Psihologul român Nicolae Mărgineanu (1905 – 1980) a considerat că „temperamentul caracterizează forma manifestărilor noastre şi, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivităţii şi reactivităţii motorii specifice unei persoane” (apud Neculau,  2005,  p. 72) .
                       Trăsăturile temperamentale se manifestă în conduita individului de la vârste fragede şi rămân aproape neschimbate pe tot parcursul vieţii.
                        Educaţiei îi revine rolul de a modela anumite trăsături, de a compensa altele, însă ea nu le poate schimba radical. Nu există temperamente bune sau rele. Fiecare temperament prezintă calităţi, dar şi riscul unor defecte.
                       „Cunoaşterea temperamentului este o condiţie pentru ca omul să-şi poată lua în stăpânire propriile manifestări temperamentale şi să acţioneze pentru modelarea anumitor însuşiri.”(Neculau , 2005,  p. 96) .
                        Cunoaşterea de către educator a temperamentului elevilor săi este o condiţie pentru înţelegerea (Creţu,  2001, p. 337) :
- felului în care aceştia se implică în activităţi şi realizează acţiuni fizice şi mentale;
- comportamentului verbal, oral şi scris;
- dinamicii relaţiilor cu alţii;
- reacţiilor afective şi dinamicii acestora.
                       Atât educatorul, cât şi părinţii au nevoie să adapteze intervenţiile lor la tipul de temperament al copilului, deoarece experienţa copilului cu adulţii care-l formează determină evoluţia lui. Ana Muntean (2006, p. 256) argumentează că cercetările arată faptul potrivit căruia „un copil care trăieşte într-o atmosferă de emoţii pozitive are toate şansele să devină un individ fericit şi valoros al comunităţii” , aşa cum cel ce îşi petrece mult timp sub influenţa emoţiilor negative poate avea tulburări de dezvoltare.
                       Prin intermediul metodei observaţiei se poate face portretul psihologic al fiecăruia dintre cele patru temperamente de bază, în ceea ce priveşte dinamica vieţii afective.

Temperament Dinamica vieţii afective
coleric - expresivitate emoţională amplă şi intensă;
- emoţii puternice;
- sentimente arzătoare;
- intoleranţă la frustrări;
- tulburat de succese şi eşecuri, dar având tendinţa de a uita eşecurile şi a exagera succesele;
- orgolios şi iritabil;
- tendinţa de a se supraaprecia.

sangvinic - tendinţa către buna dispoziţie;
- emoţii coordonate ca intensitate cu împrejurările;
- expansivitate emoţională adaptată la situaţie;
- trăieşte intens succesul şi eşecul, dar le uită la fel de repede;
- sentimentele pot fi superficiale;
- atitudine relativ obiectivă faţă de sine:

flegmatic - emoţii puternice care aproape nu se exprimă în afară;
- sentimente intense şi de lungă durată;
- trăirea intensă a succesului şi eşecului şi persistenţa efectelor lor pe o durată mare de timp
- intoleranţă la frustrări;
- stăpânire de sine care apare ca un calm imperturbabil;
- acesta este întrerupt din când în când de izbucniri surprinzătoare;
- slabă expresivitate emoţională;
- are atitudine relativ obiectivă faţă de sine.

melancolic - are emoţii puternice, dar pe care le exprimă foarte greu;
- sentimentele sunt profunde şi de lungă durată;
- trăieşte intens mai ales insuccesul şi apoi îl influenţează multă vreme, trăieşte succesul cu neîncredere;
- slabă expresivitate emoţională;
- tinde să se subaprecieze;
- nu este tolerant la frustrări;
-înclinat spre dispoziţie tristă.                                                                     (Creţu, 2001)

                       Cunoaşterea temperamentului e o condiţie a tratării lor diferenţiale în procesul instructiv-educativ. Educatorul trebuie să-şi propună  să cunoască temperamentul elevilor săi şi să folosească o serie de metode prin care să atingă acest scop.
                       Descrierea tipurilor şi a dinamicii vieţii afective poate sta la baza desfăşurării observaţiei. Ancheta pe bază de chestionar poate dezvălui, prin răspunsurile la întrebări, felul în care e trăit succesul sau eşecul,sau ce provoacă bucurie, tristeţe, frică, vinovăţie etc. şcolarului. Analiza produselor activităţii (a scrisului în special) poate dezvălui particularităţi temperamentale.
                       Educatorul are datoria de a cunoaşte temperamentul elevilor săi aşa încât să fie sensibil la sentimentele elevilor săi, să înţeleagă şi să privească orice situaţie de învăţare din perspectiva elevului, să acorde importanţă percepţiei personale a elevului asupra materialului de învăţat, să utilizeze metode diferite de instruire în funcţie de reacţiile, forţa, ritmul fiecăruia.
                        El trebuie să ia măsuri necesare stimulării, utilizării şi controlului caracteristicilor temperamentale ale elevilor săi.
                        Pentru extravertiţi (colerici şi sangvinici) este necesară orientarea spre activităţi utile, valorizate social şi temperarea tendinţei de a lua decizii pripite. Introvertiţii (flegmaticii şi melancolicii) au nevoie de stimulare constantă, supraveghere accentuată (Andrei Cosmovici şi Luminiţa Iacob, 2005, p. 59).
                       Educatorul trebuie să fie conştient că temperamentul chiar dacă nu predetermină aptitudinile şi caracterul, poate avantaja formarea unor aptitudini şi trăsături de caracter sau poate provoca dificultăţi în dezvoltarea lor. Temperamentul influenţează stilul de muncă, dar nu şi nivelul performanţelor obţinute.