Elevul din zilele noastre este din ce în ce mai puțin motivat să învețe. Informația este la îndemâna oricui, numai la un clic distanță. Cu siguranță, noțiunea de învățare și mai ales acumularea de noi cunoștințe și-au schimbat semnificațiile față de acum 20 de ani. Parcă este vorba mai puțin de motivație intrinsecă pentru cunoaștere, de curiozitate și de bucuria descoperirii, ci de un cu totul alt traseu al celui care este pus în fața învățării.
Ce aveam de făcut în calitate de elevi când trebuia să găsim informații despre un subiect dat?
Articol integral →

Într-o vreme când modelele sunt pseudomodele, simt nevoia să fac o declarație celor care m-au ghidat.
Am intrat în învățământ în anul 2005, proaspătă absolventă de Litere, la Brașov. Modelul meu, fără doar și poate, a fost (și este în continuare) tata, domnul învățător Viorel Ionescu. De la el am învățat, de mică, cât este de important să respecți elevii, să-i prețuiești și să le accepți ideile. Nu aveam cum să nu devin profesoară, deoarece am crescut în casă sub aripa protectoare a tatălui meu.
Îi scriam de mică planificările. Îmi plăcea mult, scriam de mână caligrafic, respectând liniatura strictă și încercam să înțeleg ce se ascunde în spatele miilor de litere. La început, o făceam în mod automat.
Articol integral →