METODE DIDACTICE APLICATE
ÎN VEDEREA FORMĂRII UNUI STIL DE VIAŢĂ
SĂNĂTOS ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
MANOLOAIA Simona Ionela
Bălilești-Argeș
Iulie-2024-
2
METODE DIDACTICE APLICATE ÎN VEDEREA
FORMĂRII UNUI STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
MANOLOAIA Simona Ionela
Bălilești-Argeș
-2024-
3
CUPRINS
Argument ............................................................................................................................. 4
Capitolul I: Stilul de viaţă................................................................................................... 7
1.1. Conceptul de stil de viaţă............................................................................... 7
1.2. Sănătatea ca stare de bine.............................................................................. 8
1.3. Interrelaţia: sănătate-mediu-alimentaţie........................................................ 11
Capitolul II: Educaţia pentru sănătate la vărsta preşcolară............................................ 14
2.1. Educaţia pentru sănătate în învăţământul preşcolar...................................... 14
2.2. Alimentaţia preşcolarilor............................................................................... 18
2.3. Piramida alimentaţiei sănătoase..................................................................... 21
Capitolul III. Metode didactice utilizate în cadrul activităţilor de educaţie pentru
sănătate desfăşurate la grădiniţă.........................................................................................
3.1. Metode didactice tradiţionale versus metode didactice moderne folosite în
cadrul actiivtăţilor de educaţie pentru sănătate desfăşurate la grădiniţă.................................
25
25
3.2. Metode didactice aplicate în cadrul activităţilor de educaţie pentru sănătate
desfăşurate cu copiii preşcolari............................................................................................... 28
3.2.1. Pălăriile gânditoare............................................................................ 28
3.2.2. Cubul................................................................................................. 30
3.2.3. Explozia stelară................................................................................. 31
3.2.4. Brainstormingul................................................................................. 32
3.2.5. Acvariul............................................................................................. 32
3.2.6. Observaţia......................................................................................... 33
3.2.7. Convorbirea....................................................................................... 34
3.2.8. Explicaţia........................................................................................... 35
3.2.9. Demonstraţia..................................................................................... 36
3.2.10. Exerciţiul......................................................................................... 36
3.2.11. Jocul didactic................................................................................... 37
Capitolul IV. Chestionar pentru părinți 39
Concluzii .............................................................................................................................. 44
Bibliografie .......................................................................................................................... 46
4
ARGUMENT
Nimic din ce făureşte omul în efemera sa existenţă pe acest pământ, nu se ridică atâta la
sublim, la creaţie, la dăruire de sine, jerfă şi împlinire, pe cât este creşterea, educarea şi dezvoltarea
copiilor, cea ami deplină şi sublimă bucurie a vieţii.
,,Esenţa principiului care plasează copiii înaintea oricăror alte preocupări şi obiective,
nu ar trebui să se mulţumească doar la protecţia lor, ci faptul de a li se acorda efectiv o prioritate
absolută şi continuă, asigurată totdeauna şi în orice împrejurare, fiecăruia, indiferent de
circumstanţe, de perioada pe care o străbate societatea, fie în epoci de înflorire, fie în cele de
austeritate sau de restructurare socială, economică’’ (James P. Grant).
Ce pot însemna toate aceste afirmaţii? Nimic altceva decât că familia, părinţii, dar nu
numai, ci şi toate instituţiile, comunitatea umană, însăşi, societatea şi indivizii, trebuie să garanteze
şi să asigure o dezvoltare normală, armonioasă, deplină, a fiecărui copil, şi în orice colţ al lumii,
întrucât el este în germeni viitorul, certitudinea, progresul şi speranţa. Educatoarea este cea care
trebuie să stimuleze, să întărească şi să unească toate resursele educaţionale ale societăţii, în
favoarea apărării, ocrotirii şi formării corespunzătoare a copiilor, educării lor sănătoase, fizice şi
morale.
Democrit afirma: ,,Oamenii imploră în rugăciunile lor sănătatea de la zei, fără a ştii că
au mijloacele apărării ei în propriile mâini!’’, în acest sens educatoarea trebuie să informeze
copiii că starea lor de sănătate depinde încea mai mare măsură de ei, de cunoaşterea şi respectarea
regulilor de igienă individuală şi colectivă şi de formarea unor deprinderi de viaţă sănătoasă.
Aceste deprinderi se eliberează rapind la vârsta preşcolară, sunt mai stabile, mai trainice.
În concepţia modernă sănătatea este considerată ca o calitate a vieţii care presupune o
interacţiune dinamică şi o interdependenţă între condiţia fizică a individului, manifestările sale
mintale, reacţiile emoţionale şi ambianţa socială în care trăieşte. În acest context, cele trei
componente ale sănătăţii se referă, din punct de vedere fizic, la structura şi buna funcţionare a
organismului; din punct de vedere mintal şi social, la modelul comportării şi al personalităţii,
adoptate şi integrate armonios în complexul relaţiilor şi influenţelor interpersonale şi sociale.
De starea de sănătate depinde capacitatea de muncă, de învăţare, adaptarea socială în noile
condiţii ale civilizaţiei contemporane.
5
Nevoia de a înţelege raportarea omului la hrană, determină existenţa unui comportament
adecvat cât şi a unei atitudini în concordanţă cu modalităţile ce determină dezvoltarea şi evoluţia
umană, sub acest aspect structural. În ideea în care şi ,,A mânca este o artă !’’, am certitudinea
că acest demers psihopedagogic constituie un început în conştientizarea implicării factorilor ce fac
din actul nutriţional atât un element personalizat, căt şi conceptual ce poate susţine într-o primă
fază, că enunţul anterior, este valid, viabil şi constructiv în contextul în care noi, ca fiinţe umane,
ne raportăm la comunitate şi nu numai, având certitudinea împlinirii şi reuşitei.
Adevarata preocupare pentru stilul de viaţă ar trebui să includă preocuparea pentru
sănătatea fizică, dar şi preocuparea pentru activităţi ale minţii şi sufletului. ,,Corpul fizic nu este
altceva decât un vehicul pentru suflet şi pentru spirit !’’
O persoană sănătoasă trăieşte în armonie cu sine, cu semenii, cu mediul înconjurător!
