iTeach

Abordarea textului narativ în gimnaziu

de Maria-Delia Grosaru 16 februarie 2018

Este licențiat în Litere, fiind absolventă a Universității Transilvania, Brașov - Facultatea de Litere - specializarea Limba și literatura română-Limba și literatura engleză, promoția 2006. Parcursul său profesional și-a urmat cursul în mod firesc, trecând toate etapele în evoluția în cariera didactică. A obținut definitivatul în învățământ în 2008, gradul didactic II în 2015, urmând ca în anul școlar 2018-2019 să finalizeze demersurile pentru a obține gradul didactic I. Experiența profesională însumează 12 ani în învățământul preuniversitar. A fost și director adjunct al instituției în care activează ca profesor titular de limba și literatura română.

Scoala Gimnaziala Constantin Ioan Motas, Medias ()

Un prim moment important care ne introduce în atmosfera creată de autor ne ajută să desprindem semnificaţia întregului constituit dintr-o serie de elemente componente: episoade, scene – cheie, simboluri, la fel de importante pentru operă ca și titlul, moto-ul, eventualele detalii explicative îl constituie lectura. Lectura are puterea de a reînsufleţi cu propria personalitate, cu propriul univers opera literară. Odată realizată lectura, se poate trece la interpretarea operei literare. Mi-am propus în prezentul articol să prezint un scurt demers didactic pe care l-am urmat în încercarea mea de a aborda un text narativ şi prin care am încercat să-i determin pe elevi să participe activ la descifrarea mesajului operei literare supuse analizei.

Un prim moment important care ne introduce în atmosfera creată de autor ne ajută să desprindem semnificaţia întregului constituit dintr-o serie de elemente componente: episoade, scene-cheie, simboluri, la fel de importante pentru operă ca şi titlul, moto-ul, eventualele detalii explicative îl constituie lectura. Abordată din perspectiva schemei comunicării, lectura apare ca o formă de comunicare atipică, definită prin asimetrie, non-reversibilitate şi decontextualizare. Abordată din perspectiva comprehensiunii, lectura apare ca un proces personal, activ şi holistic care presupune participarea a trei factori: cititorul, textul şi contextul lecturii. Lectura are puterea de a reînsufleţi cu propria personalitate, cu propriul univers opera literară. Mai citeşte însă elevul? Mai simte imboldul de a parcurge alături de autor drumul de la realitatea naturală la cea artistică? Răspunsul la această întrebare este unul deloc plăcut: elevii citesc puţin , în general, mai deloc.

Acesta este,în opinia mea, primul pas care trebuie făcut pentru a începe apoi abordarea textului literar, indiferent cărui gen literar îi aparţine acesta. Odată realizată lectura, se poate trece la interpretarea operei literare. Elevii nu mai citesc din plăcere şi se plâng că nu înţeleg mesajul cărţilor pe care totuşi le citesc deoarece apar în programa de examen. Nu toate textele reuşesc să capteze atenţia elevilor din primele rânduri şi tocmai de aceea o deschidere a lecţiei printr-un moment construit în jurul întrebărilor „Ce ştiu despre subiect?”, „De ce este importantă lectura textului?” nu sunt tocmai lipsite de sens. Mi-am propus să prezint un scurt demers didactic pe care l-am urmat în încercarea mea de a aborda un text narativ şi prin care am încercat să-i determin pe elevi să participe activ la descifrarea mesajului operei literare supuse analizei. Următorul demers didactic s-a desfăşurat pe parcursul a patru ore. Am ales ca text suport nuvela lui L. Caragiale: „Două loturi”.

Demers didactic

Le-am propus mai întâi elevilor să realizeze lectura operei „Două loturi” de I. L. Caragiale şi să consemneze impresiile în caietele de lecturi particulare. În acest moment, lectura textului suport se ve realiza de către fiecare elev în parte. Cred că s-ar fi putut, de asemenea, citi textul nuvelei în clasă sub forma unei şezători în care o persoană citeşte, iar ceilalţi ascultǎ cu atenţie. Pentru a verifica dacă s-a citit acest text am făcut apel la o metodă activă, numită R.A.I. Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare.

