Introducere
În fiecare sâmbătă, când pregătesc un nou episod din Horea de sâmbătă, simt că învăț din nou alfabetul simplității. În glasul cântului popular se ascunde o pedagogie veche, dar mereu actuală — cea a emoției, a comuniunii și a recunoștinței (Blaga, 1985). De acolo, din cântec, pornește de fapt și educația adevărată: din felul în care un om își pune sufletul în ceea ce face și îl oferă celorlalți cu blândețe.

Anul acesta, am trăit o bucurie aparte: participarea la selecția metodiștilor pentru anul școlar 2025–2026, organizată de Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud, pentru disciplina Pedagogie, în cadrul CJRAE Bistrița-Năsăud. Deși sunt deja metodist de drept, ca îndrumător de practică pedagogică la Colegiul Național „George Coșbuc” din Năsăud, am simțit nevoia să parcurg din nou acest drum — nu din dorința unei confirmări, ci din respect față de profesia care m-a învățat să cresc prin reflecție (Dewey, 1933).
Horea ca lecție de pedagogie emoțională
În folclorul nostru, horele nu se cântă pentru performanță, ci pentru legătură. Cânți ca să te regăsești, ca să te unești cu ceilalți, ca să-ți spui povestea în timp ce asculți poveștile altora. Exact așa văd și rolul metodistului: un liant între oameni, între experiențe, între moduri de a învăța (Schön, 1983). Metodistul nu dă lecții, ci aprinde dialoguri. El este acolo unde se leagă comunități profesionale, unde emoția și competența se întâlnesc, unde învățarea devine o formă de împreună-lucrare.

Așa cum cântecul popular transmite valori și echilibru (Vulcănescu, 1987), la fel și actul pedagogic autentic se construiește pe recunoștință, răbdare și dăruire. Cred că nu întâmplător am primit, în această selecție, punctajul maxim de 100 de puncte. În realitate, valoarea nu stă în cifră, ci în ceea ce confirmă ea: că e loc, în educație, pentru emoție și sens.
Învățarea dinăuntru spre afară
A fi metodist înseamnă a învăța continuu (Fullan, 2014). Înseamnă să crezi în puterea tăcerii dintre două întrebări, în curajul de a asculta înainte de a oferi soluții, în valoarea fiecărei experiențe împărtășite. Iar dacă „Horea de sâmbătă” m-a învățat ceva, este tocmai acest lucru: că învățarea adevărată pornește din recunoștință — și că niciun cântec, nicio lecție, nicio întâlnire nu se pierd, dacă sunt trăite cu sens (Goleman, 2018).

Educația și folclorul nu se află la capete opuse. Ele se ating acolo unde inima și mintea se pun laolaltă pentru a construi oameni. Iar între o horă și o oră de formare există același ritm: acela al bucuriei de a fi împreună.
Bibliografie
• Blaga, L. (1985). Trilogia culturii. București: Editura Minerva.
• Dewey, J. (1933). How We Think. Boston: D.C. Heath.
• Fullan, M. (2014). The Principal: Three Keys to Maximizing Impact. Jossey-Bass.
• Goleman, D. (2018). Inteligența emoțională. București: Curtea Veche Publishing.
• Schön, D. A. (1983). The Reflective Practitioner: How Professionals Think in Action. Basic Books.
• Vulcănescu, R. (1987). Civilizația românească sătească. București: Editura Eminescu.
• OpenAI. (2025). ChatGPT (versiunea GPT-5) [Model de inteligență artificială]. Disponibil la https://chat.openai.com