Arta și conflictul profesor-elev

În viaţa de zi cu zi, disputele de idei apar şi au efecte interesante asupra relaţiilor interpersonale și implicit asupra comunicării dintre parteneri. Ele pot să apară între oameni pe stradă (pentru un loc de parcare), între membrii unei familii (adulţi-copii, copii-copii, adulţi-adulţi: pentru ce film va urmări familia într-o duminică seara, de exemplu), între profesori şi elevi (din cauza unei note, din cauza comportamentului neadecvat al elevului/profesorului etc.) sau între adulţii din instituţia educaţională (profesor-profesor, profesor-manager etc.).
Articolul propune o introducere teoretică în rezolvarea conflictelor născute între profesor și elevi, iar apoi aduce un exemplu personal în ceea ce privește utilizarea unor mijloace de aplanare a conflictelor iscate între elevi și profesori.

Termenul „conflict” își are originea în limba latină, în cuvântul conflictus, care înseamnă neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord [1]. Putem afirma despre conflict, că este un fenomen social multidimensional, un factor care obligă la schimbare, adaptare şi transformare, o caracteristică importantă  a existenţei umane.

Revenind la tema articolului, Thomas Gordon afirma că în mediul şcolar pot exista două tipuri de conflicte: „conflicte de  valori şi conficte de satisfacerea nevoilor personale” [2].
În relaţia profesională elev-profesor conflictele de valori ocupă cel mai mare spaţiu. Valorile unui profesor nu sunt, nu vor fi şi nici nu trebuie să fie identice cu cele ale elevului. Școala de astăzi reprezintă locul de întâlnire al ideilor bune (sau mai puţin bune), un loc de întâlnire a culturilor etnice şi a valorilor diferitelor pături sociale. Depinde de noi, profesorii de astăzi şi de mâine, cum reuşim să  normalizăm diferenţele inevitabile dintre aceste valori, iar pentru asta avem nevoie de cultură, educaţie, pentru că ele vor fi elementul de legătură în relaţionarea interpersonală a indivizilor. Comunicarea profesorului înseamnă interacţiune, schimb de idei, deschidere, reciprocitate, solidaritatea obiectivă a valorilor în mediul de întâlnire, microsocietatea numită şcoală.

Diversitatea culturală din şcoală ne obligă, într-o Europă unită, la studiul culturilor într-o manieră comparativă şi complementară, astfel se creează situaţii favorabile descoperirii varietăţii gusturilor, a formelor de expresie, a limbajelor, a formelor de organizare socială etc. Toate  aceste  activităţi vin  să  descompună  neînţelegerile  provenite din  diferenţele  de valori. În şcoală, diversitatea ne uneşte sub un nume şi sub o emblemă, ceea ce nu se reuşeşte mereu într-un oraş  sau o ţară.

Al doilea tip de conflict ţine nu atât de idei, cât de nevoi. Nevoile şi dorinţele părţilor sunt diferite. Profesorul trebuie să-i ofere destule motive elevului să-și dorescă să dobândească acele cunoştinţe. Exemplele profesorului trebuie să fie mereu realiste şi concludente. Altfel voi relaţiona cu un elev eminent care are în ultimul timp realizări slabe, și altfel voi relaționa cu un elev cu cerințe educaționale speciale.

Imaginea care s-a format cu privire la relaţiile dintre profesor şi elev se bazează pe concepţia că aceştia se află situaţi de o parte şi de alta a catedrei, relaţia dintre ei fiind una de opoziţie. Profesorul este persoana care învaţă, disciplinează, formulează cerinţe, educă, îndrumă, elevul este cel care ascultă, învaţă, realizează cerinţele, se adaptează.

Rolul profesorului este de a dirija activitatea de învăţare şi de a-i îndruma pe elevi. Profesorul ar trebui să fie facilitatorul în relația dintre cunoștințe-elev. Educaţia apare astfel ca o luptă dintre interesele profesorului ce vrea să modeleze şi elevul care, de multe ori se opune. Astfel, în cadrul şcolii pot apărea situaţii conflictuale, numărul acestora fiind în creştere continuă. Cu toate că este un proces natural, este esenţial de ştiut atât pentru profesori, cât şi pentru elevi prin ce modalităţi se poate rezolva cu succes un conflict. Conflictul este un  element esenţial în cursul învăţării afirma Norton Deutsch [3], deşi el poate fi constructiv sau destructiv.

În şcoală există conflicte pozitive şi negative. Cele pozitive ajută la învăţare, iar cele negative perturbă activitatea didactică. Elevii cu tulburările de comportament deranjează ora, dar  acele comportamente au un rol metacomunicativ, de a atrage atenţia [4].

