Activitatea STEAM de tip outdoor – posibilități și modalități de organizare
Mă numesc Mihaela Gogu și sunt profesor pentru învățământul primar, la Școala Gimnazială ,,Nicolae Stoleru''- Baia, județul Suceava.
Am 34 de ani vechime, sunt cadru didactic titular și am gradul didactic I. Am obbținut, în decursul carierei, mai multe gradații de merit, pentru activitățile școlare și extrașcolare desfășurate.
Îmi place să cred că mă caracterizează vocația, în tot ceea ce fac, ca și profesor, fiind o profesionistă exigentă, cu propria persoană, mai ales. De altfel, provin dintr-o familie cu tradiție în activitatea didactică- bunicii și mama fiind și ei dascăli, care mi-au insuflat dragostea pentru copii și profesie și principii riguroase, pentru practicarea acesteia.
Sunt preocupatră de permananta schimbare a actului educațional, de alinierea la educația globală, de aceea studiez mereu noutățile apărute și mă perfecționez și autoperfecționez continuu. Am aevoluat foarte mult, în ultimii ani, mai ales la nivelul dezvoltării abilităților digitale, pandemia fiind un timp de acumulare și progres, în ceea ce privește educația online. În acest timp am desfășurat activități și proiecte minunate, cu elevii, cărora le-am facilitat învățarea și exersarea unor priceperi și deprinderi de lucru cu multe instrumente, aplicații și platforme digitale, fapt ce ne-a adus recunoașterea unor merite și obținerea mai multor premii.
Îmi plac provocările, de aceea sunt mereu angrenată în diverse activități formale și nonformale, dintre care proiectele internaționale, eTwinning, ocupă un loc de frunte. Sunt cunoscută, la nivel național și internațional, pentru rezultatele obținute în cadrul unor astfel de demersuri, în care am colaborat cu dascăli deosebiți și am făcut schimburi eficiente de bune practici.
Sunt un cadru didactic creativ, care a înțeles că generația actuală, de elevi, este atrasă de demersurile didactice care conțin noul, ludicul, dar și care presuspun rezolvarea și soluționarea de probleme, pe baza studiului în echipe. De aceea, proiectez eu însămi, conținuturi educaționale interactive, foarte multe RED-uri, care să îi atragă pe elevi într-o învățare atractivă și conștientă.
Educația este un proces în continuă schimbare și modernizare, de aceea toți cei care sunt implicați trebuie să se armonizeze cu noile tendințe, să se schimbe, la nivelul mentalităților, mai ales și să progreseze. Școala modernă trebuie să faciliteze elevilor accesul la educație, prin dascăli profesioniști, prin metode atractive, prin dotări necesare, în final, prin schimbări la nivel de sistem.
Activitatea s-a desfășurat în școala noastră chiar de Ziua Pământului, făcând parte dintr-un proiect educaţional desfăşurat pe platforma eTwinning, „We wind the nature”. A fost una dintre sarcinile de proiect, referitoare la dezastrele naturale. Dezastrele sunt definite ca fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă. În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile.
Pentru realizare, am urmat câteva criterii stabilite de specialiştii care au teoretizat aceste tipuri de activităţi:
1. Obiectiv clar stabilit: Aflarea informaţiilor despre vulcani şi dezastrele naturale pe care le produc
2. Legătura între activitatea indoor şi cea oudoor. Elevii vor lucra pe baza aceluiaşi curriculum atât în clasă cât şi în afara ei:
• indoor – pregătirea şi actualizarea noţiunilor teoretice necesare;
• outdoor – desfăşurarea efectivă a activităţii;
• indoor – reflexii, observaţii, constatări
2. Elevii să lucreze împreună. Activitatea outdoor, chiar dacă va presupune o muncă individuală, este obligatoriu să includă munca în echipa şi lucru în grup. În momentele de interacţiune în grup elevii,elevii vor fi nevoiţi să relaţioneze, să comunice să-şi transmită informaţii sau cunoştinţe, să folosească împreună deprinderi ce le au deja, să se facă înţeleşi.
3. Lucru cu situaţii de învăţare concrete şi relevante cu scop vizibil.
4. Activităţi legate de situaţii concrete, reale.
5. Munca şi înţelegerea elevilor trebuie să folosească mediul (natura ca spaţiu al învăţării). Mediul înconjurător ales trebuie să susţină procesul de învăţare.
6. Lecţia să includă experienţe senzoriale. Elevii să aibă ocazia să simtă emoţia producerii erupţiei unui vulcan.
7. Experienţele trebuie urmate de lucru în clasă, de conceptualizări abstracte, astfel încât ceea ce a fost experimentat să devina cunoaştere.
8. Profesorul să fie capabil să stea deoparte. El trebuie să fie un ghid, să pregătească drumul elevilor pentru procesul de învăţare şi să facă loc pentru propriile experienţe. Profesorul trebuie să fie capabil să favorizeze momentele de bucurie fără a pierde din vedere nici o clipă scopul principal al activităţii. Albert Einstein spunea: „Nu-mi învăţ niciodată elevii, doar le ofer cele mai bune condiţii în care ei să înveţe” .
