Jurnal de reflecţie asupra unei activităţi didactice

Bine a fost că învăţarea a ţinut cont de experienţele elevului. Elevii şi-au realizat singuri montajul experimental pentru realizarea conexiunii cu experienţele concrete, munca pe grupe i-a angajat emoţional ceea ce a uşurat procesarea noilor informaţii, formarea unor noi abilităţi şi dezvoltarea competenţelor de investigare/ cercetare.

A fost o lecţie practică care a avut ca scop verificarea legii izocronismului şi determinarea experimentală a acceleraţiei gravitaţionale g cu ajutorul pendulului gravitaţional.

Am utilizat
• Strategia prin investigaţie (inquiry based learning)
• Modelul Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat care presupune parcurgerea a trei etape:
1. accesarea a ceea ce elevii ştiu deja: ŞTIU/CRED CĂ ŞTIU?
– valoarea acceleraţiei gravitaţionale pe Pământ
– de ce oscilează pendulul gravitaţional
– să reprezint grafic forţele care acţionează
– lucrez cu modele: fir ideal şi punct material
– neglijez forţele de frecare
2. determinarea a ceea ce doreşte a se învăţa: VREAU SĂ ŞTIU
– cum voi determina experimental valoarea acceleraţiei gravitaţionale g pe Pământ
– cum voi avea erori cât mai mici
– cum voi elebora referatul lucrării de laborator
– dacă perioadele de oscilaţie, măsurate pentru 3º şi 5º sunt în concordanţă sau în dezacord?
3. reactualizarea a ceea ce s-a învăţat în urma experimentului: AM ÎNVĂŢAT
– să determin experimental g cu erori cât mai mici
– să elaborez şi să redactez referatul lucrării de laborator
– să identific sursele de erori
– să reduc cât mai mult erorile

Pentru a înţelege mai bine, elevii au nevoie să înveţe prin experienţe proprii şi să utilizeze reprezentări vizuale şi intuitive. După un moment de reactualizare a cunoştinţelor, într-o atmosferă care să încurajeaze comunicarea liberă, fără inhibiţii şi teama de a primi o notă mică, ideile sunt formulate şi se clarifică mai bine. Pentru a promova gândirea critică, elevii au nevoie de suficient timp pentru a-şi exprima ideile şi pentru a primi feedback constructiv.

Am utilizat metoda învăţării prin descoperire pentru efectuarea lucrării de laborator de către elevi.
Discuţiile desfăşurate în activităţile pe grupe a favorizat dezvoltarea competenţelor de investigare a realităţii şi de deliberare pe plan mental. În general, s-a indus la elevi o atitudine activă, orientată spre formare de deprinderi practice şi rezolvare de probleme concrete, care să dezvolte gândirea şi creativitatea, comunicarea a fost benefică procesului de învăţare (s-au dezvoltat competenţe de comunicare). La activităţile practice, sunt generate stări emoţionale ale elevilor care dezvoltă interesul pentru ştiinţă şi tehnică. Fiecare grupă prezintă rezultatele cu scopul sistematizării cunoştinţelor.

Ca urmare a întrebărilor elevilor, pe parcursul desfăşurării lecţiei, intervenţiile pe care le-am avut au avut rolul de a dezvolta gândirea critică a elevilor şi metacogniţia, de a încuraja autodirijarea şi autoreglarea învăţării, ca fundamente ale unei învăţari de profunzime şi autentice.

Dificil a fost să urmăresc şi să îndrum toţi elevii pentru realizarea sarcinii de lucru, clasa fiind numeroasă. Elevii au lucrat pe grupe (sau individual pentru realizarea calculelor), sub supravegherea şi cu ajutorul meu, fiind nevoie să intervin uneori cu întrebări sau cu explicaţii.

Interesant a fost diversitatea de idei şi experienţe ceea ce a stimulat gândirea critică care se ştie că apare când nu există mentalitatea „unicului răspuns corect”. Învăţarea s-a îmbunăţit deorece activitatea elevilor a fost bazată pe cunoştinţele şi experienţele lor anterioare, permiţându-le acestora să lege ceea ce ştiu deja de noile informaţii.
Elevii au fost implicaţi activ în procesul de învăţare, la un nivel accesibil, ceea ce le-a oferit sentimentul satisfacţiei şi o învăţare cu plăcere. Am constatat că elevii au o capacitate de gândire şi de înţelegere mai mare dacă informaţiile noi sunt accesibile şi implică o activitate fizică.

Aspectele nereuşite au fost că timpul unei ore normale de curs (50 minute) a fost prea scurt pentru a lăsa elevii să meargă în ritmul propriu şi să elaboreze referatul lucrării de laborator. Elevilor le plac aşa de mult lucrările practice încât au rămas în pauză şi au întîrziat la următoarea oră de curs.

Schimbările produse au vizat o învăţare din plăcere şi faptul că elevii au avut sentimentul satisfacţiei.

Am înţeles că elevii au nevoie de timp pentru ca în fiecare lecţie să se promoveze gândirea critică. Este contraindicat să sancţionezi elevii pentru eventuale greşeli. Dimpotrivă, dacă elevii greşesc este mai bine să îi ajuţi cu întrebări să-şi depisteze singuri greşelile, deorece atunci se va realiza o învăţare de durată. Implicarea activă a elevilor în propriul proces de învăţare contribuie la formarea şi dezvoltarea competenţelor urmărite. Stabilirea de corelaţii, conexiuni între ideile principale şi cunoştinţe bine elucidate din memoria semantică necesită timp de gândire critică şi o stare de confort şi siguranţă a elevului.
Învăţarea şi gândirea critică au fost stimulate prin activitatea practică deorece cunoştinţele nou învăţate au fost aplicate în rezolvarea unei sarcini de lucru realizabile de către elevi şi cu grad de dificulate adecvat particularităţilor de vârstă.

Cred că:
Pentru a ajunge să gândească critic, elevii trebuie aibă încredere în forţele proprii, să se implice activ în procesul de învăţare şi să comunice astfel încât să dovedească respect faţă de opiniile colegilor. Este foarte important ca elevii să aibă respect pentru rigoarea ştiinţifică, să fie pregătiţi pentru dezbateri cu argumente ştiinţifice, să formuleze şi să demonteze judecăţi greşite.  Observaţia ştiinţifică, evaluarea argumentelor şi a dovezilor, folosirea analizei şi a investigaţiei, aplicarea gândirii critice trebuie să fie utilizate spontan de către elevi, să devină un obicei pentru aceştia.
Învăţarea bazată pe investigaţie facilitează dezvoltarea învăţării de profunzime şi motivarea intrinsecă a elevului, deoarece, prin gândire critică, elevii integrează informaţiile noi în structura cognitivă existentă, sau schimbă această structură în funcţie de noile informaţii dobândite, realizând astfel legături/conexiuni între informaţiile noi şi cunoştinţele existente. Elevii ajung astfel să-şi dezvolte abilităţi de a învăţa să înveţe.