Formarea conștiinței morale la școlarul mic

cercetare educaţională

Otilia GavriloiuLiceul Teoretic Radu Vlădescu, Pătârlagele (Buzău)10 iul. 2025

Formarea conștiinței morale
Cuvântul ,,conștiință” are două înțelesuri: unul psihologic, iar altul moral.
În sens psihologic, conștiința este funcția sufletului omenesc de a raporta fenomenele din lumea externă și internă la sine și de a stabili legături între aceste fenomene. Așadar, a avea conștiință în sens psihologic, înseamnă a trăi, a simți și a-ți da seama de ceea ce se petrece în jurul tău și în tine însuți. În acest înțeles toate fenomenele sufletești de care ne dăm seama, adică le trăim, se numesc fenomene conștiente, de exemplu o durere pe care o simțim, o idee pe care o urmărim, o faptă pe care o facem cu voința noastră.
,,În înțeles moral, conștiința este dispoziția sau puterea sufletului omenesc de a judeca moralitatea propriilor noastre fapte, sau e dispoziția sufletului omenesc de a îndruma activitatea morală a omului, îndemnându-l să împlinească legile morale” .
,,Conștiința morală se face acționând asupra mai multor componente: noțiunile și reprezentările morale , ideile și concepțiile morale, sentimentele morale, atitudinile morale, convingerile morale, aspirațiile și idealul moral al personalității” .
Formarea conștiinței morale include două componente: cognitivă și afectivă. Componenta cognitivă se referă la informarea copilului cu conţinutul şi cerinţele valorilor, normelor şi regulilor morale. Ea se realizează prin instruire morală. Această instruire îl inițiază și îl informează pe elev asupra conținutului și felului în care el trebuie să se comporte într-o situație dată. Acceptarea imperativelor moralei sociale presupune cu necesitate cunoaşterea şi înţelegerea de către copil a sensului şi cerinţelor pe care societatea le-a consemnat în elementele propriului sistem moral. Cunoaşterea nu se reduce însă la simpla memorare a unor reguli, ea presupune sesizarea caracterului normativ, respectiv a exigenţelor implicate în aceste norme şi reguli morale, în același timp cu înţelegerea necesităţii respectării lor. Aceste norme sunt dezvăluite elevilor treptat în funcție de complexitatea lor dar și de capacitatea de înțelegere a copilului. E vorba de cunoaşterea unor aspecte concrete sau o regulă morală în același timp cu cerinţele ce decurg din ea și nu de memorarea unor definiții. Această cunoaștere duce la formarea reprezentărilor și noțiunilor morale.,, Reprezentarea morală este o reflectare sub formă de imagine intuitivă a ceea ce este caracteristic unui complex de situaţii şi fapte morale concrete, în care copilul a fost angrenat sau pe care le-a perceput, observat în legătură cu aceeaşi regulă morală, imagine care include şi o notă apreciativă ori imperativă.” Reprezentările morale se formează în situații concrete în care copilul este subiect moral. Acesta e subiect moral în diferite împrejurări: la școală, acasă și în alte împrejurări unde se află. În acest caz se vor lua exemple favorabile așa încât copilul să sesizeze sensul pozitiv al cerinței. Dacă sensul e negativ noi îl vom schimba în unul pozitiv. Astfel, copilul reușește prin generalizare și abstractizare să ajungă la noțiunea morală. Aceasta reflectă ce e esențial și general unei clase de manifestări morale. Caracterul apreciativ se exprimă prin judecata morală.
Noțiuni ca: patriotism (slujirea intereselor patriei până la sacrificiul suprem dacă e nevoie), spirit de cooperare (în societate oamenii formează o unitate indisolubilă, fiecare păstrându-și o anumită autonomie , cooperarea se referă la relațiile care se leagă între membrii săi), atitudine corectă față de muncă(declanșarea unei interacțiuni active și conștiente între om și natură) reflectă specificul unei clase de relații morale în care copilul este sau nu angrenat. Noțiunea de morală se asociază cu cea de judecată morală. Aceste două noțiuni interacționează într-un tot unitar. Trecerea de la reprezentări la noțiuni morale se face treptat, într-un timp îndelungat pe baza relațiilor dintre oameni. Instruirea morală se bazează pe experiența morală a copilului și pe capacitățile lui intelectuale. ,,Copilul dispune de o experiență morală, ca fond aperceptiv pentru asimilarea noilor cunoștințe morale și se află pe o anumită treaptă a dezvoltării sale ontogenetice” .
