Abordarea optimistă a învățării prin medierea Feuerstein

Concepția indusă de metoda Feuerstein, aceea că inteligența este dinamică și flexibilă, că orice ființă umană este capabilă să își modifice structura cognitivă și că poate fi ajutată să realizeze aceasta prin procesul medierii reprezintă o viziune deosebit de optimistă asupra învățării.
Participarea la cursul ”Activating learning potential: Feuerstein’s Structural Cognitive Modifiability and Mediated Learning Experience Theory and the Instrumental Enrichment Programme” – urmare a obținerii unui grant UE, a relevat o abordare complexă și dinamică a felului în care pot fi ameliorate deficiențele cognitive, indiferent de cauzele acestora.

Se întâmplă destul de rar ca cineva să participe la o experiență de învățare-cunoaștere care să-i reconfigureze întregul mod de a concepe interacțiunea cu elevii.

Am folosit cuvântul ”experiență” pentru că nu am putut găsi un altul mai potrivit care să includă și curiozitatea, și mirarea, și admirația, și bucuria că există noi modalități de abordare a lucrului cu elevii, că poate exista speranța reușitei acolo unde ea nu părea posibilă.

Poate părea ciudată această introducere dar, deși timpul  participării la cursul Activating learning potential: Feuerstein’s Structural Cognitive Modifiability and Mediated Learning Experience Theory and the Instrumental Enrichment Programme, ce a avut loc între 30 iunie  și 11 iulie a.c. pare destul de îndepărtat, efectul schimbării de perspectivă asupra procesului de învățare în ansamblul său se păstrează la fel de puternic, iar dorința de a afla mai multe, de a experimenta este cel puțin la fel de intensă.

Această nouă viziune pornește de la o reinterpretare a modelului lui Piaget referitor la interacțiunea dintre ceea ce el numește  ORGANISM (om/copil) și lume. Schemei originare:  S (stimul) – O (organism) – R (răspuns) i se adaugă  M – medierea, cea care ajută  copilul să înțeleagă stimulul sau să își configureze mai bine răspunsul :   S – M – O – M – R   (Stimul – Mediere – ORGANISM – Mediere – Răspuns).

Baza metodei dezvoltate pe parcursul a peste jumătate de secol de Reuven Feuerstein este reprezentată de cercetări clinice începute după al Doilea Război Mondial cu acei copii care supraviețuiseră lagărelor de concentrare, numiți de el ”copiii de cenușă”. Incapacitatea orientării în spațiu și în timp, a percepției corecte, imposibilitatea găsirii datelor necesare pentru organizarea vieții, a recunoașterii elementelor realității concrete observate la acești copii erau considerate probleme dovedind deficiențe aproape imposibil de recuperat. Medierea Feuerstein le-a corectat.

Metoda pornește de la conceptul de MODIFICABILITATE STRUCTURALĂ COGNITIVĂ, considerând că ființa umană, indiferent de vârstă, chiar după pragul celor 14/15 ani, când a ajuns la perioada operațiilor formale și la abstractizare poate să își continue dezvoltarea, poate recupera sau poate reînvăța aproape totul de la început (în cazul unor persoane care, datorită unor accidente, și-au pierdut parțial operabilitatea funcțiilor cognitive).
Trebuie precizat că medierea implică nu numai o tehnică clară, cu etape precise, cu instrumente de recuperare sau dezvoltare treptată a funcțiilor cognitive, dar și o mediere afectivă, stimularea descoperirii de către subiect a legăturii dintre funcția cognitivă și rolul ei în viața cotidiană.

Cele trei etape ale medierii sunt :
1. INTENȚIONALITATE – RECIPROCITATE
2. SEMNIFICAȚIE
3. TRANSCENDENȚĂ.

Rolul principal al mediatorului în utilizarea metodei Feuerstein este acela de a-l face pe subiect să devină conștient de felul în care își utilizează funcțiile cognitive, să gândească cu glas tare, să își autoanalizeze performanța, să descopere felul în care o poate îmbunătăți.

