Inteligența artificială – între responsabilitate și oportunitate. Reflecții din perspectiva unui profesor de Informatică și TIC

de 5 iulie 2025

Este profesor titular de informatică și TIC la Colegiul Național „Nichita Stănescu” din Ploiești, în prezent detașată la Colegiul Național Mihai Viteazul din Ploiești. Își desfășoară activitatea didactică cu implicare și responsabilitate, atât la gimnaziu, cât și la liceu. De-a lungul anilor, a urmat numeroase programe de formare profesională, obținând certificări relevante în domeniul educației digitale, inteligenței artificiale, evaluării naționale și formării adulților. A participat la proiecte internaționale Erasmus+ și a fost implicată activ în consiliile consultative și comisiile de specialitate ale disciplinei informatică. A coordonat cercuri de informatică, a organizat și susținut activități extracurriculare și proiecte educaționale alături de elevi, precum „Hour of Code”, „ECDL AI Empowered” sau competiții precum Bebras, Greenfoot și Olimpiada de Informatică. De asemenea, a promovat în mod constant certificările digitale ECDL în rândul elevilor și profesorilor, prin activitatea desfășurată ca responsabil de centru de testare autorizat. În cadrul CCD, a contribuit la formarea colegilor prin prezentări și activități metodice. Implicarea în comunitate s-a concretizat prin colaborări cu organizații precum Salvați Copiii, SMURD sau HoltIS, dar și prin activități de educație psiho-emoțională, prevenție digitală și orientare profesională. A elaborat și publicat resurse educaționale deschise avizate și a participat la jurizarea sau organizarea olimpiadelor naționale și județene.

Colegiul Național Mihai Viteazul, Ploiești (Prahova)

Inteligența artificială (AI) s-a transformat într-un timp scurt, dintr-un concept science-fiction într-o realitate cotidiană cu impact profund asupra educației, societății și economiei globale. Ca profesor de Informatică și TIC, observ zilnic cum AI-ul începe să modeleze atât modul în care predăm, cât și felul în care învață elevii noștri. Dacă până nu demult vorbeam despre AI ca despre ceva „de domeniul fantasticului”, astăzi suntem obligați să-l înțelegem și să-l folosim în mod responsabil.
La fel ca orice tehnologie revoluționară, AI-ul aduce cu sine atât oportunități remarcabile, cât și riscuri considerabile. Pe scurt, ne aflăm într-un punct de cotitură: ceea ce facem azi în privința reglementării, educației și utilizării AI va influența profund viitorul elevilor noștri și al societății în ansamblu.

Pericolele AI – între realism și responsabilitate

Într-un interviu extrem de revelator, Mo Gawdat – fost Chief Business Officer la Google X – subliniază faptul că inteligența artificială nu mai este un simplu software cu reguli fixe, ci un sistem care învață independent și devine tot mai bun, cu o viteză uluitoare. Cu alte cuvinte, AI-ul a început „să prindă viață” – metaforic vorbind – într-un ritm care i-a luat prin surprindere chiar și pe dezvoltatori.

Gawdat avertizează că, în momentul în care AI-ul va deveni mai capabil decât omul în toate privințele, nu va mai exista nicio garanție că interesele noastre vor fi păstrate. Mai rău, dacă AI-ul va fi antrenat sau folosit greșit – fie din neglijență, fie cu intenții negative – poate deveni un instrument extrem de periculos. Și cum spune o vorbă românească: „Nu pui lupul paznic la oi”.

Printre pericolele evidențiate de experți se numără:

  • Generarea automată de conținut fals (deepfakes, știri false);
  • Supravegherea masivă și pierderea vieții private;
  • Decizii automate discriminatorii (ex. selecția candidaților pe criterii eronate);
  • Utilizarea AI-ului în scopuri militare sau de control social.

AI-ul, în sine, nu este bun sau rău – totul depinde de modul în care este folosit. Lăsată fără supraveghere, această tehnologie poate produce efecte negative semnificative. Este, în esență, un instrument puternic. Noi alegem dacă îl folosim pentru a construi, inova și educa sau pentru a manipula, controla ori distruge. Responsabilitatea este în mâinile noastre.

