Lectura, între obligaţie şi plăcere. Mai citesc elevii?

Trăim într-o lume în care cartea ca obiect cultural începe să-şi piardă importanţa şi impactul asupra noii generaţii. Alternative aparent mult mai atractive şi, în orice caz, mult mai comode, tind să capteze atenţia elevilor noştri. Adesea, la întrebările profesorului de limbă şi literatură română legate de lectura unei cărţi, elevii răspund prin alte întrebări: Există un film făcut după această carte? Este pe internet? E suficient rezumatul?(eventual, descărcat de pe internet). O întrebare firească se impune: de ce refuză elevii să citească? Răspunsuri putem găsi mai multe: lectura versus televizor, lectura versus calculator, lectura versus modalităţi diverse de petrecere a timpului liber. Din toate aceste confruntări cartea pare să piardă teren. Care ar fi cauzele? Ce soluţii şi strategii poate găsi şi adopta profesorul?

Tendinţa înlocuirii lecturii cu petrecerea timpului în faţa televizorului sau calculatorului este explicabilă prin prisma noului stil de viaţă în care mass-media şi internetul oferă informaţii de-a gata, într-o succesiune ameţitoare de imagini care nu lasă răgazul reflecţiei personale asupra celor receptate.

Consecinţele sunt îngrijorătoare şi se manifestă concret la orele disciplinei fie prin refuzul de a citi o carte, fie prin dificultăţi de receptare şi interpretare a cărţilor citite, fie prin dificutăţi în exprimarea unor opinii şi judecăţi şi producerea unor mesaje scrise pertinente şi coerente în legătură cu cele citite. În ciuda efortului dascălilor, lectura nu se numără printre pasiunile elevilor, poate şi pentru că programele actuale propun o viziune destul de tehnică şi abstractă asupra a ceea ce înseamnă cititul unei cărţi. Concepte teoretice greoaie tind să transforme cititul într-o corvoadă, într-o obligaţie a elevului şi să o îndepărteze de natura sa  nobilă de experienţă personală profundă, atractivă şi modelatoare. Ameninţarea examenelor finale şi statutul de disciplină obligatorie nu sunt nici ele de natură să transforme literatura într-o modalitate atractivă de formare a personalităţii tinerei generaţii. Deşi învăţământul actual îşi propune să formeze competenţe, din păcate, în bună parte, în structura examenelor finale se regăsesc sarcini care solicită, mai degrabă, reproducerea din memorie.

Totuşi, în ciuda multor impedimente, dascălul nu poate să renunţe la a găsi modalităţi prin care lectura să redevină  o preocupare constantă a elevilor săi.

În acest sens, şi pentru a lua pulsul noii generaţii în  legătură cu atitudinea acesteia faţă de lectură,  am aplicat in luna octombrie a anului şcolar 2011-2012 un chestionar pe un eşantion de 150 de elevi din clasele a IX-a-a XII-a de la Grupul Şcolar „Alexandru cel Bun” Botoşani.

Chestionarul avea drept scopuri  identificarea locului pe care lectura îl ocupă în viaţa elevilor, identificarea tipurilor de texte preferate,  stabilirea atitudinii faţă de textele studiate la clasă, alte preocupări care concurează lectura şi raportul dintre carte şi calculator.
La întrebarea legată de locul lecturii în viaţa elevilor, 20,25% o consideră o pasiune, 12,65% ,o obligaţie, 43,03%, un mod de a te instrui, 16,45%, un mod de a-ţi petrece timpul liber şi 7,59 un mod de a uita de problemele zilnice.

A doua întrebare a chestionarului viza identificarea tipurilor de texte agreate de elevi. Astfel, 27, 84% preferă basmele, 31, 64%, romanele, schiţele sau nuvelele,   22, 78% poezia, 15,18%, scrierile SF şi 2.53%, altceva (ziare, nimic sau propriile creaţii).
Textele studiate la clasă au primit următoarele aprecieri: 55,69% le consideră utile pentru cultura generală, 5,06% afirmă că sunt plictisitoare şi nu le prea citesc, 36,70% sunt de părere că textele sunt obligatorii şi se cer la examene şi 2,53% optează pentru varianta ,,altceva”, fără a oferi explicaţii.

Privitor la actul propriu- zis de lectură a textelor propuse de manuale, 72,15 % afirmă că atunci când textele din manuale de literatură sunt fragmente, citesc textul integral, 10,17% afirmă că nu citesc textul integral, 17,72 % optează pentru alte aprecieri, fără a oferi explicaţii.

Lectura ca mod de petrecere a timpului liber înlocuieşte pentru 17,72% ascultarea muzicii, pentru 15,18%, sportul, pentru 31,64%, televizorul, pentru 7,59 %, petrecerea timpului cu prietenii, 25,31% renunţă la film sau discotecă, 2,53%, altceva, fără explicaţii. Se obsevă de aici că printre preferinţele de petrecere a timpului liber se detaşează privitul la televizor.

La ultima întrebare, rezultatele sunt îngrijorătoare, deoarece 29,11% consideră că lectura ar putea fi înlocuită de calculator, 24,05 % nu ştiu, iar 47% răspund că nu.
Concluziile care pot fi extrase conduc la ideea că lectura este mai de mult o obligaţie decât o pasiune, că preocupările  elevilor vizează activităţi pasive, precum
privitul la televizor, textele epice sunt mai atractive şi , probabil, mai accesibile
elevilor.

Ce soluţii şi strategii poate găsi şi adopta profesorul? Activităţile interactive de genul cercurilor de lectură, stimularea creativităţii şi a talentului elevilor prin promovarea creaţiilor proprii, proiectele tematice, întâlniri cu scriitorii, vizionarea unor filme şi discutarea lor în paralel cu textul literar, dramatizările unor texte, concursurile pe teme literare ar putea deveni posibile soluţii prin care lectura să-şi recapete locul bine meritat printre preocupările tinerei generaţii.