Am conceput această lucrare pentru a scoate în evidenţă colaborarea permanentă dintre
grădiniţă şi familie, care contribuie la formarea unui stil de viaţă sănătos, la copiii preşcolari, la
necesitatea fiziologică vitală-alimentaţia. Lucrarea este structurată în patru capitole, astfel:
Capitolul I-Stilul de viaţă
Capitolul II-Educaţia pentru sănătate
Capitolul III-Metode didactice folosite în învăţământul preşcolar, în vederea formării
unui stil de viaţă sănătos la preşcolari
Capitolul IV-Chestionar pentru părinţi
În Capitolul I-Stilul de viaţă am prezentat conceptul de stil de viaţă, am definit verbul ,,a
nutri’’, din latinescul ,,nutriţio’’, am prezentat obiectivele psihopedagogiei nutriţionale, am vorbit
despre sănătate ca stare de bine, amintind de cele 6 principii ale unui stil de viaţă sănătos. Am scos
în evidenţă relaţia sănătate-mediu-alimentaţie în vederea formării unui stil de viaţă sănătos-,,Men
sana in corpore sano!’’
În Capitolul II-Educaţia pentru sănătate am vorbit despre educaţia pentru sănătate în
învăţământul preşcolar, despre obiectivele pe care şi le propune, despre alimentaţia preşcolarilor,
care trebuie să fie completă şi variată, bogată în vitamine, proteine, minerale, zaharuri şi săruri
minerale. Piramida alimentară ocupă un loc foarte important în alimentaţie, învăţam cum să o citim
şi desoperim că ea ne învaţă să mâncăm sănătos.
În Capitolul III-Metode didactice folosite în învăţământul preşcolar, în vederea formării
unui stil de viaţă sănătos la preşcolari am definit cele două concepte-metode didactice tradiţionale
6
şi metode diddactice moderne, am stabilit strânsa legătură care există între ele, dar am vorbit și
despre câteva metode şi exemple practice pe care le-am folosit în cadrul activităţilor de educaţie
pentru sănătate.
În Capitolul IV-Chestionar pentru părinţi am întocmit un chestionar, pe baza căruia se
poate stabili nivelul dezvoltării fizice al copiilor, starea lor de sănătate, dar şi stilul alimentar al
acestora (aspectul calitativ şi cantitativ, dar şi modul în care sunt pregătite alimentele), ţinând cont
că obiceiurile alimentare se formează de la cea mai fragedă vârstă şi sunt asemănătoare cu ale
părinţilor.
7
CAPITOLUL I
1.STILUL DE VIAŢĂ
1.1. Conceptul de stil de viaţă
Nutriţia pentru a fi definită în ideea în care noi acceptăm interdisciplinaritatea, porneşte de
la conceptul de bază- verbul a nutri = latinescul nutriţio (DEX 1998);
-a da de mâncare sau a mânca;
-a (se) hrăni, a (se) alimenta;
-a întreţine pe cineva cu mâncare;
-a procura cuiva hrană (şi alte mijloace de existenţă).
În acest context, nutriţia (DEX 1999) este definită ca totalitatea proceselor fiziologice
prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării, obţinerii energiei
pentru desfăşurarea proceselor vizate refacerii ţesuturilor.
Mica enciclopedie de biologie şi medicină (1976) concluzionează, arătând că nutriţia este
ansamblul prin care se întreţine viaţa, cu ajutorul importului şi prelucrării de „materii prime”:
a)- substanţe nutritive (apa şi sărurile minerale) prezente în ambianţa fizică; b)- alimente (de
natură biologică) care se cer digerate şi asimilate; c)- trofine; Tipurile nutritive de bază sunt:
a)- autotrofia (fie ea chemosinteză sau fotosinteză), permiţând viaţa într-un mediu strict fizic,
nebiologic; b)- keterotrofia ( parazitism, saproparazitism sau holotrofism); c)- alotrofia
utilizează substanţe organice, probabil că cele mai vechi fiinţe vii au fost alotrofe pe socoteala
substanţelor organice abiogene.
La toate acestea, putem adăuga elementul de nutriţie optimă care după Holford P. (2008),
formează pur şi simplu cele mai bune cantităţi de nutrimente necesare organismului, care să
permită acestuia să fie cât de sănătos posibil şi să muncească atât cât poate. Acelaşi autor amintit
anterior, subliniază faptul că nutriţia optimă reprezintă aportul de nutrimente care: a) ne ajută să
atingem performanţe mentale şi echilibru emoţional; b) ne ajută să atingem performanţe psihice
optime; c) este asociată cu incidenţa scăzută a raportului boală- sănătate;d) este asociată cu un mod
de viaţă sănătos şi îndelungat.
Totodată, cu ajutorul nutriţiei personalizate putem, după Holford P. (2008):
-să ne îmbunătăţim ascuţimea minţii, starea sufletească şi puterea de concentrare;
-să creştem nivelul IQ- ului;
8
-să îmbunătăţim performanţele fizice;
-să îmbunătăţim calitatea somnului;
-să îmbunătăţim rezistenţa la infecţii;
-să ne apărăm singuri în faţa bolii;
-să ne bucurăm de o durată de viaţă mai lungă şi mai sănătoasă;
Ca obiective psihopedagogia nutriţională îşi propune:
-menţinerea sănătăţii fizice şi psihice;
-cunoaşterea şi aplicarea cerinţelor nutriţionale după particularităţile de vârstă umane;
-implicarea elementelor educaţionale în actul nutriţional;
-formarea şi adoptarea unui stil sănătos de viaţă prin creşterea calităţii vieţii;
-menţinerea unui echilibru între suflet şi trup ca rezultat al unei vieţi sănătoase;
-eliminarea carenţelor atitudinal- comportamental- educaţionale vizând actul nutriţional;
Educaţia nutriţională are trei etape esenţiale sau componente:
a) etapa motivaţională, unde scopul este de a creşte conştientizarea şi sporirea motivaţiei asupra
publicului-ţintă;
b) etapa acţională, unde se vizează facilitarea abilităţii de a acţiona;
c) etapa de mediu, unde educatorii specializaţi în educaţie nutriţională lucrează cu cei din domeniul
politicilor pentru a promova acţiuni la nivel de comunitate.
Educaţia nutriţională ne învăţă să fim cumpătaţi între ,,A mânca pentru a trăi sau a trăi
pentru a mânca’’, ajungând a parafraza „Spune-mi ce mănânci ca să-ţi spun cine/ ce eşti”.
Astfel, psihopedagogia nutriţională va avea ca obiect de studiu fiinţa umană implicată în actul
propriu de formare, hrănire şi dezvoltare, reuşind în timp, a înţelege şi soluţiona acele situaţii
problemă în care, devianţa conceptuală, poate duce în final, la destructurări ale personalităţii
umane, dar neuitănd că totul stă în puterea noastră, pornind chiar de la binecunoscutul şi actualul
dicton latin: „ Men sana in corpore sano!” (Minte sănătoasă în corp sănătos!).
