Edictul rezilienței: între sclavia poleită și demnitatea orei 8

Oboseală cronică, oameni buni! Asta simt până în măduvă de fiecare dată când ajung acasă de la școală. Și mă bucur că mai sunt în stare să o simt și pe asta, în puținele momente de relaxare pe care mi le permit când îmi trag sufletul după ce ajung la domiciliu.
După orele în care trebuie să fiu cu mintea limpede indiferent de simțirile umane inerente condițiilor socio-economice actuale, ajung acasă și, culmea, tot de serviciu mă ocup (chiar dacă unii au impresia că să fii profesor înseamnă să stai câteva ore în fața copiilor și atât).

Articol integral →

Acceptăm sau nu să ne schimbăm într-un sistem educațional într-o continuă transformare?

Fiecare dintre noi am avut, la un moment dat, o atitudine negativă față de locul de muncă. Pe mine, această experiență m-a determinat să caut cauzele, efectele, dar, în special, soluții pentru a depăși problemele. În viața mea profesională a apărut un moment în care am conștientizat că trăim într-o liniaritate care nu ne mai aduce bucuria sau împlinirea de altădată și că schimbările sunt benefice pe plan profesional și personal, de cele mai multe ori. Iar câteodată transformarea se poate produce de la sine, fără planuri sau strategii elaborate.

Articol integral →

Distresul, o problemă a cadrelor didactice

În principiu, distresul poate fi provocator – în anumite momente avem nevoie de un anume nivel de stimulare sau inhibiție prin reacție la factori din exterior. Nivelurile moderate de stres sunt raportate la reacțiile emoționale funcționale, mecanisme adecvate de coping și resursele psihofizice avute la dispoziție. Stresul poate deveni însă o problemă gravă dacă generează emoții disfuncționale, augmentate din cauza nivelurilor foarte înalte de anxietate.

Articol integral →