De la storytelling la ecranul interactiv: Cum „îmblânzim” marii clasici la școala profesională
Profesor de limba și literatura română, cu experiență didactică de peste 15 ani, preocupată de formarea competențelor de comunicare și de dezvoltarea gândirii critice la elevi. Promovează lectura, valorile culturale și metodele interactive în procesul instructiv-educativ.
Lucrarea de față prezintă o modalitate practică de abordare a textului narativ clasic („Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă) la clasele de școală profesională, utilizând elemente de storytelling aplicat și organizatori grafici pe ecranul interactiv. Demersul didactic demonstrează cum centrarea învățării pe elev și utilizarea tehnicilor de transpunere în rol pot debloca interesul adolescenților pentru literatură, transformând conceptele abstracte în repere de dezvoltare identitară și personală.
Cuvinte-cheie: storytelling, ecran interactiv, organizator grafic, școală profesională, învățare centrată pe elev
1. Introducere și argument pedagogic
Predarea textelor clasice din literatura română în cadrul învățământului profesional reprezintă o provocare constantă pentru profesorul contemporan. Elevii de la Școala Profesională sunt, prin excelență, caracterizați de un stil de învățare pragmatic, ancorat în utilitatea imediată a conceptelor. În fața unei generații puternic digitalizate, utilizarea exclusivă a metodelor tradiționale – precum lectura liniară dublată de dictarea mecanică a comentariilor literare – conduce inevitabil la absenteism cognitiv și dezinteres.
Oportunitatea de a schimba această paradigmă vine din zona tehnicilor moderne de storytelling (arta de a transpune textul într-o poveste interactivă, vie). Ideea a prins contur în urma analizei resurselor educaționale non-formale din spațiul românesc, care propun adesea spectacole interactive pentru a scoate elevii din rutina clasei. Provocarea a fost transpunerea acestui spirit interactiv direct în laboratorul orei de Limba și literatura română, valorificând mijloacele tehnologice din dotarea clasei.
2. Strategia didactică experimentată: „Eu sunt Harap-Alb”
Activitatea s-a desfășurat la clasa a X-a (școală profesională) din cadrul Liceului Tehnologic din Mogoșești, județul Iași. Ca metodă principală de lucru, am ales organizatorul grafic sub formă de tabel comparativ, proiectat și completat frontal, în mod colaborativ, direct pe ecranul interactiv.
Miza orei a fost centrată pe tema: „Drumul formării identitare în basmul cult al lui Ion Creangă”. Pentru a elimina distanța istorică și culturală dintre textul din secolul al XIX-lea și universul tinerilor de astăzi, pe ecran a fost afișată o afirmație-manifest cu rol de declanșator emoțional: „Harap-Alb nu se naște erou. Devine erou. Exact ca voi.”
Tabla digitală a fost structurată în două coloane majore: Harap-Alb și Adolescenții (clasa mea). Prin conversație euristică și exerciții de reflecție, elevii au fost stimulați să vină pe rând la ecran și să noteze trăsăturile corespondente, observând izomorfismul dintre traseul personajului și propria lor evoluție:
- Axa Harap-Alb: Boboc → Curajos → Slugă → Neinițiat
- Axa Adolescenții: Fără superputeri → Dornici de afirmare → Liberi → Neinițiați
3. Dezvoltarea analizei prin tehnica întrebărilor structurate
Pornind de la această schemă, discuția frontală a fost ghidată cu ajutorul unui set de 8 întrebări esențiale, corelate cu ghidurile metodice privind învățarea centrată pe elev și tehnicile de empatie didactică. Elevii au analizat textul răspunzând la persoana I, asumându-și psihologia personajului:
1.Cine sunt?
2.Prin ce trec?
3.Ce probleme întâlnesc?
4.Cum reacționez?
5.Ce aleg?
6.Cine mă ajută?
7.Ce învăț din experiențele mele?
8.Ce aș face eu în locul lui Harap-Alb?
4. Evaluarea utilității și rezultate constatate
Această abordare a demonstrat o utilitate imediată la nivelul climatului de lucru. În momentul în care un adolescent de 16 ani realizează că la începutul drumului Harap-Alb era doar un „boboc” (vulnerabil în fântâna Spânului, predispus la greșeli din lipsă de experiență), exact așa cum s-a simțit și el în primele zile de școală, rezistența în fața textului se dizolvă.
Elevii au descodificat rapid simbolurile: „monștrii” din basm (Gerilă, Ochilă etc.) au fost asociați cu importanța lucrului în echipă și tolerarea alterității, în timp ce Spânul a fost receptat ca o metaforă a obstacolelor sociale sau a autorității abuzive care te obligă să îți depășești limitele pentru a evolua.
Un beneficiu major al acestui organizator grafic este transferabilitatea sa. Ulterior, modelul organizatorului grafic bazat pe vulnerabilitate, alegeri morale și transformare sub presiunea mediului a fost aplicat cu succes și în analiza nuvelei psihologice „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, facilitând compararea destinelor personajelor Ghiță și Lică Sămădăul.
Concluzii
Pentru ca literatura să își păstreze funcția formativă, profesorul trebuie să funcționeze ca un designer de experiențe de învățare. Ecranul interactiv nu trebuie să rămână un simplu ecran de proiecție, ci să devină un spațiu colaborativ. Coborârea personajelor clasice în arena problemelor curente ale adolescenților reprezintă cea mai sigură cale de a transforma storytelling-ul într-un instrument de performance pedagogică autentică.
Bibliografie
1.Călinescu, George – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941 (capitolul dedicat operei lui Ion Creangă).
2.Manolescu, Nicolae – Sadoveanu sau utopia cărții, Editura Eminescu, București, 1976 (pentru reperele privind structura basmului și evoluția eroului inițiatic în proza românească).
3. Cerghit, Ioan – Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006.
4. Cucoș, Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2014.
5. Creangă, Ion – Povestea lui Harap-Alb (orice ediție școlară).
6. Slavici, Ioan – Moara cu noroc (orice ediție școlară).
7. Ministerul Educației Naționale – Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română (clasa a X-a), în vigoare.
Cuvinte cheie:
Accesări: 24




Ministerul Educaţiei