CU PAȘI MĂRUNȚI, SPRE O LUME MAI BUNĂ!

sistem de învăţământ

Maria Cristina LăcătușuSCOALA GIMNAZIALA ROMULUS CIOFLEC ARACI (Covasna)20 aug. 2025

,,Pământul îţi este dedesubt, cerul deasupra, iar scara înăuntrul tău."
Weöres Sandor

Motivația este un concept fundamental în psihologie și, în general în științele despre om, exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri, cum ar fi trebuințe, tendințe, interese, intenții, idealuri, care susțin realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini, potrivit dicționarului de psihologie socială.
Ea este considerată o noţiune „umbrelă” cu o sferă foarte amplă, neputând fi abordată în mod singular, deoarece copiii au grade diferite de motivare, ca intensitate și sunt sensibili la diferite tipuri de motivație.
Un preșcolar, un elev sau un adult, în momentul în care are un obiectiv clar și concis, motivația apare intrinsecă, dându-și interesul să realizeze sarcinile date și să participe activ la diferite activități cu care intră în contact.
Indiferent de vârstă, în momentul în care ne întâlnim cu ,,ceva nou”, avem tendința să respingem automat cu afirmații de genul:,,Nu stiu!” sau și mai simplu ,,Nu pot!”.
Membrii familiei reprezintă pentru cei mai mulți un model demn de urmat în viață. Cei mai mulți părinți sunt foarte tineri, mame au abandonat școala și s-au căsătorit la vârste foarte fragede și tații, la rândul lor foarte tineri, care au abandonat școala, muncind prin străinătate pentru a susține familia. Oare ce este de făcut? Cum îi putem atrage pe acești tineri către școală?
Am stat de curând de vorbă cu o mamă care are opt copii, printre care o fata in clasa a VIII, care refuza vehement să-i sprijine continuarea studiilor, motivându-si alegerea cu afirmații de genul: ,,Cum să meargă ea la școală mai departe dacă băieții nu au mers?” și ,,Am auzit că se întâmplă atâtea lucruri urâte la oraș”. Astfel de probleme apar, deși copiii își doresc să meargă la școală.
O altă mamă mi-a răspuns:,,Cum să meargă mai departe la școală, vreți să ne râdă satul? La noi trebuie să se mărite repede, dacă trece de șaisprezece ani și nu s-a măritat, este considerată fată bătrână”. Din cauza lipsei de interes pentru educație a părinților, copiii au de suferit, aceștia neavând dorința ca al său copil ,,să rupă tradiția”!
Pornind de la aceste afirmații, dar și datorită gândirii părinților, care vin cu concepțiile prezentate mai sus, am decis să realizăm un studiu, o cercetare, tema simpozionului din acest an potrivindu-se ca o mănușă, comunității în care ne desfășurăm activitatea.
Problema majoră în zonă este, din pacate, lipsa motivației pentru scoală și pentru viitorul copilului.
Abandonul școlar are loc la o vârstă destul de fragedă. Anual, de pe porțile grădiniței pleacă spre învățământul primar 50-70 de preșcolari dornici de aventuri noi, dar pe drum, până la terminarea ciclului gimnazial, motivatia unora dispare sau nu este încurajată, astfel încât ajung să mai rămână 10-15 elevi.
Obiectivul studiul nostru a fost compararea opiniilor de la preșcolari, elevi, părinți și cadre didactice ale învățământului primar și gimnazial, dar și dorința noastră, ca și cadru didactic de a descoperi modalități de a motiva pe termen mai lung, copilul și indirect părintele.
În realizarea studiului de caz, ne-am axat pe două ipoteze importante, din punctul nostru de vedere, având rolul de a schimba percepția părintelui, acesta fiind direct responsabil de nivelul de motivare a copilului: modelele umane duc la cresterea motivatiei pentru invatare și atitudinea din familie privind învăţarea încă de la grădiniță determină creşterea motivaţiei.
În cadrul studiului de caz am aplicat chestionare preșcolarilor și părinților lor (vezi Anexa 1), elevilor din clasele primare (vezi Anexa 2), gimnaziale (vezi Anexa 3) și profesorilor acestora (vezi Anexa 4), cu scopul de a afla motivul pentru care se pierde treptat motivația față de educație.
Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 72 de persoane, dintre care: 18 copii preșcolari, 18 părinți ai copiilor preșcolari, 18 elevi de gimnaziu (clasa a IV-a, a VII-a, a VIII-a), 18 profesori de gimnaziu, toți frecventând grădinița și școala din comunitate.