1.2. Sănătatea ca stare de bine
Toţi ne dorim o viaţă lungă şi fericită, unde boala şi necazurile să nu ne atingă. Însă ce
facem pentru a ne atinge acest ţel? Puţini ştiu că mai mult de 80% din sănătatea noastră depinde
de modul în care ne hrănim, dacă facem sau nu sport, dacă ne odihnim corespunzător, ce emoţii şi
9
sentimente experimentăm zi de zi. Restul de 20% este transmis genetic sau are legatură cu mediul
înconjurător şi sistemul de sănătate al ţării în care trăim. Cu alte cuvinte, stilul de viaţă este suma
alegerilor mici pe care le facem în fiecare zi, care au un impact pe termen scurt sau lung asupra
noastră. Iată care sunt cele 6 principii ale unui stil de viaţă sănătos:
1.Trebuie să respectăm principiile unei nutriţii optime!
Din fericire, să ai o dietă sănătoasă nu trebuie să fie o provocare pentru nimeni, funcţionează pe
acelaş principiu ca şi alte lucruri în viaţă: pe măsură ce practici ceva cât mai mult, cu atât devine
mai uşor de făcut. Pentru o dietă sănătoasă sunt patru principii de bază, de care trebuie să ţii cont
pentru a duce un stil de viaţă sănătos:
a)E de preferat să mâncăm alimente integrale, neprocesate! Este aproape imposibil să
evităm toate chimicalele şi alimentele procesate din meniul nostru zilnic, însă trebuie să încercăm
să consumăm cât mai puţine astfel de produse. Putem consuma cât mai multe fructe, legume, nuci,
unele tipuri de carne, ouă etc; e bine să evităm carbohidraţii albi şi zaharurile din meniu, să
reducem cantitatea de pâine, paste, prăjituri, produse de patiserie, cereale cu arome, cartofi prăjiti.
b)E foarte bine să introducem varietatea în dieta noastră! Organismul nostru este
complex şi are nevoie de o cantitate variată de nutrimente pentru a funcţiona corect. Prin urmare,
e bine să consumăm produse din mai multe grupe alimentare, avem nevoie de toţi cei trei principali
macronutrienţi: proteine, grăsimi, carbohidraţi. Este important să consumăm şi produse care conţin
acizi graşi Omega-3: peşte gras precum somonul, seminţe de in, nuci, fasole, soia; de asemenea,
sunt importanţi şi micronutrienţii-toate vitaminele şi mineralele de care organismul are nevoie
pentru a funcţiona optim.
c)Trebuie să consumăm cantităţi mari de legume! Trebuie să introducem zilnic în meniu
cel puţin şapte porţii de legume, obicei care influenţează starea de fericire şi de sănătate în general.
Cele mai multe legume nu au calorii, îţi dau o senzaţie de satietate şi sunt bogate în vitamine şi
minerale. E bine să încearcăm să consumăm cât mai multe tipuri de legume, de diferite culori,
foarte sănătoase sunt legumele cu frunze verzi, cum ar fi spanacul, dar şi legumele crucifere
precum conopida, broccoli şi varza; şi fructele sunt importante în dieta noastră deoarece sunt
bogate în antioxidanţi şi nutrimente, însă unele conţin mult zahăr şi de aceea trebuie consumate cu
moderaţie.
d)E bine să practicăm mâncatul conştient! Acest ultim principiu al unui stil de viaţă
sănătos în ceea ce priveşte dieta noastră zilnică ne învaţă să fim conştienţi de felul în care mâncăm.
10
Trebuie să evităm să consumăm alimente în faţa televizorului sau a calculatorului, în drum spre
serviciu ori în timp ce facem orice altă activitate. Trebuie să Acordăm mesei noastre timpul şi locul
cuvenit pentru a ne bucura de acest obicei. În plus, trebuie să mâncăm doar atât cât să ne săturăm:
creierul ne va comunica mult mai repede când am atins nivelul de saturaţie şi astfel vom evita
mâncatul compulsiv.
„E vorba despre a fi mai conştient de cum mănânci decât despre ceea ce mănânci. Cei
care mănâncă conştient sunt conştienţi de obiceiurile lor alimentare şi de cum mănâncă. Ei
sunt cu un pas înaintea foamei. Ei mănâncă atunci când le este foame şi se opresc atunci când
s-au săturat. Mâncatul conştient te ajută să mănânci mai încet, să savurezi şi să nu mai mănânci
pe pilot automat.”, spune Dr Susan Albers. În plus, mâncatul conştient nu ajută doar la pierderea
în greutate, ci ameliorează numeroase afecţiuni: luptă împotriva diabetului, reduce cheful de a
mânca, scade tensiunea şi nivelul colesterolului, dar îmbunătăţeşte şi aspectul fizic.
2.Trebuie să practicăm orice activitate fizică!
Pentru a avea o viaţă lungă şi fără boli, alături de o dietă sănătoasă trebuie să facem şi sport, mai
exact, orice tip de activitate fizică. Trebuie să găsim câteva exerciţii sau sporturi care ne atrag şi
să le practicăm constant,să încearcăm să facem sport de două ori pe săptămână, să facem dimineaţa
căteva flotări, genuflexiuni şi abdomene pentru a ne menţine în formă. Plimbatul cu bicicleta prin
parc sau cu rolele, plimbatul cu căţelul afară, jogging, înot, ciclism, sprinturi, sunt alte câteva
sporturi pe care le putem practica cu plăcere. Mersul pe jos este foarte sănătos!
3.Trebuie să-i oferim organismului suficient timp să se odihnească!
Realitatea este că, dacă nu dormim suficient, nu vom avea un nivel optim de energie şi de
productivitate în ziua respectivă. Este important să ne trezim în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră şi
să mergem la culcare când ne simţim obosiţi. Dacă respectă acest principiu timp de câteva zile,
organismul nostru se va regla şi ne vom simţi mai plini de energie pe zi ce trece.
4.E bine, pe cât posibil, să eliminăm stresul din viaţa noastră!
Stresul nu numai că ne face să fim irascibili tot timpul, dar ne afectează şi starea de sănătate
a organismului. Există numeroase metode prin care poţi să ţinem sub control stresul, de la yoga şi
meditaţie până la practicarea unor sporturi şi mersul la somn. Trebuie să găsim cea mai eficientă
modalitate care ne ajută să ne relaxăm şi să nu ne mai gândim la probleme şi să profităm la
maximum de ea.
5. Să încercăm, pe cât posibil, să gândim pozitiv pentru a avea un stil de viaţă sănătos!
11
Pentru a avea un stil de viaţă sănătos, trebuie sa evităm gândurile negative; gândurile noastre
creează realitatea în care trăim. Trebuie să ne păstrăm controlul asupra minţii şi să o influenţăm în
mod pozitiv; gândurile pozitive duc la sentimente şi la emoţii pozitive, care au un efect pozitiv
asupra întregului organism. Trebuie să ne motivăm cu idei pozitive; să citim cărţi pozitive şi să
îndeplinim sarcini pozitive (un hobby). Persoanele care au o gândire pozitivă rezolvă mult mai
bine o problemă, scapă mai repede dintr-o situaţie dificilă în care se află şi obţin rezultate
superioare (atât la nivel fizic, cât şi intelectual) decât alţii cu aptitudini asemănătoare, dar care nu
sunt optimişti.