Elevii au primit o minge uşoară. Cel care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din textul citit elevului care o prinde. Ex.: Care sunt personajele nuvelei? Ce fel de personaj este Lefter Popescu? Etc. Cel care prinde mingea răspunde, apoi o aruncă altui coleg, punând o altă întrebare. Cel care nu ştie răspunsul, iese din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare.

Am ales să folosesc această metodă activă deoarece este o modalitate de dezvoltare a gândirii critice, permite autoevaluarea propriei activităţi, alevul fiind coparticipant la propria formare. Am trecut astfel prin testul de lectură care i-a determinat pe elevi să recitească textul cu creionul şi hârtia alături.

În următoarea etapă a lecţiei, am făcut apel la o altă metodă activă: „Pălăriile gânditoare”. Am grupat elevii în şase ateliere de lucru. Fiecare atelier a primit o fişă ce conţine sarcini de lucru corespunzătoare diferitelor tipuri de gândire: obiectivă, pozitivă etc. (Vezi anexele) Dacă rolul li s-a părut nepotrivit, elevii au avut libertatea de a-şi alege altă „pălărie”. Profesorul s-a transformat într-un moderator al activităţii didactice, monitorizând activitatea fiecărei grupe.

Pentru început, am ales liderul fiecărei grupe, urmând ca apoi să ofer sfaturi în legătură cu felul în care ei vor realiza şi prezenta cerinţa. Este foarte important ca liderul fiecărei grupe să fie ales cu mare atenţie. Acesta trebuie să reuşească să-şi intre foarte bine în rol, să nu fie dominat de emoţii în momentul în care trebuie să vorbeasca în faţa auditoriului.

Pălăria albă a fost preferată de cei dornici să rezume acţiunea operei. Cea roşie a fost preferată de cei mai mulţi deoarece presupune raportarea la experienţa afectivă personală. Mai puţini au fost cei care au dovedit că au subtilitatea ochiului critic. Avantajul rolului oferit de pălăriile galbene îl constituie faptul că oferă elevilor posibilitatea de a „construi” un alt destin personajului principal. Purtătorii pălăriilor albastre au fost cei care au trasat concluziile. Purtând pe cap pălăriile verzi, elevii s-au transpus în gânditorii creativi şi şi-au imaginat alte două moduri in care s-ar fi putut încheia acţiunea nuvelei.

La sfârşitul perioadei de timp destinate rezolvării acestei cerinţe liderul fiecărei grupe a prezentat în faţa clasei planul rezultat în urma activităţii pe grupe. Am observat că elevii s-au lăsat antrenaţi în această activitate, şi-au sprijinit liderul, susţinându-l în momentul în care s-au prezentat roadele muncii în grup. Nu a fost nevoie de cuvinte pentru ca ei să dezvăluie satisfacţia pe care au trăit-o, văzând rezultatele muncii. S-a putut citi totul pe chipul lor.

Am organizat şi ateliere de scriere în cadrul cărora elevii au avut de rezolvat sarcini precum: „Scrie o scrisoare lui Lefter Popescu în care să-l consolezi pentru experienţa trăită”, ”Scrie o scrisoare personajului care ţi-a plăcut / displăcut”, „rescrie finalul nuvelei”, „imaginează-ţi că eşti reporter şi îl intervievezi pe Lefter Popescu”.

Pentru momentul de reflecţie asupra celor discutate pe baza textului suport, le-am propus elevilor să încerce să transforme într-o scurtă piesă de teatru o secvenţă, la alegere, din nuvela studiată. La finalul activităţii, i-am invitat pe autorii scenetelor să împărtăşească tuturor experienţa trăită. Am pregătit, într-o oarecare măsură, sub forma jocului, activitatea în care vom încerca o abordare a textului damatic.

Anexa1

Cu pălăria albă pe cap se face o analiză obiectivă a situaţiilor!
Gândire obiectivă care se bazează pe informaţii.
Prezintă lucrurile aşa cum sunt fără nicio părere, interpretare critică
sau emoţie.
POVESTITOR

1. Prezentaţi date despre viaţa şi opera lui I. L. Caragiale.
2. Realizează, în cel mult zece rânduri, o prezentare a operei
„Două loturi” de I. L. Caragiale.