Întrebările au fost formulate ,,pe întelesul comunității”. Cadrele didactice și elevii au primit aceleași chestionare, dar formulate diferit, având ca scop compararea răspunsurilor. Întrebările au avut multiple variante de răspuns, lăsând oricui optiunea de a-și expune punctul de vedere, încercuind mai multe răspunsuri la o întrebare.
Centralizând chestionarele date pentru preșcolari și părinții acestora, acestea au fost apropiate, dovedind faptul că părinții cunosc preferințele copiilor, interesându-se de ceea ce se întâmplă la grădiniță, 77% intrebându-și zilnic copilul despre activitățile pe care le-a desfășurat, oferindu-ne un feedback pozitiv.
Din practica de zi cu zi putem spune că preșcolarii frecventează grădinița cu dorința de a învăța lucruri captivante, cu întrebări la care așteaptă răspunsuri pe care noi ca și cadre didactice avem datoria de a le da.
În proporție de 83% dintre preșcolari și 77% dintre părinți, au optat pentru activitățile practice si plastice. Un procent de 33,3% au ales activitățile matematice și cele de educarea limbajului și 44,4% apreciază jocurile.
Majoritatea răspunsurilor evidențiază faptul că educatoarea este prima persoana cu care copiii și părinții doresc să aibă contact, la sosirea în grădiniță, ceea ce este demonstrat de procentul obținut, 88,8% dintre preșcolari și 72,2% dintre părinți.
În urma răspunsurilor date la ultima întrebare a chestionarului, doamna este în viziunea copiilor: ,,Zâna cea bună”, ,,Albă ca Zăpada”, ,,Scufița roșie” sau ,,Prințesă”(vezi Anexa 5).
Răspunsurile oferite ne-au întărit motivația nouă de a ne continua activitatea, sperând să avem încontinuare un rol important, în a-i ghida cu pași mărunți, spre o lume mai bună!
Privind în ansamblu la răspunsurile date de elevi și profesori, observăm că elevii au răspuns destul de pozitiv la întrebări. Profesorii sunt rezervați în ceea ce privește motivul pentru care elevii merg la școală, considerând că doar 27,7% merg la școală pentru că le place, restul de 72,2% merg pentru că trebuie.
În rândul elevilor, 50% dintre acestia vin de plăcere la școală, in timp ce 44,4% vin de nevoie și 1% nu găsesc nici un sens mersului la școală.
Un procent de 94% dintre elevi au ca scop să reușească în viață, pe când doar 33,3% dintre profesori consideră același lucru. La întrebarea privind comportamentul în timpul orelor de curs, elevii au fost foarte sinceri, 61,1% dintre elevi consideră că sunt atenți în prima jumătate a orei după care își găsesc altă ocupație, în timp ce doar 38,8% dintre profesori au observat același lucru.
Cadrele didactice consideră în proporție de 33,3% că elevii sunt atenți doar dacă le place materia, 27,7% sunt cosiderați plictisiți de ore, in timp ce 16,6% deranjează ora sau au alte ocupații în timpul orelor. 44,4% dintre elevi și profesori consideră că programa este prea încărcată, în timp ce un procent semnificativ, 33,3% dintre elevi și 55,5% dintre profesori cred că metodele moderne, interactive îl ajută mai mult pe elev să învețe. Pentru 77,7 % dintre elevi familia reprezintă un model în viață, cadrele didactice fiind de aceeași părere, în proporție de 44,4%.
Aproximativ 77,7% dintre elevi consideră că munca și banii îi ajută să reușească în viață și că ar putea reuși și studiind de acasă. Cadrele didactice au intuit răspunsurile elevilor și în proporție de 72,2% au răspuns că munca în străinătate, învățarea de acasă, unele activități practice, în opinia elevilor ar fi alte modalități de a reuși în viață ( vezi Anexa 6).
Studiul nostru privind motivația învățării în comunitatea unde ne desfășurăm activitatea, a scos la iveală faptul că grădinița, ca și fundament instituțional al învățării, este pe placul copiilor și al părinților.
Daca am avea șansa să educăm părinții și am reuși să îi determinăm să renunțe cât de puțin la obiceiurile transmise din generație în generație, poate am ajuta la reducerea abandonului școlar.
Privind lupta noastra de zi cu zi cu oamenii din aceasta comunitate, ne regăsim în vorbele lui Gheothe, când spune: „Există doar două moșteniri de durată pe care sperăm să le oferim copiilor noștri. Una dintre acestea este rădăcinile, iar cealaltă, aripile.”