Astăzi în efortul actual de modernizare si optimizare a scolii româneşti, menit să asigure creşterea calitativă a activităţii didactice, proiectarea, organizarea, pregătirea si desfăşurarea lecţiei, ca microsistem ce produce la scară redusă sistemul instrucţional, ocupă un loc central.În învăţământul actual o lecţie eficientă trebuie să formeze şi perfecţioneze competenţe transferabile,să urmărească ruperea hotarelor disciplinelor şi abordarea unor teme comune mai multor discipline(interdisciplinaritate),să crească gradul de participare şi implicare a elevilor la propria instruire şi să plaseze profesorul ca partener în învăţare şi organizare. Noul tip de educaţie se bazează pe patru competenţe fundamentale: a învăţa să cunoşti( să ştii);a învăţa să să faci;a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi;a învăţa să fii;Toate aceste concepte se regăsesc în activităţile de tip outdoor.Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal.Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor însă pentru a da o definiţie simplă putem spune că această forma de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber, învăţarea experenţiala(,,Înveţi cu creierul,mâinile şi inima!”).Termenul poate include educaţia pentru mediu,activităţi recreative,dezvoltare personala,terapie prin aventură etc. Scăpând de rutina sălii de clasă activitatea de învăţare capătă un caracter atractiv şi mai aplicat.Un studiu recent arată că ne amintim20% din ce ceea ce auzim,30% din ceea ce vedem şi 90% din ceea ce facem.Învăţarea outdoor nu înseamnă doar un loc al învăţării ea presupune o schimbare de optică,o nouă filozofie de acţiune,o alta instrumentalizare şi perspectivă asupra învăţării şi o permisivitate ridicată pentru achiziţia experenţială.Un vechi proverb chinezesc accentuează eficienţa acestui tip de educaţie: ,,Ce aud-uit. Ce văd-îmi amintesc. Ce fac-înţeleg.” În mod tradiţional,în procesul actual de predare-învăţare în ţara noastră Outdoor Learning reprezintă:explorarea locurilor îndepărtate,excursii,vizite tematice,dezvoltare fizică sociala şi personală.Pentru aceste activităţi sunt necesare multe resurse:timp,bani,grupuri mici de elevi,echipament adecvat,specialişti pe diverse domenii.De cele mai multe ori acestea sunt resurse pe care şcoala şi profesorul nu le are.Există însă un model de outdoor care presupune integrarea activităţilor in curricula şcolii şi desfăşurarea lor în mod constant şi natural fără să fie nevoie de resurse speciale.Aceste activităţi le putem include în scenariile noastre didactice în cadrul programului şcolar obişnuit.Acest model educaţional presupune: Activităţi frecvente,orientate spre un scop şi bazate pe un curriculum,desfăşurate în mediul din proximitatea şcolii; Constanţă;activităţi desfăşurate în mod constant pe tot parcursul anului scolar.(De ex.,în Finlanda,o zi pe săptămână toate cursurile se desfăşoară outdoor pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial); Desfăşurarea activităţilor pentru majoritatea disciplinelor; Lucru cu aceleaşi subiecte şi în clasă şi afară; Sarcini de tip problemă şi presupunând munca în echipă; Aceiaşi profesori pentru activităţile indoor şi outdoor; Principala provocare pentru organizatorul unei activităţi outdoor este cum să transforme materia prima din mintea elevului,trecând-o printr-un proces de învăţare intenţionată,în competenţe funcţionale.Educaţia actuală trebuie să fie holistică şi integratoare,bazată pe procesul de a da sens oricărei întâmplări şi experienţe proprii.Ideea că experienţa,învăţarea şi progresul sunt interconectate se află la baza diferitelor programe outdoor. Un trainer danez,specializat în dezvoltarea de programe outdoor internaţionale a identificat 9 criterii de bază pentru o lecţie reuşită: Obiectiv clar.Ca în cazul oricărei lecţii,indiferent de cadrul de desfăşurare,trebuie