Cunoștințele morale îl introduc pe copil în universul valorilor morale și îl fac să înțeleagă semnificația acestora și importanța pentru conduita sa. Astfel, copilul va face diferența între valorile pozitive și elementele negative. Doar cunoașterea noțiunilor fundamentale ale moralei sociale nu sunt suficiente pentru ca un comportament să fie corespunzător. Pentru ca aceste cunoștințe acționeze asupra conduitei trebuie să fie însoțite de elemente afective ale conștiinței: emoții, sentimente. Orice cunoștință din acest domeniu dacă este însoțită de trăiri afective se fixează în structura morală a personalității. Cunoștințele arată drumul corect al conduitei și stările afective îl mobilizează pe copil pentru a merge pe acest drum. Ambele sunt importante pentru că noțiunile fără impulsul de a acționa nu au valoare, la fel cum și invers: vrea să acționeze dar nu știe cum. Coloratura afectivă este diferită de la un copil la altul și așa se explică nuanța individuală prin care normele sau regulile se exprimă în conduită. Trăirile și sentimentele morale nu se transmit ca niște cunoștințe. Ele apar și sunt stimulate de contextul în care se află copilul și este implicat ca subiect moral. Acestea se referă la tot ceea ce vine din interiorul copilului, în atitudinea pe care o are față de ceilalți oameni, față de muncă și față de sine. Această atitudine este personală și se manifestă în funcție de intensitatea trăirii subiective dar și în funcție de modul în care se exprimă. În acest sens se poate aminti de sentimentul dragostei față de patrie, al prieteniei, umanismului, datoriei și răspunderii, al dragostei față de muncă.
Această legătură dintre componenta afectivă și cea cognitivă se diferențiază de la un individ la altul în funcție de vârstă și contextul în care se manifestă.
Trăirile afective trebuie să fie însoțite de efort și de voință. În actele conștiinței morale sunt prezente deopotrivă, și adeseori chiar deodată, judecăți de valoare, care apreciază faptele ca bune sau rele, drepte ori nedrepte, permise ori nepermise;de asemenea stări emotive de plăcere ori neplăcere, de satisfacție ori remușcare, după cum sunt prezentate înclinări, îndemnuri sau impulsuri spre săvârșirea binelui, ori spre a ne feri de rău. De aceea
,, conștiința morală este o manifestare spirituală a întregii noastre ființe, care aplică puterile sale la cunoașterea, simțirea și punerea în practică a binelui cerut de legea morală, fără să fie o funcție specială a sufletului nostru”.
Realizarea actului moral poate întâmpina anumite obstacole interne: egoism, individualism, comoditate. Aceste obstacole opun rezistență și deviază conduita morală de la cerințele morale din exterior sau o îndreaptă în sens contrar acestora. Pentru a nu se ajunge aici e nevoie de un efort suplimentar din partea copilului:perseverență, tenacitate, spirit de inițiativă, curaj, independență. Toate acestea în momentul în care se implică în realizarea conduitei capătă o nuanță morală. ,, Voința se distinge ca fiind capacitatea conștiinței de a impune motivul cu valoare superioară”
Când aceste componente – cognitiv, afectiv, volițional - se îmbină, rezultă convingerile morale. Convingerile morale sunt considerate ,, nucleul conștiinței morale a individului, adevărate trebuințe spirituale de comportare morală”. Între aceste componente pot apărea unele dezacorduri care se manifestă prin devieri, abateri, opoziție. Educatorul trebuie să intervină cu măsuri corespunzătoare.
Normele și regulile se transformă în convingeri în măsura în care se interiorizează și se integrează în structura psihică a persoanei. Personalitatea morală presupune elaborarea și consolidarea convingerilor morale. În momentul în care acestea se sedimentează are loc o inversare în cadrul dinamicii personalității morale: se trece de la determinare la autodeterminare. Conduita impusă din exterior devine impusă din interior. Exigențele morale ale societății se amplifică și de aceea construcția morală nu are limite. Această autodeterminare se face în funcție de vârsta copilului dar și de complexitatea componentelor moralei. Formarea convingerilor e un proces complicat. Acesta reușește numai dacă toate componentele sunt avute în vedere. Convingerile se află la intersecția dintre conștiință și conduită.
,, Importanța conștiinței morale este neîndoielnică pentru oricine dintre noi deoarece de ea este strâns legată existența moralității. Fără conștiință morală, legea morală ar rămâne cava cu totul exterior și străin nouă, ar fi ca o limbă neînțeleasă pe care urechea, deși o aude, totuși nu pricepe nimic din ea. Prin conștiința morală legea pătrunde în interiorul nostru, făcându-ne să-i simțim obligația și să o punem în aplicare. Fără conștiință nu s-ar putea face nici o legătură între conștiință și faptă. ”

Un material bine structurat și conceput!

Camelia Lefter acum 411 zile

Alte articole ale autorului

15 IANUARIE - ZIUA CULTURII NAȚIONALE16 ian.11 comentarii
Drop by Drop: Our future- eTwinning project15 oct. 202514 comentarii
De la joc la învățare: Wordwall ca resursă digitală pentru formarea competențelor-cheie8 oct. 202516 comentarii

Toate articolele autorului

Ministerul Educaţiei

Otilia Gavriloiu

Formarea conștiinței morale la școlarul mic

Comentarii

Simona-Violeta Clinciu

Irina-Oana Filip

Laura Maria Fabian

Roxana Nacu

Camelia Lefter

Alte articole ale autorului

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach