Competențele sociale ale copilului preșcolar

Competențele sociale ale preșcolarilor includ o componentă legată de abilitățile interpersonale, precum și o componentă ce se referă la abilitățile intrapersonale de control comportamental. Competențele interpersonale sunt responsabile de modul în care copiii se comportă în relațiile cu ceilalți; competențele intrapersonale reprezintă substratul care asigura dezvoltarea optimă a relațiilor cu ceilalți. Abilitățile sociale intrapersonale sunt în strânsă legătură cu competențele emoționale. Dobândirea strategiilor de reglare emoțională favorizează capacitatea de exercitare a controlului asupra propriului comportament. Abilitățile de a înțelege emoțiile proprii și ale celorlalți și de a le exprima sunt esențiale în stabilirea și menținerea relațiilor cu ceilalți.

Competenţele sociale se referă la „abilitatea copiilor de a forma relaţii sociale funcţionale cu ceilalţi copii şi adulţi din viaţa lor. Altfel spus, competenţele sociale facilitează interacţiunile pozitive, corespunzătoare normelor culturale, în aşa fel încât să permită atingerea propriilor scopuri şi, în acelaşi timp, respectarea nevoilor celorlalţi.” (Ștefan C.A., Kallay E., 2010, pag. 27)

Abilitățile sociale sunt cele care ne permit să ne integrăm în mediul în care trăim fie el grupul de la grădiniță, școală, serviciu sau grupul de prieteni. A avea abilități sociale înseamnă a fi eficient în interacțiunile cu ceilalți astfel încât să atingi scopul stabilit. Competența socială este asigurată de ansamblul de abilități necesare optimizării relaționării interumane cum ar fi:

• capacitatea de a adopta un rol diferit;
• capacitatea de a influența ușor grupul precum și indivizi izolați;
• capacitatea de a stabili ușor și adecvat relații cu ceilalți;
• capacitatea de a comunica ușor și eficient cu grupul și cu indivizii separat;
• capacitatea de a utiliza adecvat puterea și autoritatea;
• capacitatea de a adopta ușor diferite stiluri de conducere (Marcus S., 1999, p. 20)

Studiile indică faptul că:

• Acei copii care au dezvoltate abilitățile sociale se vor adapta mai bine la mediul școlar și vor avea rezultate mai bune.
• Copiii cu abilități sociale slab dezvoltate (ex. copiii care se comportă agresiv – fizic sau verbal, copiii care au dificultăți în a se integra într-un grup de persoane noi) au o probabilitate mai mare de a fi respinși de ceilalți și de a dezvolta probleme de comportament;  copiii care sunt izolați de grup au un risc crescut pentru abandon școlar, delicvența juvenilă, probleme emoționale – anxietate, depresie.

Prin urmare, a ști să-ţi faci prieteni și să interacționezi cu ei în mod adecvat, influențează sănătatea emoțională a persoanei. Lipsa abilităților sociale îi face pe unii copii să fie ținta ironiilor din partea altor colegi,  deoarece copiii mai agresivi observă că aceștia nu au modalități de a se apăra. Dezvoltarea abilităților sociale reduce factorii de risc asociați cu performanțele școlare scăzute și asigură sănătatea emoțională a persoanei.

Capacitatea preșcolarului de a interacționa cu alți copii se educă încă de la intrarea în colectivitate. În toate activitățile inițiate, copiii sunt încurajați să colaboreze și să comunice, să se împrietenească şi să menţină prietenia cu cel puțîn un copil, să ofere sau să ceară ajutor altor copii atunci când contextul o impune.

În vederea dezvoltării capacității de a interacţiona cu adulţii cunoscuţi este necesar ca, de la intrarea în colectivitate până la vârsta școlară, preșcolarii să fie educați să comunice eficient cu părinții lor, să înțeleagă că despărțirea temporară de aceștia este justificată (cât timp merge la grădiniţă, când merge într-o activitate extrașcolară, când părinţii lipsesc motivat o perioada dată etc.), să îşi exprime afecţiunea faţă de adulţii cu care s-au obişnuit, să răspundă la formulele de salut folosite de adulţi  și să ceară ajutorul adultului când are nevoie.