să fie cunoscut scopul lecţiei,ce se doreşte a se realiza. Legătura între activitatea indoor şi cea oudoor.Elevii vor lucra pe baza aceluiaşi curriculum atât în clasă cât şi în afara ei: indoor-pregătirea şi actualizarea noţiunilor teoretice necesare; outdoor-desfăşurarea efectivă a activităţii; indoor-reflexii,observaţii,constatări Experienţa pe care o vor trăi elevii este consistentă în timp şi le oferă acestora înţelegerea noţiunii de continuitate-trecut–prezent–viitor.Experienţa are loc într-un anumit context(social,cultural,geografic))şi îl forţează să facă conexiuni şi să interacţioneze cu mai multe domenii pentru a înţelege întregul. Elevii să lucreze împreună.Activitatea outdoor,chiar dacă va presupune o muncă individuală,este obligatoriu să includă munca în echipa şi lucru în grup.În momentele de interacţiune în grup elevii,elevii vor fi nevoiţi să relaţioneze ,să comunice să-şi transmită informaţii sau cunoştinţe,să folosească împreună deprinderi ce le au deja,să se facă înţeleşi. Lucru cu situaţii de învăţare concrete şi relevante cu scop vizibil. Activităţi legate de situaţii concrete,reale. Munca şi înţelegerea elevilor trebuie să folosească mediul(natura ca spaţiu al învăţării).Mediul înconjurător ales trebuie să susţină procesul de învăţare. Lecţia să includă experienţe senzoriale.Elevii să fie ,,obligaţi” să simtă vântul,temperatura,poluarea să guste coaja copacului etc. Experienţele trebuie urmate de lucru în clasă,de conceptualizări abstracte,astfel încât ceea ce a fost experimentat să devina cunoaştere Profesorul să fie capabil să stea deoparte.El trebuie să fie un ghid,să pregătească drumul elevilor pentru procesul de învăţare şi să facă loc pentru propriile experienţe.Profesorul trebuie să fie capabil să fovorizeze momentele de bucurie fără a pierde din vedere nici o clipă scopul principal al activităţii.Albert Einstein spunea: ,,Nu-mi învăţ niciodată elevii,doar le ofer cele mai bune condiţii în care ei să înveţe” Profesorul trebuie să fie capabil să folosească ceea ce îl înconjoară,iar aceasta presupune: Pregătire temeinică; Iniţiator,dar apoi să-i lase pe copii să lucreze singuri; Capacitatea de a orienta,ghida; Curiozitate,dedicare,o notă de curaj chiar; Să fie plin de viaţă şi primul la start; Să sesizeze şi puncteze ,,momentele de aur”; Exemple de activităţi Căsuţe magice Exerciţiul se poate folosi la matematică(orientare in grafice şi tabele),comunicare,cunoaşterea mediului. Materiale necesare:cretă colorata,hârtie colorată,diverse jucării şi jetoane. Se lucrează în echipe de 5-6 elevi.In curtea şcolii se trasează mai multe pătrate mari(grile cu coordonate) care se vor folosi la joc.Putem desfăşura activitatea sub forma de concurs cu mai multe probe sau fiecare echipa va executa cerinţele impuse de coordonatar(profesor sau lider de echipă).Ce putem propune:Poziţionare în căsuţa ceruta de coordonată,din poziţia respectiva prin săritura în altă căsuţa solicitată(Ex. Din D7 în D9 prin săritură cu spatele).În diferite poziţii se pot aşeza diverse jucării(maşinuţe,animăluţe de pluş).Se pot extrage coordonatele de pe cartonaşe iar elevii vor identifica jucăria.Se pot solicita aici căteva caracteristici sau imitarea de sunete.Se pot folosi şi jetoane cu personaje din poveşti.Se pot ascunde litere in diferite poziţii.Dupa coordonate date copiii vor forma cuvinte.Acestea sunt doar câteva propuneri pentru această activitate antrenantă. Dilema fermierilor Exerciţiul poate fi folosit la dezvoltare personală,matematică,ca lecţie de actorie etc. Materiale necesare:obiecte ce pot fi folosite ca marcaj de semne distinctive-panglici,veste Se lucrează în echipe de 5 elevi.Soluţia se va prezenta sub formă de scenetă.Fermierii/copii vor avea semne distinctive pentru a putea fi identificaţi.Se separă fermierii de copii cu o bandă de hărtie colorată în curtea şcolii.Se