Oportunitățile AI – un nou orizont pentru educație și carieră

În ciuda acestor riscuri, ar fi o greșeală să privim AI-ul doar cu teamă. Așa cum o monedă are două fețe, și AI-ul are o parte luminoasă, care promite să transforme în bine modul în care lucrăm, învățăm și comunicăm.

Conform videoclipului „10 Jobs AI Will Create By 2030”, dezvoltarea inteligenței artificiale va genera noi tipuri de locuri de muncă, multe dintre ele imposibil de imaginat în urmă cu un deceniu. Printre acestea se numără:

  • Manager de etică AI – o profesie esențială pentru a asigura că sistemele automatizate respectă principiile morale;
  • Antrenor de AI – specialist care învață algoritmii să înțeleagă emoțiile umane sau contextul cultural;
  • Designer de realități augmentate – creatori de experiențe educaționale și interactive pentru copii și tineri;
  • Analist de sănătate digitală – profesioniști care interpretează date medicale cu sprijinul AI pentru prevenție și diagnostic.

Aceste exemple ne arată clar că AI-ul nu va înlocui complet oamenii, ci va schimba felul în care muncim. Prin urmare, educația trebuie să devină un catalizator pentru adaptare, iar școala să nu mai fie doar un furnizor de informații, ci un incubator de gândire critică și etică digitală.

Rolul educației și al profesorilor în această tranziție

În acest context, responsabilitatea noastră, ca profesori, devine mai importantă decât oricând. Nu este suficient să predăm elevilor cum să folosească unelte digitale – trebuie să-i învățăm să gândească asupra lor. Iată câteva direcții concrete de acțiune:

1. Educația digitală critică
Elevii trebuie să învețe să se întrebe: „Cine a creat acest algoritm?”, „Ce interese ascunse ar putea avea?”, „Ce pot face eu pentru a evita manipularea?”. Aceste întrebări trebuie încurajate încă de la gimnaziu.

2. Etica în inteligența artificială
Este esențial ca tinerii să înțeleagă că AI-ul nu este „neutru”. De exemplu, un algoritm de recrutare antrenat pe date istorice poate perpetua discriminări. Așadar, „ce introduci în datele de antrenament ale AI, aceea extragi” – datele contează, dar și intențiile din spate lor.

3. Colaborarea om-AI, nu competiția
Inteligența artificială ar trebui văzută ca un partener în procesul creativ, nu ca un înlocuitor. Elevii pot folosi aplicații AI pentru a-și îmbunătăți proiectele, a obține feedback personalizat sau pentru a genera idei noi – dar controlul trebuie să rămână în mâna lor.

4. Implicarea părinților și a comunității
Un alt rol esențial este informarea familiilor despre utilizarea corectă a AI-ului. Mulți părinți nu știu cum funcționează recomandările de pe TikTok sau cum sunt colectate datele copiilor lor online. Școala poate deveni un punct de sprijin și pentru acești adulți.

Concluzie: este nevoie de echilibru, responsabilitate, viziune

Inteligența artificială nu este, în sine, nici salvarea, nici pierzania omenirii. Este un instrument extraordinar, care poate amplifica inteligența și creativitatea umană, dar care trebuie modelat și folosit cu înțelepciune.

Responsabilitatea nu este doar a guvernelor sau a companiilor tech – este și a noastră, a profesorilor, care formăm viitoarea generație de cetățeni digitali. Spunem adesea că „viitorul este al copiilor”. Corect, dar depinde de noi dacă acel viitor va fi unul controlat de algoritmi sau condus de oameni înțelepți, conștienți și pregătiți.

Educația, în special cea digitală, este cheia. Și dacă AI-ul va deveni „noul alfabet”, atunci datoria noastră este să-i învățăm pe copii să-l citească, să-l scrie și mai ales – să-l înțeleagă.

Referințe
youtube.com/watch?v=bk-nQ7HF6k4
youtube.com/watch?v=nLlGsF0cVbs
youtube.com/watch?v=CTxnLsYHWuI

 

Cuvinte cheie: inteligenta, artificiala, etica, responsabilitate, IA
Accesări: 1.032