A fi sau a nu fi mentor. Gânduri la final de proiect

Lucrarea a plecat de la un moment de reflecție cu privire la munca derulată pe parcursul celor aproape 3 ani de desfășurare a proiectului ”Mentor- Mentoring between teachers from secondary and high schools”.
Astfel, sunt prezentate și analizate activitățile derulate, materialele realizate și efectele formării asupra actorilor implicați. Este un prilej de a vorbi despre beneficiilor mentoratului asupra profesorilor debutanți, ca și asupra mentorilor, dar și percepția lor cu privire la utilitatea unei astfel de activități. Designul proiectului și activitățile derulate sunt rodul gândirii și documentării echipelor de specialiști care au participat în proiect și care cuprind, pe lânga echipa românească, profesori universitari și cercetători din Polonia, Portugalia și Spania, precum și reprezentanți ai factorilor de decizie în domeniul educational din Grecia și Turcia.

Cand am pornit la drum, în septembrie 2014, cu proiectul Erasmus+ intitulat ”Mentor – Mentoring between teachers in secondary and high schools” (2014-1-PL01-KA200-003335), nu bănuiam nici impactul, nici problemele lui. Aveam doar speranța că ceea ce facem merită și este util școlii în general, și a celei românești în particular.

Proiectul a început coagulând energiile partenerilor celor 6 țări: Polonia – țara coordonatoare, Romania, Grecia, Spania și Portugalia și împletind ideile unor grupuri de lucru pe cât de eterogene, pe atât de complete și complementare. Spun asta pentru că participanții în proiect sunt universități (Lucian Blaga din Sibiu si Institutul pentru Educație din Lisabona) sunt organizații non-guvernamentale care asigură formarea continua a profesorilor în țările lor (Krakowskie Centrum Zarządzania i Administracji Sp. z o.o- Polonia, XXI INVESLAN, S.L. Bilbao-Spania), DIEFTHYNSI DEFTEROVATHMIAS EKPEDEFSIS NOMOU FTHIOTIDAS- adică echivalentul Inspectoratului Școlar din Lamia- Grecia și KUTAHYA IL MILLI EGITIM MUDURLUGU- Turcia, adică Departamentul de Învățământ din Prefectura Kutahya.
Imaginea partenerilor, cu experiențele lor în domeniul mentoratului a fost de natură să
îmbogățească acest domeniu, cu atât mai mult cu cât unii parteneri (Romania, Turcia) aveau ceva experiență și pași realizați în acest sens, în timp ce altele erau la nivel de necunoaștere, neinițiere totală în domeniu (Spania, Grecia). De aici și o efervescență creatoare specifică unor grupuri de lucru neîngrădite, gata să proiecteze ”outside the box”, adică să aducă un suflu proaspăt mentoratului.

Sigur că am plecat  de la tradiționala activitate de cercetare a celor realizate de alții, din alte țări și continente înaintea noastră, în practica mentoratului. Am avut astfel prilejul să constatăm că ideea mentoratului este una care se practică în orice domeniu, nu numai în educație, cu aceleași rigori, dar mai ales cu aceleași efecte pozitive asupra integrării în grup și eficienței muncii în grup. Am adunat astfel o bază de date generoasă, de la care am plecat în  proiectarea unui curriculum bogat și divers, care să asigure o formare temeinică celor care doresc să devină mentori și să aplice toate lucrurile noi găsite, în contexte de învățare formale sau informale, cu profesorii debutanți sau cu aceia nou veniți în școală.

Așa am reușit să realizăm Manualul mentorului, urmat apoi de Training Kit-ul/ Instrumentele de formare cu cele mai utile sugestii și  activități propuse pentru școală  și managementul ei, pentru profesorii mentori ca și pentru profesorii debutanți sau nou veniți.
Toate aceste materiale au fost apoi prezentate unor grupuri de profesori în toate țările participante din proiect, pentru a fi analizate, discutate și evident, perfecționate.

În România, materialele realizate au fost prezentate și puse în discuția unui număr de 22 de profesori din școlile generale și colegiile sibiene, pentru a avea o opinie critică și clară din partea ”grupului țintă”, a celor care ulterior vor folosi aceste instrumente. Așa se face că în luna aprilie 2016, o întreaga zi de sâmbătă a fost dedicată acestei activități, în care profesori de la DPPD din Universitatea Lucian Blaga si profesori din învățământul preuniversitar sibian au stat împreună pentru a judeca cu ”cap limpede” plusurile și minusurile materialelor întocmite. Sigur că, dat fiind volumul mare al informațiilor din manual și îndrumar nu au putut fi finalizate toate aspectele avute în discuție. Din acest motiv, profesorii au avut două luni la dispoziție să consulte materialele, să noteze principalele observații și să trimită un feed-back constructiv.

Ideile dascălilor din învățământul preuniversitar au fost foarte bine-venite și pertinente, dovedind încă o data profesionalismul existent în învățământul românesc, în ciuda comentariilor tendențioase și răutăcioase apărute în media românescă. Așa că, adunând comentariile tuturor participanților din țările noastre am luat-o de la capăt, șlefuind porțiunile cu probleme și lămurind eventualele ambiguități.