prezintă elevilor următoarea situaţie: Trei fermieri doresc să ajungă la piaţă Pentru aceasta ei au de trecut un râu.Podul s-a distrus din cauza inundaţiilor.Observă o barcă mica în care se joaca doi copii şi hotărăsc să le ceară ajutorul.Deoarece barca e mică la o trecere nu poate transporta decât un adult sau doi copii.Cum au reuşit ei să treacă râul?Jucaţi rolurile pentru a găsi soluţia. Apărarea cetăţii Exerciţiul se poate folosi la istorie,arte vizuale,comunicare. Materiale necesare:semne distinctive pentru daci şi romani(Ex.hărtie creponată pentru toga romanilor,brâu sau căciuli tot din hărtie creponată pentru daci),mingi mici ca dimensiune,pahare de plastic pentru construcţie. Elevii se împart în 2 grupe(4 dacă este o clasă numeroasă):dacii şi romanii.Activitatea se desfăşoară în curtea şcolii în apropierea gropii cu nisip de la sărituri.Cu ajutorul paharelor de plastic fiecare echipă îşi construieşte cetatea-forme de nisip înşirate una lângă alta în linie -asezate la o distanţă potrivită una în faţa celeilalte.Cu o minge mică fiecare va ţinti către cetatea adversă urmărind să o doboare.Pe principiul jocului,,Tară,tară vrem ostaşi!” de câte ori se va doborî o construcţie echipa câştigătoare aduce un prizonier,până când o cetate este cucerită în totalitate.La final se pot înregistra rezultatele luptei pe o,,Columnă” desenată pe asfalt.Elevii vor observa amestecul dintre ,,daci şi romani” care a avut ca rezultat formarea poporului român.Iniţial se poate descrie portul dacilor şi a romanilor,se pot construi catapulte sau alte arme de luptă. Creioanele naturii Exerciţiul se poate folosi la arte şi la ştiinţe.Locatie: curtea scolii,parc. Elevii vor aduna frunze,castane,pietre beţe,bucati de caramida etc.Vor freca aceste obiecte pe bucati de hartie pentru a determina ce culoare are creionul lor natural.Elevii vor face asocieri cu nuanţele de culoare cunoscute de ei.Se poate solicita realizarea unui desen folosind creioanele naturii.Activitatea se poate dezvolta utilizând obiectele pentru un traseu sau pentru o anumită construcţie. Lecţia poate continua indoor discutând efectele nocive ale coloranţilor artificiali în alimentaţie. Numere şi litere în natură Exerciţiul se poate folosi la comunicare, arte vizuale, matematică şi explorarea mediului în special la clasa pregătitoare şi clasa I. Activităţi propuse: Să adune frunze şi castane; Să sorteze dupa diferite criterii:mărime,culoare,formă; Să pipăie,să guste,pentru a identifica diferite caracteristici; Să numere,să descompună,să adune,să scadă frunze,fructe,castane etc. Să formeze cuvinte,să-si transmită mesaje scrise sau desenate utilizând elemente naturale; Să contureze frunze cu ,,creioanele naturii” Printre frunze naturale se pot ascunde frunze din carton şi se poate solicita copiilor să execute diferite sarcini. Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate eforturile s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătoasă. ,,Natura poate sa-ţi slujească de carte,de profesor,de povăţuitor.Ea te cheamă,ea îţi procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu.Nu închide această carte plină de învăţături înţelepte.Nu o neglija pentru celelalte cărţi în care se cuprind numai strofe din cântarea întreagă ce stă înaintea ta”(Ion Simionescu) Bibliografie Ciolan Lucian ,(2008), ,,Învăţarea integrată,fundamente pentru un curriculum transdisciplinar”,Ed.Polirom,Bucureşti; Fida Soluţion, (2014), ,,Formarea şi perfecţionarea personalului implicat în operaţiunile remedial/corective şi preventive”,Suport de curs,Proiectul ,,Educaţia-şansa de aţi scrie propriul viitor”POSDRU 162/2.2/S140232; Jordet,A.N.,(2010), ,,What is outdoor learning” ,Manual for Foundaţion Course; Lifelong Learning Programme,(2013),Manual de educaţie outdoor”,Primăria Cătunele; Secelean Rodica (2013),Referat ,,Activităţi de tip outdoor”