De asemenea, gândirea pozitivă creşte imunitatea organismului şi ne ajută să scăpăm rapid
de orice boală care ne afectează. Noi singuri ne alegem modul în care gândim. Însă dacă vrem să
ducem o viaţă lungă şi frumoasă, răspunsul este unul singur: Gândeşte pozitiv! Găndeşte
inteligent!
6.Să încercăm să fim o persoană moderată!
Ultimul principiu al unui stil de viaţă sănătos este moderaţia. Trebuie să găsim un echilibru în viaţa
noastră; putem să facem aproape orice, dacă îl facem cu moderaţie. Moderaţia nu se aplică doar la
consumul de alcool, ţigări sau alte vicii, suprasolicitarea la locul de muncă, obsesia pentru slăbire
reprezintă alte obiceiuri nesănătoase de care trebuie să ţinem cont.
De asemenea, prea multă moderaţie reprezintă o altă problemă cu care putem să ne
confruntăm. Nu este un capăt de ţară dacă ne pierdem o noapte pe săptămână în club, dacă mâncăm
într-o zi o ciocolată neagră întreagă sau dacă nu am avut chef sa ne ducem timp de două zile la
şcoală. Este în regulă să mai treci din când în când prin astfel de momente. Ţine minte: Totul cu
moderaţie, inclusiv moderaţia în sine!
Noi hotărâm dacă vrem să adoptăm cu adevărat un stil de viaţă sănătos!
1.3 Interrelaţia Sănătate-Mediu-Alimentaţie
Pentru a face veridică triada: Sănătate-Mediu-Alimentaţie care poate la un moment dat a
ne controla o stare de identitate dar şi de coabitare socială, ne permitem a porni, metaforic vorbind,
de la întrebarea retorică a Aliciei Hart (2006) „ Dacă aveţi norocul să deţineţi o palmă de pământ,
de ce nu vă faceţi propria grădină de legume?” ceea ce ar demonstra interrelaţia elementelor
amintite anterior sub aspect evolutiv. De fapt, ni se oferă posibilitatea de a găsi similitudinile care
12
ajung la un moment dat a defini un concept ce generează o atitudine comportamentală faţă de actul
de nutriţie în sine.
Astfel, dacă în subcapitolul anterior aminteam că sănătatea este o stare de bine, continuând
ideea, am spune că ,,Sănătatea este cea care permite omului să-şi îndeplinească cu randament
maxim şi eficient, rolul în societate, această situaţie fiind condiţionată, pe lângă absenţa bolii şi
de o bună şi echilibrată stare morfo-fiziologică; psiho-afectivă; social-morală, ceea ce
caracterizează complexul pe care îl declanşează conceptul la care ne permitem a face trimiteri
şi delimitări’’ (Ţunea S., Ţunea A. (1989). În aceeaşi contextualitate, autorii amintiţi anterior
remarcau faptul că profilul de sănătate depinde la un moment dat de comportamentul fiecărui
individ, influenţa remarcându-se mai ales la nivelul de ameliorare a ecosisitemelor umane.
De aici, spre influenţa mediului în triada conceptuală, e doar un singur pas, ştiind că
adaptarea la anumite condiţii şi determinarea unui comportament adaptativ, depinde de fiecare
individ în parte, prin prisma sa de raportare la itemul identificat anterior sub aspect structural.
Chiar dacă suntem obişnuiţi a găsi mediul printre factorii dezvoltării alături de ereditate şi educaţie,
plasarea sa în triada Sănătate-Mediu-Alimentaţie reprezintă un moment de implicare în ceea ce
priveşte evoluţia umană, raportată la nutriţie.
Din această perspectivă, e necesar ca adaptarea să se efectueze şi în funcţie de diversitatea
şi polimorfismul indivizilor, ţinându-se seama de caracterul specific al unui biotip, cât şi de
sensibilitatea deosebită a unor indivizi la unii factori de mediu (Ţunea S. şi Ţunea A. (1989).
Ajungem astfel, să ne punem următoarele întrebări, ca efecte ale mediului, dar şi puncte de reper
spre alimentaţie remarcând dacă ştim: -,,Ce să mâncăm?/Ce mâncăm? -Când să mâncăm?/Când
mâncăm? -Cum să mâncăm?/Cum mâncăm? -Unde să mâncăm?/Unde mâncăm? -Cât să
mâncăm?/Cât mâncăm? -De ce să mâncăm?/De ce mâncăm?’’ răspunsurile fiind de fapt,
decodificându-le pentru o viaţă raţională în care starea fizică, şi cea mentală, să se găsească în
permaneţă într-un echilibru al evoluţiei, valorii şi progresului uman.
Este momentul ca să privim alimentaţia umană, după părerea noastră din două perspective:
a) a raţiei alimentare ce trebuie să menţină un echilibru constant între itemii ce-i cuprinde (calorii,
proteine, vitamine, săruri minerale etc.);
b) a elementului raţional având la bază principiile generale ale schimbului de materie şi energie în
fiinţele vii, ale homeostazei organismului uman, ale adaptării omului la particularităţile concrete
13
fiziologice şi patologice, etc., şi de aceea, se diferenţiază după împrejurările şi condiţiile variate în
care se află individul (Ţunea S. şi Ţunea A. (1999)
Din aceste perspective, relaţia Sănătate-Mediu-Alimentaţie, e necesar a se număra printre
variabilele credibile şi calitative ale strategiei nutriţionale, aplicată şi aplicabilă personalizat, la
fiecare individ în parte, dispus a se interesa şi a monitoriza „bunul mers al sănătăţii sale, pornind
de la cauză, şi ajungând la efect!
14
CAPITOLUL II
2.EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
2.1. Educaţia pentru sănătate în învăţământul preşcolar
Educaţia este activitatea specializată, specific umană care mijloceşte şi susţine în mod
conştient dezvoltarea, inteţionalizarea şi acţiunea sistematică în cunoştinţă de cauză (Lupşa E.
şi Bratu V. (2003). Din perspectiva pedagogului I. Nicola (1996), educaţia este o activitate socială
complexă care se realizează printr-un lanţ nesfârşit de acţiuni în mod conştient sistematic şi
organizat, în fiecare moment un subiect individual sau colectiv, în vederea transformării
acestuia din urmă într-o personalitate activă şi creatoare, corespunzătoare atât condiţiilor
istorico- sociale prezente şi din perspectiva poptenţialului său bio-psihic individual.
