Relația profesorului cu familia elevului

Formarea copiilor este o acțiune la care contribuie atât școala, cât și familia, în procente aproximativ egale.  Este foarte important ca fiecare copil să aibă un adult interesat de progresul său şcolar. Profesorii trebuie să determine familia să înțeleagă că vor fi întotdeauna bine primiți și că lipsa unei colaborari reciproce este în detrimentul evoluției educaționale a copilului lor – pentru că de relația dintre profesor și elev, implicit profesor- familie, depind în foarte mare măsura rezultatele obținute și performanța școlară.

Dintotdeauna, relația dintre profesor  și familie a avut rol primordial în asigurarea educației copilului. Actul educativ este o acțiune la care își dau concursul atât școala cât și familia, în procent aproximativ egal. De relația dintre profesor și elev, implicit profesor- familie, depind în foarte mare măsura rezultatele obținute, care nu sunt de fiecare dată cele așteptate.

Există câteva aspecte care pot ajuta în acest sens. Armonia colaborării presupune  o unitate de opinii și atitudini față de cel educat, din partea ambelor părți. Este necesară o dublă concordanță: atât între școală, respectiv profesor și familie, cât și între elev și membrii familiei sale. Eventualele disensiuni produse între aceste părți, punctele de vedere contradictorii, nu fac decât să faciliteze atitudini refractare în ceea ce privește copilul. Este nevoie de o deschidere atât din partea familiei cât si din cea a profesorului, astfel încât elevul să simtă acea armonie, atât de necesară confortului său educațional.

În cazul lipsei de colaborare, consecințele nu întârzie să apară. Elevii cu rezultate slabe la învățătura precum și cei cu devieri comportamentale sunt, în cea mai mare măsura, rezultatul unei astfel de neconcordanțe.  Copilul mizează pe faptul ca are susținatori din familie si persistă în atitudini negative.Un act educațional eficient presupune o unitate de opinii,  atitudini,  acțiuni din partea tuturor factorilor educativi implicați.

Este necesară o informare permanentă între profesor si părinte cu privire la evoluția sa, nu doar în momente de dificultate, tocmai pentru a preîntâmpina astfel de situații. Ea trebuie sa fie reciprocă, sistematică și să nu se rezume doar la domeniul bazei materiale, așa cum se întâmplă de foarte multe ori. Este necesar ca ambele părți să fie la curent cu activitatea elevilor atât la școală cât și acasă. Această informare se poate realiza ori de câte ori este necesar,  sub forme diferite:
– zilnic, prin intermediul carnetului de elev, telefonic, prin e-mail;
– săptămânal, prin vizite reciproce;
– lunar, în cadrul ședințelor cu părinții.

O  colaborare bazată pe sinceritate,  încredere și respect  duce la obținerea eficienței maxime în educația copilului.

Educația morală este domeniul educațional unde aportul familiei este extrem de valoros. Climatul familial este primul factor de care depind trăsături morale precum: cinstea, respectul, hărnicia, etc. Dezvoltarea acestor aspecte morale continuă la școală, dar depinde în foarte mare măsură de implicarea și colaborarea tuturor factorilor educativi,  școala având rolul de a coordona colaborarea acestor factori.

Colaborarea între cele două categorii implicate nu trebuie să fie limitată. Comunicarea se poate realiza si cu  bunicii, unchii, mătuşile, fraţii și surorile. Important este ca fiecare copil să aibă un adult interesat de progresul său şcolar. Profesorii trebuie să determine familia să înțeleagă că ușa clasei e mereu deschisă, că vor fi întotdeauna bine primiți și că lipsa unei colaborari reciproce este în detrimentul evoluției educaționale a copilului lor.