În mod tradiţional, în procesul actual de predare-învăţare în ţara noastră, outdoor learning reprezintă: explorarea locurilor îndepărtate,excursii, vizite tematice, dezvoltare fizică socială şi personală. Pentru aceste activităţi sunt necesare multe resurse: timp, bani, grupuri mici de elevi,echipament adecvat, specialişti pe diverse domenii. De cele mai multe ori, acestea sunt resurse pe care şcoala şi profesorul nu le are. Există însă un model de outdoor care presupune integrarea activităţilor in curricula şcolii şi desfăşurarea lor în mod constant şi natural fără să fie nevoie de resurse speciale. Aceste activităţi le putem include în scenariile noastre didactice în cadrul programului şcolar obişnuit.Acest model educaţional presupune:
- Activităţi frecvente, orientate spre un scop şi bazate pe un curriculum,desfăşurate în mediul din proximitatea şcolii;
- Lucru cu aceleaşi subiecte şi în clasă şi afară;
- Sarcini de tip problemă şi presupunând munca în echipă;
- Aceiaşi profesori pentru activităţile indoor şi outdoor.
Principala provocare pentru organizatorul unei activităţi outdoor este cum să transforme materia primă din mintea elevului, trecând-o printr-un proces de învăţare intenţionată, în competenţe funcţionale.Educaţia actuală trebuie să fie holistică şi integratoare, bazată pe procesul de a da sens oricărei întâmplări şi experienţe proprii.Ideea că experienţa, învăţarea şi progresul sunt interconectate se află la baza diferitelor programe outdoor.
Având în vedere toate aceste idei, preluate şi din literatura internaţională de specialitate, am pregătit activitatea, desfăşurând-o pe parcursul a 3 ore. Astfel, în prima oră, organizată indoor, elevii au aflat de este un vulcan, din prezentări şi filmuleţe de pe Youtube, care sunt caracteristicile lui fizice şi chimice, modul şi timpul în care erupe, dezastrele pe care le provoacă, pentru economiile ţărilor şi pentru oameni, în general. La finalul acestei prime lecţii, elevii au sistematizat cunoştinţele dobândie, în mini- referate. În a doua oră, tot indoor, tot în grupe de 2-3 elevi, au desenat, au creat colaje, au modelat din plastilină sau au construit din piese Lego vulcani. Alţii, pasionaţi de tehnologia digitalizată, au creat mici produse, originale, în aplicaţii digitale, ca Word Art, Canva şi Chatter Pix Kids, afişe, postere sau animaţii, tot despre vulcani. În a treia oră, cea desfăşurată outdoor, elevii au mers în curtea şcolii, pentru a simula, prin experimente, erupţia unui vulcan. Au fost organizaţi în grupe de câte 4.
Materialele necesare:
- sticle de plastic, de 1 litru
- 2 pachete de bicarbonate de sodiu
- 400 ml oţet (2 pahare)
- o sticluţă de colorant alimentar roşu
- argilă sau pământ şi câte un lighean cu apă- se poate folosi şi carton, foi de hârtie de culoare maro, verde, galbenă, acuarele, plastilină – pentru modelarea formei unui munte
- pâlnie
- cazmale/ lopăţele mici
Modul de lucru: Elevii au săpat mici gropi, adânci de 5 cm, în care au aşezat sticlele. Au modelat, cu materialele dorite, câte un vulcan, pe sticla-suport. L-au colorat, cu acuarele sau lipind foile colorate. Apoi, au introdus, cu ajutorul pâlniei, bicarbonatul de sodiu în sticle. Pe urmă au turnat şi colorantul alimentar, iar la final, oţetul.
Reacţiile de încântare, la vederea „erupţiei” vulcanului grupei lor, au fost însoţite de fotografii, care au demonstrat că activitatea şi-a atins obiectivele.
La final, elevii au conceptualizat asupra activităţii, trecând experienţele trăite în fiecare din cele 3 etape, în jurnalul proiectului „We wind the nature”, prezentat ulterior, într-un webinar, colegilor din ţările participante: Turcia, Italia, Spania, Bulgaria, Armenia, Albania, Estonia etc.
Creaţii ale elevilor şi filmuleţe din activitate: youtube.com/watch?v=3Tqwgb91GUM
Activitatea outdoor: experimentul „Vulcanul” – youtu.be/GkCM_6WzFuw
Bibliografie
• Ciolan, Lucian (2008), „Învăţarea integrată, fundamente pentru un curriculum transdisciplinar”, Ed. Polirom, Bucureşti;
• Jordet, A.N. (2010), „What is outdoor learning” ,Manual for Foundaţion Course;
• Lifelong Learning Programme (2013), Manual de educaţie outdoor”, Primăria Cătunele;
• Secelean Rodica (2013), Referat „Activităţi de tip outdoor”
Cuvinte cheie: aditivitate outdoor, STEAM, modalități de organizare
Accesări: 1.550




Ministerul Educaţiei