Procesul de alimentaţie este unul voluntar şi conştient, având principala caracteristică
de a fi educabil. Educabilitatea acestui proces se realizează iniţial prin formarea la copiii mici a
unor obiceiuri alimentare corecte şi mai apoi prin cultivarea unor principii ce se doresc a fi
respectate de-a lungul întregii vieţi (Vrăşmaş, 2014, p. 57). Pentru a schimba unele obiceiuri
alimentare nesănătoase ale populaţiei nu este suficient doar informarea cu privire la o serie de
cunoştinţe nutriţionale; chiar şi intervenţiile dietetice sunt greu acceptate, dacă contravin
obiceiurilor alimentare ale individului, spune prof. univ. dr. Iulian Mincu, doctor şi fost ministru
al sănătăţii (1993, p. 49). Astfel, pentru a avea efect, educaţia nutriţională trebuie să fie mai mult
decât diseminare de informaţii; ea trebuie să se adreseze preferinţelor pentru alimente şi factorilor
senzorio-afectivi, factorilor personali cum ar fi percepţiile, credinţele, atitudinile, normele morale,
factori de mediu.
De aceea, poate o atenţie sporită e necesar să o acordăm implementării în mediile de
referinţă-şcoli, grădiniţe, a educaţiei pentru sănătate, pornind chiar de la spălatul pe mâini, la
servitul mesei şi terminând cu respectul faţă de hrană, alimente şi actul nutriţional. Doar atunci,
nutriţia sub toate aspectele sale, va reprezenta un punct de maximă importanţă în menţinerea stării
de sănătate a noastră, atât cea fizică, cât şi psihică, ducând la menţinerea echilibrului, pornind chiar
de la factorii dezvoltării: ereditatea, mediul şi educaţia, care pot prima într-o relaţie ajungând a fi
„matricea” unui nou mileniu aflat sub auspiciile sale.
15
Schimbările din sfera socio-economică şi ritmul rapid înregistrat de progresul tehnicoştiinţific se oglindesc la nivelul fenomenului educaţional şi presupun restructurări ale
dimensiunilor educaţiei şi introducerea de noi tipuri de conţinuturi, precum cele specifice educaţiei
nutriţionale, ce răspund nevoilor prezente şi de viitor ale copiilor preşcolari. Această realitate
reclamă o analiză a statutului educaţiei nutriţionale în învăţământul preşcolar, a impactului
educaţiei nutriţionale la nivelul curriculum-ului şi al cadrelor didactice, cu accent pe practicile
profesorilor pentru învăţământ preşcolar.
O alimentaţie sănătoasă a preşcolarilor presupune şi organizarea unor activităţi in
grădiniţă, în cadrul unor proiecte educaţionale sau activităţi extracurriculare, activităţi ce
promovează un stil de viaţă sănătos şi urmăresc obiective ca:
1. Promovarea comportamentului alimentar sănătos;
2. Prevenirea consumului de substanţe toxice;
3. Încurajarea practicării exerciţiului fizic în scopul dezvoltării armonioase a organismului;
4. Educarea copiilor în spiritul interesului pentru sănătate
Este important atât pentru părinţi cât şi pentru noi, ca educatori, să educăm preşcolarii în
spiritul prevenţiei necesare prin:
1. Furnizarea de alimente sănătoase copiilor;
2. Încurajarea copiilor în dezvoltarea unor obiceiuri şi preferinţe alimentare sănătoase, ţinând
cont că obiceiurile deprinse în perioada copilăriei se păstrează şi la vârsta adultă;
3. Supravegherea mărimii porţiilor şi asigurarea că sunt în concordanţă cu piramida alimentară;
4. Asigurarea a cel puţin cinci porţii de fructe şi legume zilnic;
5. Implicarea în activităţi sportive;
6. Efectuarea schimbărilor spre o alimentaţie sănătoasă pentru întrega familie/colectivitate.
Cadrele didactice din învăţământul preşcolar realizează educaţie nutriţională, dar nu există
o fundamentare ştiinţifică în acest sens. Actualitatea temelor rezidă din următoarele aspecte:
1. Problema alimentaţiei copiilor şi a educaţiei nutriţionale în şcoli şi grădiniţe, respectiv
intervenţiile la vârstele mici sunt aspecte extrem de actuale în lume, în condiţiile în care copiii care
frecventează mediul şcolar şi preşcolar se confruntă cu o serie de probleme de sănătate: obezitate,
carii, lipsa activităţii fizice şi schimbări ale obiceiurilor alimentare (alimentaţie nesănătoasă).
16
2. Intervenţiile privind alimentaţia sănătoasă trebuie să înceapă de timpuriu. Obiceiurile
alimentare sănătoase sunt esențiale pentru creșterea și dezvoltarea normală a copiilor preșcolari.
Dezvoltarea biofizică a preşcolarului se constituie ca efect direct al alimentaţiei copilului din
această perioadă şi exprimă calitatea regimului său de viaţă. Copilăria timpurie este o perioadă în
care copiii dezvoltă o serie de comportamente, preferinţe şi atitudini legate de nutriție şi produse
alimentare pe parcursul anilor preșcolari. Astfel, experienţele copiilor din această perioadă joacă
un rol major în conturarea comportamentelor lor alimentare de pe tot parcursul vieţii; prin urmare,
influențarea pozitivă a preferinţelor alimentare în timpul copilăriei contribuie la stabilirea unor
obiceiuri alimentare sănătoase pe tot parcursul vieții.
3. Introducerea tehnologiilor intensive în agricultură şi zootehnie, respectiv procesarea
industrială a alimentelor a condus la o modificare a profilului nutriţional al alimentelor şi la noi
clasificări ale acestora: alimente modificate genetic şi alimente ecologice, organice. În prezent, în
fiecare ţară există ziare şi reviste ce conţin rubrici dedicate educaţiei nutriţionale, mesaje radio şi
TV, precum şi pagini web şi sfaturi pe reţelele de socializare. Unele dintre acestea afirmă enunţuri
fără a avea la bază cercetări riguroase în domeniu sau fără a cita sursele de informaţii folosite, ceea
ce ridică suspiciuni privind gradul de credibilitate al acestora. Dreptul la informare şi dreptul la
educare al consumatorilor din România sunt stabilite prin lege. De asemenea, Legea nr. 294/2004
privind Codul consumului stipulează că educarea consumatorilor se realizează în cadrul procesului
de învăţământ, la nivelul disciplinelor şcolare.
