Abordarea procesului de învăţământ din perspectiva „învăţării pentru viaţă”

Din perspectiva documentelor de politică educaţională europene şi naţionale, trebuie realizată o trecere către un învăţământ care să motiveze elevul/ studentul să vină la şcoală/ facultate cu plăcere, cu dorinţa de a afla ceva nou care să îi folosească în viaţa de zi cu zi. Astfel, sunt din ce în ce mai multe proiecte cu finanţare europeană care se derulează în prezent şi care pun accentul pe inovarea procesului de învăţământ pentru ca el să ajute cât mai mult elevul / studentul să-şi formeze o personalitate autonomă, să-şi asume un sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.
Lucrarea de faţă pune în discuţie un Ghidul „Abordarea procesului de învăţământ din perpectiva învăţării pentru viaţă”, elaborat în cadrul Proiectului Leonardo da Vinci „Learning for Living: Innovations in career education”. Acest proiect are ca beneficiar direct Stichting KPC Onderwijs Innovatie Centrum, din Olanda, alături de alţi 8 parteneri din alte patru ţări, respectiv România, Italia, Finlanda şi Anglia.
Mai multe amănunte despre acest proiect găsiţi pe site-ul CNDIPT, tvet.ro.

În sistemele de învăţământ din Uniunea Europeană este o nevoie mare de a transforma educaţia pentru carieră într-o educaţie pentru viaţă în cadrul unei educaţii bazate pe competenţe. Prin atragerea profesorilor cu experienţă şi a consilierilor şcolari în acest demers, materialul prezentat poate să stabilească o legătură între educaţia pentru carieră, pentru deprinderi de viaţă, cetăţenie pentru elevi şi managementul carierei pentru formatori. Acestea pot fi asimilate prin formarea conform conceptului Learning for Living (L4L) şi a unei metode inovative dezvoltate de prof. dr. Bill Law din Anglia, numită STORYBOARDING.

Ghidul prezentat îşi propune să abordeze această nouă metodă din mai multe perspective:

• a procesului de predare, învăţare, evaluare;
• a consilierii elevilor în vederea alegerii traseului profesional sau a conştientizării punctelor de cotitură din viaţa lor care au condus la alegerea unei anumite direcţii de dezvoltare a propriei vieţi;
• a procesului de mentorat, atât a studenţilor aflaţi în practică pedagogică alături de profesori din unităţile de învăţământ, dar şi a cadrelor didactice debutante care sunt îndrumate de personal cu experienţă;
• a comunităţilor de practică care se pot forma în vederea împărtăşirii experienţelor şi a îmbunătăţirii calităţii învăţământului.

Prezentarea metodei Storyboarding

Storyboarding reprezintă o metodă complexă care are o utilitate foarte largă, pentru profesori în cadrul actului didactic pe care îl conduc, pentru consilierii şcolari în cadrul îndrumării elevilor în alegerea carierei, dar şi pentru profesorii cu experienţă care pot îndruma tinerii debutanţi în meseria de profesor. Metoda Storyboarding este o tehnică narativă care permite reacţia cu privire la experienţa proprie. Autorul arată că succesul metodei depinde de identificarea unui punct de cotitură important în experienţa elevului sau a studentului. Punctul de cotitură este scena principală, un liant între scena „de deschidere” şi scena „care urmează”. Cele trei scene sunt dezvoltate ca un proces format din trei etape, respectiv: „remembering”, „showing”, „futuring”. Utilitatea acestor caracteristici cinematografice sunt explicate şi înrădăcinate în trăirea personală a celui care este subiectul aplicării metodei – construcţia propriilor sentimente în context cultural şi cu valenţe spre alegerea carierei.

Avantaje:

• este o nouă metodă care poate veni în sprijinul procesului de învăţământ printr-o cunoaştere mai profundă a elevului, cu toate laturile acestuia (emoţională, motivaţională), permiţând cadrului didactic să obţină informaţii importante despre modul cum poate interacţiona eficient cu elevul pentru îmbunătăţirea rezultatelor învăţării;
• metoda se poate folosi cu succes pentru îndrumarea şi consilierea elevilor către un anumit traseu profesional;
• utilizând această metodă, prin susţinerea şi discuţia purtată între elevi / studenţi şi profesori, se poate motiva elevul şi studentul să înveţe cu o mai mare plăcere şi eficienţă pentru că el conştientizează caracterul practic al abordării învăţării;
• prin această metodă se poate lega mai uşor caracterul teoretic al învăţării cu cel aplicativ, practic şi se poate aborda învăţarea din perspectiva “învăţării pentru viaţă”;
• este o metodă potrivită pentru motivarea profesorilor debutanţi pentru a îmbrăţişa profesia de profesor datorită unor calităţi pe care le au şi de care, poate, nu au fost conştienţi până la momentul aplicării metodei de către mentori / profesori cu experienţă;
• metoda poate fi dezvoltată în viitor prin realizarea unei variante electronice care să poată să fie accesată de la orice calculator.

Dezavantaje:

• mulţi oameni sunt destul de neîncrezători în a discuta cu persoane pe care nu le cunosc (Conger, 1993). De aceea, desenarea unor anumite momente importante din viaţa lor îi fac să nu se simtă de cele mai multe ori în largul lor;
• mulţi aplicanţi nu sunt mulţumiţi de felul în care desenează, consideră că vor fi judecaţi după calitatea desenului; nu se interpretează talentul subiectului;
• această metodă nu se poate aplica în orice moment la orice lecţie predată, prin urmare, poate fi considerată, de cele mai multe ori, ca fiind specifică consilierii de orice natură, deşi nu este adevărat.

Dincolo de aspectul pur formativ şi teoretic al lecţiilor (Bill Law), profesorul trebuie să le transmită elevilor plăcerea în abordarea materiei predate, să le inducă prin propriile comportamente, că “viaţa este o călătorie, nu o competiţie”, iar fiecare dintre formabili să vadă fiecare experienţă de învăţare ca o nouă cărămidă adăugată la propriul drum, la propria construcţie pe care o ridică pe parcursul vieţii lui. Şi, cel mai important – depinde de fiecare dacă această construcţie este un muzeu sau o închisoare.

Bibliografie:
1. Hooley, Tristram Hooley, Bill Law’s Three-scene storyboarding,
http://adventuresincareerdevelopment.posterous.com/bil-laws-3-scene-storyboarding, 2010
2. Law, Bill. Narratives for Well-being – Why We Need Stories, How We Can Use Them, and What We Can Learn From Them.
www.hihohiho.com/storyboarding/sbnarrative.pdf
3. Storyboarding – blank format
http://www.hihohiho.com/activeprojects/Vitae/sbthreesceneformat.jpg
4. www.tvet.ro
5. Iucu, Romiţă, Instruirea şcolară: perspective teoretice şi aplicative, Polirom, Colecţia Ştiinţele Educaţiei – Structuri, conţinuturi, tehnici, Iaşi, 2001.
6. Ciolan, Lucian, Învăţarea integrată: fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Polirom, Iaşi, 2008.
7. Neacşu, Ioan, Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999