A urmat apoi proba de foc: aplicarea curriculum-ului și folosirea instrumentelor de formare direct în unitățile școlare.
În România, prin bunăvoința managerilor educaționali și a profesorilor, am derulat această formare în școli din județul Sibiu, Cluj, Brașov și Iași. Astfel un număr de 6 profesori mentori și 6 profesori debutanți sau nou veniți în școală au fost implicați în acest program, între lunile septembrie 2016 – mai 2017. O perioadă lungă, care a presupus întâlniri față în față cu mentorii, pentru prezentarea și stabilirea coordonatelor programului, dar și între mentori și profesorii novici, pentru asigurarea relației de mentorat. Mentorii implicați sunt 5 sunt de sex femenin, iar  unul masculin.  Vârsta mentorilor este intre 30 si 50 de ani, astfel: 4 mentori sunt între 30-40 ani (66,6 %), în timp ce 2 au între 40-50 ani (33,3%). Dintre mentorii chestionați, unul singur a avut o experiență anterioară de mentorat. Motivul pentru care au acceptat mentoratul este acela că, au declarat ei,  este o activitate provocatoare și interesantă. De asemenea, vârsta mijlocie a cadrelor didactice implicate ca mentori este cea care cere noi provocari. Majoritatea sunt profesori care s-au realizat profesional, au căpătat grade didactice (gradul II și chiar gradul I, ceea ce pe scara dezvoltării profesionale este apropiat de maximum-ul pentru sistemul preuniversitar și care acum caută noi modalități de autorealizare.

Grupul profesorilor debutanți  cuprinde 6 persoane, 5 femei și un bărbat. Intervalul de vârstă este de la – sub 25 ani (16,6%) – o persoană, la  3 persoane între 25-30 ani (50%)  și 2 persoane între 31-35 ani (33,3%). Niciunul dintre mentorați  nu a avut o experiență anterioară de mentorat. Motivele pentru care aceștia din urmă au acceptat activitatea de mentorat  s-au legat de faptul că:

• li s-a parut o activitate interesantă și provocatoare;
• au fost convinși de către mentorii implicați în program;
• au simțit nevoia de dezvoltare personală.

Sigur că au fost chestionate ambele categorii implicate asupra mai multor aspecte, printre care: care a fost cea mai mare problemă întâmpinată în relația de mentorat? Majoritatea a răspuns că timpul și presiunea lui au constituit cea mai mare problemă. Unii dintre ei au compensat-o prin discuții pe chat, alături de discuțiile față-în –față, astfel încât să poată fructifica la maximum timpul disponibil. Alții (profesorii novici) au arătat că la început a existat o anumită reticență în a privi relația de mentorat, considerând-o prea formală, mai ales acolo unde directorii s-au implicat în inițierea procesului. Au arătat însă că, pe parcursul derulării relației, toate aceste lucruri s-au estompat, până la dispariție.

Au fost întrebați de asemenea, care consideră că sunt cele mai importante  beneficii pe care le-au obținut din această relație. Majoritatea profesorilor debutanți au arătat că înțelegerea și acceptarea din partea mentorilor a fost cea care le-a sădit încrederea în sine, confirmându-le astfel că sunt pe drumul cel bun. Au fost și cei care au spus că abia acum înțeleg complexitatea muncii de profesor, și asta datorită mentorului lor.
Mentorii – cei mai multi dintre ei – au răspuns faptul că și ei consideră că s-au îmbogățit spiritual și chiar profesional  din această relație. Este de apreciat ceea ce a spus unul dintre mentori: ”Într-o zi, profesorul novice a venit, m-a îmbrățișat și mi-a mulțumit pentru felul în care i-am clădit suportul profesional.” De asemenea, toț mentorii au accentuat latura emoțională și de confort psihologic pe care o resimt profesorii novici în urma activității de mentorat.

Reflecțiile tuturor celor implicați în faza de testare din cele 6 țări partenere, (peste 40 de mentori și peste 100 de profesori debutanți implicați) au adus un bun feed-back proiectului. Pe baza acestor reflecții am construit apoi ghidul intitulat ”Cum să implementezi relația de mentorat în școală”, care se adresează în egală măsură școlilor, respectiv managementului lor, profesorilor mentori și celor debutanți”. Ca și celelalte produse, ghidul va fi disponibil pe pagina proiectului http://edu-mentoring.eu/ .

În luna iunie a acestui an urmează conferința de încheiere a proiectului. Ea se va derula la Lamia, în Grecia și va reuni profesori, manageri educaționali, instuții decidente asupra educației din țările participante, dar și personalități a lumii educaționale din alte țări europene.
Adresăm cu acest prilej profesorilor din Romania invitația să-și exprime părerile, rezultate din expriențele lor anterioare în relație cu mentoratul.
Acum, când mai avem doar câțiva pași până la finalizarea programului, cel mai mult contează impactul lui asupra actorilor implicați. Se cuvine, deci, să le dăm prilejul să-și spună părerea:

„Prin activitate de mentorat desfășurată, am descoperit experiența dăruirii de sine celui care are nevoie de sfaturi, materiale, idei, iar lucrul acesta m-a îmbogățit personal cu noi idei, cu noi metode, cu noi experiențe de suflet și de viață. În această perioadă de mentorat am experimentat realitatea cuvintelor pline de farmec ale lui Nicolae Steinhardt: Dăruind vei dobândi!”