4. La nivel european, tematica alimentaţiei populaţiei şi educarea acesteia din punct de
vedere nutrițional a fost des abordată, organizându-se multiple conferinţe, consilii, comitete. În
cadrul acestor întâlniri s-au adoptat o serie de strategii de acţiune şi angajamente la nivelul mai
multor ţări privind alimentaţia, produsele alimentare, creşterea gradului de informare a populaţiei
şi măsurile de intervenţie la nivel de comunitate. La nivel naţional se remarcă o serie de iniţiative
legislative ce reglementează alimentaţia sănătoasă în şcoli, dar intervenţiile pentru formarea de
comportamente alimentare sănătoase la copiii din mediul şcolar şi preşcolar au un caracter
fragmentat, sunt insuficient fundamentate pe studii ştiinţifice şi rareori sunt evaluate optimal,
aspecte recunoscute şi de Ministerul Sănătăţii în ,,Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020”. Se
impune astfel o abordare coerentă şi eficace în domeniul educaţiei nutriţionale şi a promovării unui
stil de alimentaţie sănătos.
17
5. În domeniul medical, cercetările ce au vizat evaluarea stării de nutriţie a copiilor
preşcolari din România, respectiv prezentarea unor date statistice cu privire la obezitatea infantilă
sunt puţine la număr şi aplicate la nivel local (Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara). În domeniul
educaţional nu am identificat nicio cercetare românească ce a investigat practicile profesorilor
pentru învăţământ preşcolar în privinţa realizării educaţiei nutriţionale. Educarea din punct de
vedere nutriţional a populaţiei şcolare din sistemul de învăţământ românesc este o problemă de
mare importanţă atât în plan educativ, cât şi politic şi medical; ea solicită o analiză atentă şi soluţii
viabile, adaptate specificului contextului social şi cultural din România.
Importanţa educaţiei nutriţionale în perioada preşcolarităţii reprezintă o perspectivă
preponderent pedagogică, prezentând caracteristicile generale ale conţinuturilor de educaţie
nutriţională adresate vârstei preşcolare, dar şi repere privind capacitatea de comprehensiune a
copiilor preşcolari cu privire la alimente şi nutriţie. Am investigat curriculum-ul preşcolar din
România din perspectiva înglobării educaţiei nutriţionale, iar ulterior am exemplificat o serie de
strategii didactice aplicate în grădiniţa de copii, în cadrul domeniilor experienţiale, al activităţilor
liber-alese şi al rutinelor. În cadrul posibilităţilor de concretizare a educaţiei nutriţionale în
grădiniţă am detaliat şi activităţile opţionale şi proiectele educaţionale de parteneriat. Educația
nutrițională este infuzată în Curriculum preșcolar românesc prin abordări curriculare ce
promovează conexiunile interdisciplinare.
De asemenea, Curriculum pentru învățământul preșcolar românesc oferă un grad ridicat de
libertate profesorilor preșcolari privind planificarea activității de zi cu zi. Acesta recunoaște
valoarea educației nutriţionale și stipulează că în contextul educației timpurii este esențial să
adoptăm o abordare multidisciplinară (îngrijire, nutriție și educație, în același timp). Conținuturile
privind educaţia nutriţională din Curriculumul se focalizează atât pe cunoștințele științifice, cât şi
pe comportamentele copiilor.
Pentru eficientizarea activităţii de educaţie pentru sănatate, educatoarea şi copiii au nevoie
de mijloace şi materiale adecvate, cum ar fi: materiale teoretice informative-pliante, broşuri,
reviste, albume, ziare, almanahuri, prezentari PPT, CD-uri, culegeri de texte literare şi ştiinţifice,
planşe, truse medicale, costume şi ecusoane medicale, colecţii de plante medicinale, jurnal sanitar,
calendarul responsabilităţilor, diagrame, etc, în funcţie de tematica propusă, de posibilităţile şi
condiţiile concrete.
18
Am exemplificat şi o serie de strategii didactice pe care le-am folosit în cadrul activităţilor
de educaţie nutriţională, cum ar fi:
-povestirea educatoarei ,,Omida mâncăcioasă”, ,,Stăpânul lumii’’;
-memorizarea ,,Isteţilă”, ,,Un duel’’;
-observarea ,,Strugurele”, ,,Primul meu dinţişor’’;
-jocul didactic ,,Ghiceşte ce a cumpărat mama?”, ,,Caută-ţi perechea!’’;
-activitate practic-experimentală ,,Cât de proaspete sunt ouăle?”;
-convorbirea ,,Să mâncăm sănătos!”, ,,Am dormit bine, sunt pregătit pentru grădiniţă!’’;
-activitate practic-gospodărească ,,Să facem un smoothie de fructe!”, ,,Plăcinte pentru
ziumamei’’,
-jocul de rol ,,De-a bucătarul”, ,,De-a doctorul’’,
jocul distractiv ,,Coşul rupt”, ,,Să facem cunoştinţă!’’,
-activităţile opţionale ,,Sanitarii pricepuţi’’,
-partenereiate educaţionale, grădiniţă-medic stomatolog ,,Dinţi curaţi-copii sănătoşi,
voioşi, voinici!’’,
-deprinderi şi rutine.
2.2. Alimentaţia preşcolarilor
Alimentul este un factor esenţial al stării de sănătate sau de boală, iar de calitatea acestuia
depinde direct calitatea vieţii indivizilor, dar am vizat şi pespectivele din care este privit alimentul.
Cercetătorul francez Jean Trémolières (1958) considera că ,,alimentul trebuie privit sub trei
aspecte: ca hrană, ca stimulent al tonusului emotiv şi ca semnificaţie simbolică pe care individul
o conferă acestuia’’. Alimentul este, astfel, un simbol perceput de invidid în mod afectiv, iar
alimentaţia un act psiho-social, întrucât nu poate fi înţeleasă doar ca satisfacere a unor nevoi
nutritive. În plus, preferinţele alimentare ale unei persoane (dulce, sărat, picant etc.) sunt legate de
plăcerea de a consuma respectivul aliment, nu de o nevoie nutriţională anume.
Gh. Mencinicopschi (2008) afirmă că ,,Alimentul analizat dintr-o perspectivă holistică
este mai mult decât un prilej de desfătare a simţurilor, o necesitate fiziologică sau un simbol a
unei tradiţii gastroculturale; alimentul este un purtător principal de informaţie (factor
epigenetic) preluată din mediul înconjurător, care interacţionează cu propria noastră
19
informaţie genetică’’. Omul este un sistem deschis informaţional, care prelucrează informaţii în
cadrul sistemului nervos, dar şi prin metabolismul celular. Altfel spus, metabolismul individului
este determinat în principal de genele sale, iar factorii genetici interacţionează cu nutrienţii.
Educaţia nutriţională are un rol deosebit de important pentru sănătatea şi dezvoltarea armonioasă
a copilului cât şi pentru stilul de viaţă sănătos al adultului de mai târziu.
