Ce-i străbun nu vrem să piară! Tradiții, obiceiuri și valori în educația preșcolară

Tradițiile și obiceiurile unui popor reprezintă identitatea și unicitatea acelui popor în lume, de aceea acestea trebuie cunoscute, conservate, protejate și transmise mai departe din generație în generație. În ciuda trecerii timpului, ceea ce face un popor a fi  unic, statornic și nemuritor sunt tradițiile, obiceiurile, portul popular și folclorul, aceste comori inestimabile, pe care noi, dascălii avem datoria morală de a le transmite mai departe. Să-i sprijinim pe copii să învețe să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au născut, să le cultivăm dragostea față de meleagurile natale, portul românesc și de români. Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului românesc, fără de care nu am mai putea ști de unde venim și cine suntem de fapt noi, românii pe acest pământ.

În învățământul preșcolar, noi, educatorii transmitem mai departe tradițiile și obiceiurile, prin momente care marchează o anumită sărbătoare – 1 Decembrie, 24 Ianuarie – prin activități opționale desfășurate cu copiii la grupă, prin serbări, proiecte educaționale etc. La aceste evenimente, copiii au posibilitatea să îmbrace costumul popular, să asculte diferite povești istorice, cântece, reușind prin acestea să înfrumusețăm viața copiilor, ajutându-i să cunoască tradițiile românești și rolul important pe care îl au în viața oamenilor încă din cele mai vechi timpuri, precum și modul cum aceste tradiții au dăinuit peste timp. Prin serbările și șezătorile  organizate cu prilejul diferitelor sărbători, ne propunem ca preșcolarii să înțeleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le bineînțeles la particularitățile de vârstă  și aptitudinile artistice individuale. Cu acest prilej, introducem copiii în lumea frumoasă a cântecului, a dansului, a poeziei, a poveștilor, a glumelor, a proverbelor, a zicătorilor și a strigăturilor, specifice unor evenimente care se regăsesc în calendar, copiii având posibilitatea să cunoască frumusețea și bogăția folclorului, diversitatea tradițiilor și obiceiurilor românești, armonia limbii române.

Obiceiurile de iarnă sunt grupate cu precădere în preajma Craciunului, mersul la colindat, sau umblatul la colindat. Colinda reprezintă cea mai bogată și diversificată formă de manifestare spirituală a locuitorilor de la sate, mărturie a unei tradiții culturale de veacuri pe pământul strămoșesc. La colindat se umblă și astăzi, atât la sat cât și la oraș. Fiecare zonă are tradițiile și obiceiurile ei specifice de Craciun, de exemplu din zona de câmpie, de unde provin eu, în Ajunul Craciunului copiii merg la colindat de-a rândul satului, pe la toate casele, primind ca și răsplată: covrigi, cornuri, pupeze (făcuți în cuptor), mere, nuci, bomboane, prajituri și chiar și bani. Când se lasă întunericul, copiii mici ramân la casele lor și pornesc cu colindul adolescenții. În noaptea de Crăciun, se obișnuia ca toți creștinii să stea acasă și ăs aștepte „colinda feciorilor”. Aceștia erau împărțiți pe zonele satului având o colindă specifică satului nostru, iar banii pe care îi adunau îi foloseau pentru a organiza un bal în ziua de Anul Nou. Acest obicei, din păcate nu a mai fost dus mai departe din anumite motive. A doua zi de Crăciun veneau la colindat „bătrânii satului”, iar banii pe care îi adunau erau donați Bisericii. În noaptea dintre ani băieții umblă cu plugușorul, iar a doua zi copiii preșcolari și școlari umblă cu sorcova, iar la fel ca și la colindat aceștia sunt recompensați de către gazde.

Sunt convinsă că fiecare educatoare este bucuroasă să le povestească micuților cum era mai demult, să îi învețe colinde și transmită obiceiuri și tradiții.

Textele cântecelor și poeziilor, ale colindelor, plugușorului, sorcovei transmit urările de bine în legătură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii își îmbogățesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne și în comorile înțelepciunii populare. Toate sărbătorile şi praznicele creştine ne vorbesc despre unele evenimente sau fapte din viaţa Mântuitorului sau despre viaţa celor drepti. Sărbătorile Nașterii Domnului are o importanță deosebită fiind sărbătoarea familiei, a părinților, a bunicilor și în special a copiilor. La vârsta preșcolară sunt greu de înțeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează, Paște.

Noi, educatoarele, încercăm să transmitem din generație în generație, portul popular, graiul, obiceiurile și datinile așa cum le-am moștenit de la străbuni. În grădiniță aceste obiceiuri s-au păstrat și transmis noii generații printr-o suită de activități caracteristice vârstei preșcolare.

Prin intermediul proiectelor tematice corespunzătoare, care abordează tema obiceiurilor și tradițiilor locale și nu numai, prin intermediul programelor artistice desfășurate de copii, prin intermediul șezătorilor, al dansurilor populare derulate în instituția de învățământ reușim de fiecare dată să păstrăm vie amintirea strămoșilor noștri și să transmitem mai departe zestrea populară, tradițiile pe care și noi le-am moștenit de la înaintașii noștri.

La noi, la români, sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt sărbători de suflet. Amintirea copilăriei ne revine puternic în suflet și în minte: zăpezi bogate, oameni de omăt, pârtii pentru săniuțe, colinde și clinchete de clopoței, miros proaspăt de brad și de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor.

Toate acestea creează în sânul unei familii o atmosferă de liniște, împlinire, iubire, credință, iar moștenirea pe care am primit-o trebuie dusă mai departe de către preșcolarii pe care îi educăm pentru că un popor trăiește prin ceea ce lasă fiilor săi.

Bibliografie
– Stavilă,M., Stavilă, L.Z., Pui, A.L., Căpușu de Câmpie, județul Mureș, Monografie 1947-2010, Editura NICO
– Referat scris de prof. Maria-Liliana Firiceanu, Grădinița cu nr. 2 Teșila – Valea Doftanei
– Referat: TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII, profesor Elena Ungureanu, Seminarul Teologic „Mitropolitul Dosoftei”, structură G.P.N. „Piticot”, Suceava