Tânărul care perturbă activitatea de la oră nu trebuie „răsplătit” cu o  atenţionare  de către  profesor, deoarece ar duce la repetarea acelui tip de comportament, dar nici comportamentul ignorant al profesorului nu este metoda cea mai potrivită. Elevul poate căuta înţelegere, şi comportamentul poate fi o probă, o încearcare de forţare a limitelor. Copilul aşteaptă un răspuns la „comportamentul de probă” şi dacă nu primeşte îl va relua cu o mai mare intensitate. Clasa este locul unde conflictele se amplifică. Toate formele de comportament sunt adresate grupului şi nu pedagogului, deşi comportamentul nepotrivit încalcă o normă reprezentată de profesor. Pe elev nu-l vor interesa consecinţele comportamentului, ci din contră, pedeapsa aplicată îl va ajuta  să-şi clădească o poziţie confortabilă în colectivul clasei.

Pentru rezolvarea conflictului, Thomas Gordon identifică 6 pași, unde elevul și profesorul sunt ambii implicați, și unde la sfârșit se va decide care soluție este acceptabilă pentru a satisface nevoile ambelor părți. Cei șase pași sunt:

• definirea problemei, a conflictului
• căutarea posibilelor rezolvări
• evaluarea soluțiilor găsite
• alegerea celei mai bune soluții, luarea deciziei
• stabilirea modului de punere în practică a hotărârii luate
• evaluarea în cele din urmă a soluției aplicate.

Gordon atrage atenția asupra fenomenului de „eșec permis”, când lucrurile nu se rezolvă conform planului sau intenției, dar acest fapt nu derivă din vina elevului, ci din deciziile greșite luate pe parcursul rezolvării conflictului [2].

Rezolvarea conflictelor are o sumedenie de strategii de rezolvare, însă toate sunt abordări teoretice care nu pot funcționa în fiecare caz de conflict născut între profesor și elev. Fiecare situație în parte este unică în felul ei pentru că fiecare participant (elev și profesor) la conflict este unic, astfel, deși există o sumedenie de metode de rezolvare a conflictului între cei doi actori principali ai sistemului de învățământ, soluțiile teoretice trebuie aplicate cu mare grijă și tact. Este posibil ca un astfel de conflict să se rezolve prin combinarea diferitelor strategii și tehnici de rezolvare a conflictului.

Din propria experiență de profesor de limbă și literatură maghiară pot afirma că cea mai bună soluție de rezolvare a conflictului este evitarea lui prin toleranță. O altă metodă eficientă de evitarea conflictului este stabilirea unor reguli clare de funcționare la oră la început de an școlar și consecvența. De asemenea, o bună soluție de rezolvare a conflictului este comunicarea, empatia și cunoașterea elevului.

Fiind profesor debutant într-o localitate rurală, acum 7 ani, am avut parte de atitudinea elevului șmecher din ultima bancă. Cum am reușit să gestionez conflictul (elevul nu scria, decât în momentul în care mă deplasam lângă banca sa, deranja clasa prin faptul că vorbea cu colegul său de bancă etc. – avea o atitudine persiflatoare la adresa mea)? Norocul a făcut ca eu să primesc ore de Educație plastică pentru întregirea catedrei, iar elevul în cauză să fie foarte talentat la desen. Doar cu ajutorul acestor ore am ajuns să câștig respectul elevului în cauză prin implicarea mea în activitățile sale artistice: i-am lăudat priceperea, l-am rugat să-mi deseneze portrete ale unor scriitori celebri pentru revista școlii, i-am adus la școală schițe cu părțile corpului uman, i-am dat sarcini interdisciplinare (de exemplu: realizarea unui portret de personaj literar, sau desenarea unui peisaj dintr-o nuvelă studiată la ora de maghiară) și în cele din urmă i-am ghidat pașii pentru înscrierea la Liceul de Artă din Oradea. Cunoscându-l de mai aproape, am dezvoltat o relație de respect reciproc care s-a manifestat și la orele de maghiară, el încetând să mai deranjeze cursurile, și chiar apucându-se de învățat (ajunsese de la nota 5 la nota 7 la sfârșitul clasei a 8-a). Astfel conflictul elev-profesor a fost rezolvat. Sunt foarte mândru de acel elev care – poate și datorită mie – a terminat Liceul de Artă și Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, iar acum are o proprie colecție de vaze decorate.

Bibliografie:
[1] ***Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998
[2] Gordon, Thomas: Profesorul eficient: programul Gordon pentru îmbunătățirea relațiilor cu elevii *Thomas Gordon și  Noel Burch – traducerea: Ioan Sava, București, Editura Trei, 2011
[3] en.wikipedia.org/wiki/Morton_Deutsch
[4] dr. Budai Béla: A személyiségfejlődés és a nevelés szociálpszichológiája (Dezvoltarea personalității și  educația psihosocială), NT, Budapest, 1995.