Copiii se iau după părinţi! Cei mari trebuie să fie modele, deci să mănânce şi ei sănătos,
dacă vor ca fiii şi fiicele să deprindă obiceiuri alimentare bune. Şi e foarte important ca părinţii să
se asigure că cei mici îi văd atunci când mănâncă alimente sănătoase, nu să mănânce la alte ore
sau prea des în oraş. Copiii nu trebuie să fie păcăliţi! Atunci când părinţii ştiu că un anumit aliment
(legumă, fruct) e foarte potrivit pentru nevoile copiilor, dar le e teamă că ei îl vor respinge, nu
trebuie strecurat pe ascuns în mâncare. Copiii trebuie să înveţe despre mâncăruri noi, să guste
diverse arome, să nu se obişnuiască cu un număr redus de preparate.
Comportamentul alimentar desemnează atitudinea omului în faţa hranei, fiind o
componentă importantă a alimentaţiei. Este foarte important ce mâncăm, dar aceasta nu însemnă
că putem neglija modalitatea în care mâncăm, dacă dorim să trăim sănătos. Contează în mare
măsură nu numai ce mâncăm ci şi cum mâncăm. Nu toate dezechilibrele care provin dintr-o
alimentaţie nesănătoasă au o cauză directă cu cantitatea sau calitatea hranei. Unele perturbări
resimţite de organism îşi au originea într-un comportament alimentar greşit.
Există ceea ce numim o... sănătate a alimentaţiei. Suntem ceea ce mâncăm! Corpul
nostru are nevoie, pentru a creşte şi căpăta energia necesară muncii, învăţăturii, de alimente
diverse, de substanţe nutritive, dar în cantităţi potrivite. Importanţa alimentaţiei ca factor de
menţinere a stării de sănătate şi ca factor terapeutic este recunoscută în toată lumea, fără rezerve.
Asigurarea unui bun nivel nutriţional presupune o cunoaştere aprofundată a comportamentului
alimentar, a tipului şi structurii acestuia, ţinând cont totodată de obiceiurile alimentare şi de
evitarea dezechilibrelor legate de alimentaţie.
Alimentaţia preşcolarului este oarecum asemănătoare cu a adultului sau se aseamănă tot
mai mult. Continuă să se modifice şi să se perfecţioneze ,,stilul alimentar” al copilului, unele
modificări evidente la preşcolar fiind observate încă de la vârsta de 1-2 ani. Aportul de alimente
pe unitatea de greutate, pe kilogram de greutate corporală, se menţine scăzut în comparaţie cu ceea
ce se administrează sugarului pe aceeaşi unitate. Continuă de asemenea un oarecare dezinteres al
copilului pentru alimente, pentru plăcerea de a mânca. Din această cauză nu se ajunge însă la
20
subalimentaţie, cu condiţia ca dieta să fie echilibrată. Copilul preşcolar este adesea capricios în
alegerea alimentelor sau preferinţa pentru unele alimente. El poate să mănânce o bună perioadă de
timp aceleaşi câteva alimente şi să refuze altele. Copilul preşcolar are nevoie de o atenţie deosebită
în ceea ce priveşte nutriţia şi alimentaţia.
O alimentaţie dezechilibrată la vârsta preşcolară poate genera, ca şi la copilul mic, cu vârsta
de 1-3 ani, o adevărată patologie, şi aceasta este similară la ambele categorii de vârstă, cu excepţia
aşa-numitei anorexii nervoase, care se manifestă caracteristic la copilul mic.
Copilul trebuie învătat cum să aleagă şi să se hranească cu produse naturale pentru ca simţul
gustului şi mirosului să funcţioneze natural, deoarece sunt deja atât de alterate din cauza
coloranţilor existenţi în alimente. În plan psihic, o buna funcţionare a simţurilor aduce în fiinţa
copilului un surplus de vitalitate. El trebuie obişnuit, cu un regim alimentar sănătos care să
cuprindă tot necesarul unei creşteri şi dezvoltări psiho-fizice armonioase. Modelul iniţial creat de
parinţi este usor de urmat. Nu este bine să se interzică în totalitate dulciurile, pentru că ştim că tot
ceea ce este interzis este dorit, ci doar trebuie sa fie administrate într-un mod raţional şi moderat.
Alimentaţia, ca factor important al creşterii, dezvoltării şi menţinerii stării de sănătate a
copiilor, a devenit astăzi o ştiinţă, cunoscându-se cu exactitate cu ce şi cum trebuie să se hrănească
aceştia, în funcţie de vârstă şi de natura activităţilor zilnice.
Alimentaţia raţională a copilului include nu numai ce mănâncă el, sub aspect calitativ şi
cantitativ, ci şi modul în care sunt pregătite alimentele pe care le consumă la masă şi care trebuie
pregătite cât mai simplu şi cât mai dietetic posibil. De modul de pregătire şi de prezentare a
alimentelor depind, în mare măsură, atât apetitul copilului, cât şi sănătatea aparatului său digestiv;
o alimentaţie uşor dietetică şi alcătuită raţional protejează organismul de unele îmbolnăviri.
Cumpătarea trebuie să fie o deviză permanentă, pe care părinţii să nu uite să o insufle
copiilor în atitudinea lor comportamentală faţă de problemele vieţii şi cu deosebire faţă de această
necesitate fiziologică vitală – alimentaţia.
„Hrana voastră să fie medicamente, iar medicamentele voastre să fie hrană!”
(Hipocrate)
Un copil are nevoie de o alimentaţie completă şi variată, pentru că este în creştere şi
consumă multă energie în activitatea sa. Alimentaţia sănătoasă este esenţială în creşterea şi
dezvoltarea unui copil.
21
2.3.Piramida alimentaţiei sănătoase
Piramida alimentară ne indică cum sunt grupate alimentele în funcţie de importanţa
grupelor, pentru dieta noastră. Cu cât se urcă spre vârful piramidei, cu atât acele alimente trebuie
consumate mai rar şi în cantităţi mai mici! Prima dată a fost publicată în 1992 de către
Departamentul de Agricultură al Statelor Unite. În 1998 cercetători din Bruxelles au propus o altă
variantă a piramidei. În 2002 de la Harvard s-a promovat o altă versiune, iar în 2008, aceiaşi
cercetători de la Harvard au schimbat structura piramidei alimentare, pe baza noilor cercetări
întreprinse în ultimii ani.
22
Piramida alimentară ne învaţă să măncăm sănătos!
Alimentaţia trebuie să cuprindă alimente din toate grupele, deoarece acestea conţin:
-Proteine-asigură creşterea;
-Grăsimi-dau energie;
-Zaharuri-sursă de energie;
-Săruri minerale-calciu, fier etc.;
-Vitamine-previn îmbolnăvirile.
