercetători în mecanica fluidelor, având semnificația de structură fluidodinamică formată din două turbioane (vortexuri) cu sensuri de rotație opuse (momentul cinetic total nul), care se deplasează ca un tot unitar, transportă masă  și poate interacționa cu formațiuni similare.
Un vis împlinit îl reprezintă cartea „Urme prin adevăr”, elaborată pentru a oferi pasionaților  de știință un model gnoseologic unitar de explorare a Existenței, curiozitatea fiind stimulată prin trecerea de la intuitiv la abstract, de la o abordare multidisciplinară și interdisciplinară a cunoașterii la una transdisciplinară.
Titlul „Urme prin adevăr” (Traces Through Truth, TTT, 3T) semnifică moștenirile (urme) lăsate de înaintași pe traiectoria descifrării enigmelor Existenței (adevărul absolut) prin schimb de informații, gândire critică și experiență autentică.  Urmele prin adevăr sunt și urme pe suflet, pentru că se află în profunzimea universului subiectiv al ființei umane.
  Fiind pasionat de știință și filosofie, am fost preocupat de elaborarea unei concepții unitare de abordare a Existenței, care pune în evidență legăturile intrinseci dintre spațiu, timp și materia aflată într-o permanentă mișcare și transformare pe diverse nivele de organizare. 
  Într-o exprimare plastică, lucrarea „Urme prin adevăr” este o călătorie prin gândurile proprii despre concepția științifică actuală - cu scopul de a găsi argumente pentru un model gnoseologic transdisciplinar.
  Teoria dipolilor vortex permite descrierea unitară a structurilor elementare ale materiei și a câmpurilor de interacțiune, aprofundarea semnificației unor mărimi fizice, justificarea dualismului undă-corpuscul și a funcției de undă, explicarea expansiunii accelerate a Universului, demonstrarea legii lui Hubble, legii lui Coulomb, legii atracției universale, principiului fundamental al dinamicii, relației dintre masă și energie etc.
  Existența se manifestă dialectic ca Multivers, care include Universul nostru şi Universul complementar, cele două universuri fiind în interacțiune și transformare permanentă prin intermediul dipolilor vortex, singularități matematice care asigură punți de legătură pentru schimbul de particule universale primordiale.
  Universul dual, în care coexistă Universul nostru (format din materie) și Universul complementar (format din antimaterie), reprezintă doar una din componentele Multiversului dual, care nu are limite în spațiu și timp, pentru că „Totul” înseamnă și „Necuprinsul”.
  Particulele universale primordiale au rolul de cuante fundamentale nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică, impuls mecanic, moment cinetic sau informație, ci și cuante spațio-temporale.
  În lucrarea „Urme prin adevăr” este prezentată o analiză comparativă concisă a modelului vortex față de rezultatele științei și filosofiei actuale, curiozitatea fiind stimulată prin aprofundarea semnificațiilor unor concepte științifice și demonstrarea riguroasă a unor legi și formule importante din fizică.
Conținutul lucrării face trimitere la stările de reflecție existențială, în care suntem tulburați de constatarea că trăim în universul obiectiv prin intermediul universului minților noastre, atunci când încercăm să dăm un răspuns la întrebarea firească: cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm? Altfel spus, merită tot efortul să înțelegem ce reprezentăm  în această „Lume”  în care am ajuns ca ființe trecătoare și fragile, conștiente de sine și de realitatea din jur.
  Esența omului se manifestă prin  conștiința sa, care îi permite să înțeleagă structurile  și fenomenele din realitatea obiectivă prin receptarea de informații, procesarea acestora și adoptarea unor decizii pentru transformarea mediului ambiant conform unor scopuri și idealuri.
  Despre  motivele pentru care există Omul și Universul, savantul Stephen Hawking a menționat în lucrarea A Brief History Of Time (Scurtă istorie a timpului, 1988): “Dacă găsim răspunsul la această întrebare, va fi triumful suprem al raţiunii umane – pentru că atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu”.
  În acest cadru motivațional am pornit în căutarea adevărului pe traiectoria descifrării dialecticii materie – spirit, obstacolele fiind depășite prin trăiri congnitive deosebit de intense, având dorința ca unele din rezultatele obținute pe parcursul a circa trei decenii de cercetare, care prezintă originalitate, să fie împărtășite semenilor interesați de teoria dipolilor vortex - un model gnoseologic multidisciplinar și transdisciplinar de abordare unitară a Existenței, având valențe explicative și predictive la granița dintre intuitiv și abstract.
  Pentru atingerea obiectivelor propuse, m-am bazat pe o bibliografie diversificată, dar și pe criterii juste de selectare a informațiilor conținute în diverse articole proprii, pe care le-am făcut cunoscute prin intermediul Internetului sau a altor mijloace de comunicare.
  Lucrarea „Urme prin adevăr” a fost creată cu precădere pentru pasionații de știință și filosofie ca să explorăm Existența împreună. Cei interesați de conținutul integral al cărții pot accesa legătura web   http://www.academia.edu/169618235/Studiu_stiintific  .
  Te invit, stimate coleg, la peregrinări prin domeniile fascinante ale științei actuale, iar când ajungi la frontierele cunoașterii, îți ofer modelul dipolilor vortex, pe care îl poți utiliza ca „instrument teoretic” pentru a privi în lumina adevărului dincolo de orizont. Consider că scopul lucrării va fi atins și efortul nu a fost zadarnic, dacă vei găsi idei interesante la care să reflectezi după lecturare.