Activitățile outdoor – exemple de bună practică

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în sistemul educaţional românesc, care captează interesul tuturor agenţilor educaționali. Termenul de outdoor poate avea numeroase accepţiuni, însă esenţa termenului constă în învăţarea în aer liber. În cadrul activităţilor desfăşurate cu copiii, acest tip de activitate se poate regăsi în activităţile recreative, activităţi de dezvoltare personală, drumeţii, excursii, tabere cu tematică în natură. Activitatea outdoor presupune contactul direct cu natura, protejarea mediului – în condiţiile în care asistăm la despăduriri masive, la poluarea apelor. Aceste tipuri de activităţi urmăresc formarea atitudinii și comportamentului responsabil. Asemenea activităţi au beneficii atât pentru dezvoltarea fizică, cât şi psihică.

Activitatea outdoor reprezintă o sumă de experienţe de învăţare un – mediu natural, relaxant liber, plin de viu –  ceea ce îl inspiră pe copil, îl ajută să intre în relaţie cu ceilalţi, să ajute.

Activitatea outdoor are un succes deosebit în rândul copiilor care întâmpină dificultăţi de învăţare – ajută la dezvoltarea fizică, intelectuală, emoţională. Ca orice activitate educațională, are obiective clare – dezvoltare personală, dezvoltarea spiritului de echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale respectiv socializarea, dezvoltarea abilităţilor de management, organizare coordonare evaluare, oferirea unui cadru stimulativ şi atractiv de învăţare.

Activitatea outdoor presupune libertatea şi mişcarea, copilului solicitându-i-se întreg organismul, ceea ce ar avea ca beneficiu scăderea numărului de copii cu obezitate crescută în şcoli. Presupune informaţii noi despre mediu – insecte, copaci, frunze, fructe…, despre poluarea mediului, ceea ce ar duce la înţelegerea efectelor acţiunilor întreprinse de oameni asupra mediului. În momentul desfăşurării acestor tipuri de activităţi copilul se simte stăpân pe sine, comunică, îşi exprimă liber trăirile, opiniile, nevoile doreşte să se simtă respectat, se va simţi băgat în seamă, va simţi că deciziile sale contează pentru ceilalţi. Este indicat ca fiecare copil să primească sarcini şi responsabilităţi pentru atingerea scopului propus. Este foarte important că fiecare copil să înţeleagă importanţa mediului înconjurător pentru noi, foloasele pe care ni le dă,  importanţa păstrării unui mediu curat pentru noi oamenii. Acest tip de activitate presupune implicarea activă din partea tuturor copiilor, acordă importanţă deosebită activităţilor in aer liber, maximizează procesul de învăţare, minimalizând constrângerea specifică clasei, oferă o utilitate practică imediată cunoştinţelor învăţate.

Este bine de ştiut faptul că un copil reţine mai uşor noile cunoştinţe predate chiar în contact direct cu realitatea și cu contextul acestora, de aceea este indicat să fie scos în aer liber chiar și atunci când plouă sau când ninge.

Activităţile în aer liber ajută la formarea conduitei copiilor, la dezvoltarea personalităţii fiecărui copil – disciplină, creativitate, încredere in sine, conştientizarea problemelor (spre exemplu, poluare, alunecări de teren, inundaţii), comunicare, motivaţie.

Vom prezenta o serie de activităţi desfăşurate în aer liber în satul Petrisoru, comuna Racoviţeni, judetul Buzău – cu o grupă de copii în vârstă de 5 ani.

În cadrul unui proiect tematic „Din lumea celor care nu cuvântă”, am avut ca subtemă Ferma de animale, aceasta constând într-o vizită la stână, unde am fost primiţi chiar de baciul stânii. Baciul ne-a vorbit despre stână, despre modul de îngrijire, hrănire, despre foloasele date de oi, ne-a prezentat oile apoi văcuţele, câinii, despre care ne-a spus că sunt cei mai importanţi în stână. A doua zi am observat cât de multe cunoştinţe şi-au însușit copiii despre animale într-o singură zi şi cât de dornici erau să mai mergem la stână.

În cadrul altui proiect tematic, având ca subtemă „Misterioasa padure”, am mers în drumeţie la pădurea din apropierea satului Petrişoru. Copiii au făcut o comparaţie între animalele crescute şi îngrijite de om şi cele din pădure, care se hrănesc singure. La început, au observat pădurea în ansamblul ei – copaci, iarbă, flori, păsări – apoi au construit căsuţe pentru păsări şi le-au pus boabe în farfurioare. Profitând de frumuseţea şi bogăţia pădurii, am desfăşurat şi o activitate matematică în aer liber – au numărat florile le-au grupat după culoare.

Pornind de la descoperirea florilor, am reuşit în aer liber să memorăm o poezie despre primavară. Am constatat că prin aceste activităţi copiii îşi pot pune in practică cunoştinţele invăţate dar si însuşi noi cunoştinţe.

O altă activitate în aer liber a constat într- o plimbare pe malul pârâului Câlnău, iar prima constatare a copiilor a fost mizeria din apă – sticle, cutii, ambalaje, gunoaie. Copiii au concluzionat că omul este vinovat de acest lucru.

Pe baza acestor experiențe, am remarcat că activitatea outdoor ne oferă posibilitatea de a fi altfel decât de obicei. Curiozitatea copiilor capătă amplitudine prin parcurgerea de diverse programe educative care au ca scop declanşarea şi susţinerea procesului complex de învăţare atât în cadrul instituţionalizat al grădiniţei, cât şi în afara ei.