Totul se realizează folosind Instrumentele de Îmbogățire (FIE – Feuerstein`s Instrumental Enrichment), care sunt instrumente de lucru goale de conținut, aceasta înseamnă că nu se referă la un domeniu anume (geografie, matematică, biologie etc.), ele servesc la formarea sau dezvoltarea unor abilități de învățare, orientare, percepție, rezolvare de probleme. De altfel, una dintre primele întrebări cărora copilul sau adultul le răspunde la începutul unei ședințe de mediere FIE se referă la deducerea sarcinii pe care o are de rezolvat.
Instrumentele sunt în fapt reprezentări grafice de diferite tipuri, orientate către rezolvarea unor deficiențe ale funcțiilor cognitive.

Pe parcursul formării, ca mediator nivel 1, m-am familiarizat cu primele șapte instrumente: Organizarea punctelor, Orientare în spațiu (I și II), Clasificări, Comparații, Ilustrații, Percepție analitică. Aceste instrumente au drept obiectiv creșterea modificabilității, în acord cu conștientizarea acestui proces de către subiect.

Obiectivele derivate sunt :

• Corectarea deficiențelor funcțiilor cognitive ;
• Achiziția unor concepte de bază, a stabilirii etichetelor și a recunoașterii operațiilor ;
• Realizarea unei motivații intrinsece în formarea unor deprinderi de lucru, cunoaștere, percepție ;
• Crearea unei motivații intrinsece față de rezolvarea de teste ;
• Formarea unei gândiri autoreflexive, introspective, obiective ;
• Dezvoltarea unei atitudini de învățare activă.

Așadar, utilizarea medierii prin folosirea Instrumentelor de Îmbogățire pune accentul pe dezvoltarea unei  motivații intrinsece, susținută de faptul că îndeplinirea sarcinilor este resimțită asemenea unui joc, dar care devine din ce în ce mai complicat, fără să obosească și fără să dezamăgească. Mediatorul este acceptat ca un partener și aici se naște și un al doilea tip de motivație, care ar putea fi numită de tip social, pentru că fiecare se compară cu ceilalți și dorește să reușească, dorește să arate colegilor și mediatorului că poate rezolva sarcina. Nu în ultimul rând, mediatorul este și el flexibil, este și el într-un permanent proces de reconfigurare, alături de elevii săi.

La fel de important este și faptul că, de exemplu, aparent simpla recunoaștere a organizării unor puncte (ce formează pătrate, triunghiuri sau figuri mai complicate) este mediată prin realizarea unui ”pod”, adică a trecerii de la desenul-joc la deducerea unui principiu și apoi la găsirea unor situații concrete în care principiul respectiv poate fi aplicat în viața de toate zilele.

Subliniam la începutul acestui articol ce impact deosebit a avut asupra concepției mele despre educație ceea ce am văzut, trăit și experimentat la cursul organizat de Feuerstein Institute din Israel, în colaborare cu Universitatea din Antwerp la Universitatea Paris-Diderot, gazda celor 230 de cursanți din peste 30 de țări și patru continente. (De remarcat faptul că un grup foarte numeros de profesori australieni a participat, deoarece utilizarea FIE a fost inclusă în curriculumul școlar din Victoria, cel mai dens populat stat al acestei țări-continent).

Evident, am căutat să aplic cele învățate și din 1 octombrie am început derularea unui proiect de mediere, grupul-țintă fiind alcătuit din 6-12 copii din clasele gimnaziale, cărora sper ca medierea Feuerstein să le creeze condițiile obținerii unor rezultate mai bune la învățătură și, la modul general, să ducă la creșterea încrederii în sine și la sporirea independenței învățării. Este un efort de durată, iar rezultatele vor putea fi evaluate abia spre finalul anului școlar.

Concepția indusă de metoda Feuerstein, aceea că inteligența este dinamică și flexibilă, că orice ființă umană este capabilă să își modifice structura cognitivă și că poate fi ajutată să realizeze aceasta prin procesul medierii mi se pare o viziune deosebit de optimistă asupra învățării și rezultatele deosebite obținute prin aplicarea ei, dovedite și de numărul foarte mare de Institute Feuerstein care funcționează în întreaga lume (ultimul, inaugurat chiar în perioada desfășurării cursului, fiind cel din Paris) reprezintă o abordare optimistă a învățării, despre care sper să pot vorbi cu mai multe exemple peste un interval de câteva luni.

Aș vrea să închei cu o afirmație a lui Reuven Feuerstein : ”Omul este singura ființă capabilă să decidă ce direcție va lua viața sa”.