Copilul cu tulburări ADHD: Soluții proactive pentru situații specifice din clasă
Este licențiată în chimie și inginerie chimică. De asemenea, este licențiată în Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Are studii postuniversitare în domeniu și o experiență didactică de 21 de ani. Este constant implicată în diferite proiecte educaționale și de parteneriat cu școala, comunitatea, biserica, alte grădinițe.
Sunt cadru didactic de 21 ani și în învățământul preșcolar de 16 ani. Pot spune că în fiecare generație a existat cel puțin un copil care era diagnosticat cu ADHD. ADHD este prescurtarea pentru tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, o problemă caracterizată prin dificultăți de concentrare și agitație sau impulsivitate. În funcție de simptomele predominante, se pot deosebi trei tipuri de ADHD: predominant cu deficit de atenție; predominant cu impulsivitate/ hiperactivitate; forma combinată cu deficit de atenție și impulsivitate/ hiperactivitate. În articolul următor am încercat să expun câteva soluții pentru dificultățile cu care se confruntă acești copii.
ADHD cu deficit de atenție. Copilul are probleme de concentrare, atenția îi este uşor distrasă de ceea ce se întâmplă în jurul lui, este neatent şi face greșeli frecvente la îndeplinirea sarcinilor de lucru, are dificultăți în urmărirea instrucțiunilor, evită activitățile pe care le percepe dificile şi le preferă pe cele care îi plac. Are probleme să se organizeze şi să termine sarcinile, de cele mai multe ori trece de la o activitate la alta fără să o încheie pe cea anterioară, îşi pierde obiectele personale (caiete, ghiozdan, jucării, sticla de apă).Se plictisește repede de activitățile care presupun repetarea unor acţiuni, uneori pare că visează cu ochii deschiși.
ADHD cu impulsivitate/ hiperactivitate. Hiperactivitate: Copilul este agitat şi în continuă mișcare, are dificultăți în a sta locului (bate din picior, îşi mișcă degetele), vorbește excesiv și îi întrerupe pe ceilalți când vorbesc, are probleme în a se juca în liniște.
Impulsivitate: Are probleme în a avea răbdare atunci când vrea să obțină ceva, vorbește fără să fie întrebat, răspunde la întrebări fără să asculte ceea ce i se cere, are tendința de a face lucruri repede, fără să stea să se gândească. Spune ce îi trece prin minte, fără să se controleze, are problem în gestionarea emoțiilor intense, ceea ce duce la crize de furie. Elemente asociate sunt: toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate, labilitate afectivă, procese cognitive subiacente proceselor de învățare (nu neapărat o tulburare specifică de învățare) – atenția, funcții executive, memoria. opoziționism provocator.
Diagnosticarea timpurie a bolii şi luarea din timp a măsurilor impuse pot reduce fenomenele expuse anterior, aceasta implicând familia, în primul rând, grădinița (şi mai apoi şcoala), specialiștii în terapie comportamentală, societatea în ansamblul ei.
Investit cu nobila sarcină de educare, educatoarea trebuie să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilitățile intelectuale, precum și particularitățile temperamentale. Aceasta se preocupă de socializarea preșcolarului prin integrarea lui în mediul grădiniței, iar atenţia lui la ceea ce fac copiii în ziua de azi este un lucru de căpătâi pentru ceea ce vor deveni când vor creşte mari.
Soluții proactive pentru situații specifice în care copiii cu ADHD întâmpină dificultăți
A urma instrucțiunile în cadrul unei activități
În primul rând îi captez atenția și mă asigur că este atent, apoi urmează să spun instrucțiunile, o să folosesc un limbaj pe înțelesul copilului și un ton plăcut, dar ferm. Voi da o singură instrucțiune și nu mai multe deodată. Să repetăm instrucțiunile de câte ori este nevoie, pentru a le putea urma. După ce voi spune întregii grupe, voi repeta în șoaptă instrucțiunea preșcolarului, dacă nu a înțeles-o. Trebuie să formulam sarcini precise privind modalitatea de comunicare cu copilul.
A trece de la o activitate la alta
De obicei îi anunț pe toți copiii cu câteva minute înainte ca activitatea să se apropie de sfârșit, mai ales daca este vorba de o activitate de joc liber ales sau de o activitate practica care le place foarte mult. Îi amintesc pe un ton cald că activitatea s-a încheiat și că este foarte important să începem cu toții deodată noua activitate. Dacă vom termina la timp activitatea ce urmează să o începem, vom merge cu toții afară sau ne vom juca „Statuile”, un joc distractiv care le place foarte mult.
A menține atenția într-o activitate
Îl voi așeza cât mai aproape de mine, depinde de activitatea pe care o desfășurăm, dacă sunt așezați în semicerc, îl voi ruga să se așeze pe scaunul cel mai apropiat de al meu, pentru că deseori este ușor distras de diferiți stimuli din mediu. Dacă sunt așezați la măsuțe pentru a completa în caiete, îl voi așeza la o măsuță lângă catedră. Voi avea grijă să stea lângă un copil pe care l-ar putea lua drept model. Trebuie urmărite constant: antrenarea și încurajarea frecventă a copilului; evitarea criticii și a întrebării „De ce?”; să explorăm împreună cu copilul alternativele unei probleme fără sa-i ofer soluții (nu oferim sfaturi); să analizăm și să modificăm împreună informațiile incorecte deținute de copil; regulile grupei le voi așeza într-un loc vizibil, astfel încât toți preșcolarii să le poată vedea. Apreciez menținerea în sarcină atunci când ea apare. Dacă se întâmplă să iasă din sarcină înainte de a termina, îl atenționez discret, atingându-l ușor pe umăr.
A-și aminti regulile
Voi așeza regulile grupei într-un loc vizibil, astfel încât toți preșcolarii să le poată vedea – urmărind reamintirea frecventă a regulilor, precum și acordarea recompenselor celor care respectă regulile, dar și a sancțiunilor celor care nu le respectă. Voi oferi cartonașe pe care sunt reprezentate (desenate)regulile, periodic îi cer copilului să verbalizeze regulile. Îl laud de fiecare dată când și le amintește. Pentru respectarea regulilor (sau a cât mai multe dintre ele), îl voi lăsa să aleagă melodiile pentru jocul „Statui muzicale”.
Comportamentele indezirabile se manifestă, se observă şi se măsoară. Cu tehnici de management al comportamentului bine selectate, se poate modifica un comportament indezirabil, reducându-se frecvența manifestărilor, mergând, de multe ori, până la eliminarea lui. În cadrul feedbackului, pentru a avea succes, este necesar să ne focalizăm pe progresele copilului, oricât de mici ar fi, și nu pe defecte.
Cuvinte cheie:
Accesări: 328




Ministerul Educaţiei