Alimentele de care are nevoie un copil:
-Laptele şi produsele lactate;
-Carnea, peştele, ouăle;
-Cerealele şi produsele din cereale;
-Legumele şi fructele;
-Zaharurile;
-Grăsimile.
Apa nu poate lipsi din alimentaţie, este indispensabilă vieţii!
,,Bea zilnic 5 pahare cu apă ca să trăieşti, 8 pahare cu apă ca să te simţi bine, 10 pahare
cu apă ca să întinereşti!’’(Hans Diehl)
Iată ce conţin aceste alimente şi de ce sunt ele importante:
-Cerealele şi produsele din cereale se află la baza piramidei. În această grupă intră alimentele din
grâu, orez, ovăz, porumb , orz sau alte cereale: pâine de toate felurile şi alte produse de panificaţie.
Cerealele trebuie să fie o treime, până la jumătate din cantitatea de alimente consumată zilnic,
necesare pentru creştere;
-Laptele şi produsele lactate (brânză, iaurt, caşcaval şi altele) sunt foarte importante pentru
creştere. Calciul din aceste produse face ca oasele să fie tari, rezistente, conţin şi vitamine,
necesare pentru creştere;
-Carnea, peştele, ouăle sunt alimente foarte importante pentru că aduc organismului „cărămizi“
din care se construiesc oasele şi muşchii (alături de lactate). Niciun copil nu poate creşte dacă nu
mănâncă ouă, carne şi lactate, sunt bogate în vitamine, fier; peştele conţine şi fosfor, iod, necesare
pentru creştere;
-Legumele şi fructele conţin foarte multe vitamine, săruri minerale şi sunt foarte sănătoase
trebuiesc măncate zilnic dar fără să abuzăm, previn îmbolnăvirile;
23
-Zaharurile şi dulciurile sunt, ca şi grăsimile, în vârful piramidei alimentare – adică, din tot ceea
ce mănâncă un copil într-o zi, ele trebuie să reprezinte cât mai puţin. În categoria „dulciuri” intră
şi sucurile, care conţin cantităţi mari de zahăr! Pe copii dulciurile îi agită, iar dinţii de lapte sunt
mult mai sensibili la zahăr, trebuie consumate în cantităţi mici pentru a preveni diabetul,
obezitatea, aduc energie în corp;
-Grăsimile şi uleiurile de diferite feluri (floarea-soarelui, măsline, porumb, etc), seminţele, nucile,
toate conţin grăsimi bune şi trebuie consumate pentru a avea un copil sănătos, deşi în cantităţi
relativ mici, pentru a preveni obezitatea, bolile de inimă, bolile de ficat etc, aduc multă energie şi
conţin vitamine.
Nutriţioniştii germani au întocmit topul celor mai sănătoase 10 alimente. În acest top intră:
1. Merele se află pe primul loc în topul publicat de revista germană Focus. S-a demonstrat
că persoanele care mănâncă un măr pe zi prezintă risc scăzut de a suferi de Alzheimer. Cuercitina,
un antioxidant puternic prezent în mere, previne degradarea funcţiilor intelectuale, specifică bolii
Alzheimer. De asemenea, merele conţin vitamine şi minerale care întăresc imunitatea şi
îmbunătăţesc activitatea sistemului cardiac.
2. Peştele ocupă locul al doilea în top. Pentru menţinerea sănătăţii inimii ar fi bine să
înlocuim carnea de porc cu peştele. Persoanele care mănâncă peşte de trei ori pe săptămână au un
risc cu 50% mai mic de a suferi un infarct decât cele care nu mănâncă deloc peşte.
3. Usturoiul previne bolile de inimă, care elimină depunerile de grăsimi de pe pereţii
vaselor sangvine.
4. Fructele de pădure sunt aliaţii noştri contra cancerului. Culoarea roşie sau albastră a
fructelor de pădure este dată de antocianidine, substanţe care previn bolile neuro-degenerative,
cardiovasculare, cancerul.
5. Morcovii sunt una dintre cele mai bune surse de betacaroten. Acesta este un antioxidant
puternic care combate radicalii liberi responsabili cu apariţia cancerului şi a bolilor
neurodegenerative.
6. Ardeiul iute conţine capsaicină, substanţă care distruge celulele canceroase. Un
experiment efectuat la Centrul Medical Cedars-Sinai (Los Angeles) a arătat că injecţiile cu
capsaicină (substanţa care dă gustul ardeiului iute) pot provoca autodistrugerea celulelor
canceroase în proporţie de 80%.
24
7. Bananele, numite şi “fructul fericirii”, conţin vitamine (A, C, E, B1, B2) şi săruri
minerale (fier, potasiu, magneziu, zinc, calciu) care au efect de reechilibrare nervoasă şi de
combatere a oboselii şi stresului.
8. Ceaiul verde este bogat în aminoacizi, iod, potasiu, fluor, fosfor, vitaminele C, B1, B2,
PP, K. Aceste elemente recomandă ceaiul verde în cele mai diferite probleme – de la îmbătrânirea
pielii şi până la afecţiunile oncologice.
9. Soia este o bună sursă de lecitină şi vitamine din grupul B, care stimulează sistemul
nervos. S-a demonstrat că 25g de proteină de soia consumate zilnic pot reduce riscul apariţiei
bolilor cardiovasculare.
10. Un pahar cu lapte zilnic asigură o parte din necesarul de calciu atât pentru copiii aflaţi
în creştere, cât şi pentru adulţi, în scopul prevenirii osteoporozei.
25
CAPITOLUL III
3.METODE DIDACTICE FOLOSITE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR,
ÎN VEDEREA FORMĂRII UNUI STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS
3.1. Metode didactice tradiţionale versus metode didactice moderne
folosite în învăţământul preşcolar, în vederea formării unui stil de viaţă sănătos
Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în baza unor finalităţi, este pusă în practică
prin intermediul unui sistem de metode şi procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de
realizare, iar rezultatele sunt verificate şi evaluate prin strategii specifice. Curriculum-ul şcolar
integrează toate aceste componente, dintre care o poziţie centrală revine metodelor care fac
posibilă atingerea finalităţilor educaţionale.
Provenind din cuvântul grecesc meth=cale, drum; odos=către, spre, Popescu Neveanu P.
(1991) afirma că prin metodă de cercetare înţelegem calea, itinerarul, structura de ordine sau
programul după care se reglează acţiunile intelectuale şi practice în vederea atingerii unui scop.
Metodele au un caracter instrumental, de intervenţie, de informare, interpretare şi acţiune.
Metodele de învăţământ pot fi definite ca modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora, elevii, în mod
independent sau sub îndrumarea profesorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi şi
deprinderi, aptitudini, atitudini, concepţia despre lume şi viaţă.
Metodele sunt instrumente importante aflate