Pentru dezvoltarea capacității de a respecta regulile și de a înțelege efectele acestora educatoarea trebuie să analizeze împreună cu preșcolarii regulile grupei, iar copiii exersează permanent respectarea acestora, formându-și, treptat, deprinderi precum: să îşi aştepte rândul în diverse situaţii , să fie capabil să folosească jocul pentru a explora, exersa şi întelege rolurile sociale, să anticipeze ce urmează în programul zilnic precum și să-și adapteze comportamentul în funcţie de regulile diferitelor situaţii sau să participe la activităţile de grup organizate de adulţi.

Competenţele sociale ale preșcolarilor sunt împărțite în două categorii:
1. Abilități interpersonale de relaționare și de rezolvare de probleme;
2. Abilități intrapersonale.

1. Abilități interpersonale

A. Abilități  de relaționare socială

Contextul în care pot fi cel mai bine observate abilitățile de relaționare socială ale preșcolarilor sunt reprezentate de situațiile de joc de la grupă sau de acasă. Jocul are cea mai ridicată valoare informativă cu privire la achiziționarea acestor abilități de către preșcolari , dar le oferă și numeroase situații de învățare și exersare a comportamentelor sociale.

Această competenţă se referă la însuşirea unor comportamente esenţiale pentru buna  funcţionare a unei relaţii cum ar fi :
1.      Interacționează cu ceilalți copii prin jocuri adecvate vârstei
2.      Inițiază interacțiuni cu ceilalți copii
3.      Împarte obiecte/ jucării
4.      Oferă și cere ajutor
5.      Își așteaptă rândul
6.      Utilizează formule de politețe

B. Abilități interpersonale de rezolvare de probleme

Făcând parte tot din categoria abilităților interpersonale , abilitățile de rezolvare de probleme sunt în strânsă relație cu cele de relaționare socială. Copiii care au abilități de relaționare suficient de bine dezvoltate , își rezolvă situațiile problematice încercând să găsească soluții, nu recurgând la reacții agresive sau de evitare.

Abilitățile de rezolvare de probleme la vârstă preșcolară se referă la rezolvarea conflictelor prin strategii adecvate vârstei: recurgerea la ajutorul unui adult, evitarea, negocierea sau compromisul. Apariția frecvența a conflictelor duce la deteriorarea prieteniilor și , prin urmare, este necesară dezvoltarea abilității de rezolvare eficientă a acestora.

Conflictul reprezintă o situație în care două sau mai multe persoane au idei, nevoi, credințe, convingeri sau scopuri foarte diferite. La vârsta preșcolară conflictele sunt frecvente, iar copiii învață să le rezolve prin experiența  pe care o dobândesc în cadrul jocurilor de cooperare și prin sprijinul adultului. La vârsta de 3 ani, interacțiunile copiilor sunt caracterizate de agresivitate, copiii lovind, împingând, țipând, aruncând cu obiecte.

La vârsta de 4 ani apare agresivitatea de relaționare, prin comportamente de excludere. Există chiar și agresivitate de gen, băieții fiind mai des implicate în forme de agresivitate fizică, în timp ce fetele sunt mai implicate în agresivitatea relațională.

Strategiile de rezolvare a conflictelor sunt și ele adecvate vârstei. La vârstă de 3-4 ani, copiii recurg la implicarea adultului în rezolvarea problemei. O altă strategie este cea de evitare a conflictului. La 5-6 ani conflictele se rezolva prin negociere și compromis. Pentru a fi eficienți în rezolvarea unui conflict trebuie să descriem întâmplarea, fără a învinovăți; apoi să ne exprimăm sentimentele față de ceea ce s-a întâmplat, iar mai apoi să identificăm alternativele de rezolvare.

2. Abilități intrapersonale

Competențele sociale presupun o componentă legată de abilitățile interpersonale ,  precum și o componentă legată de abilitățile intrapersonale de control comportamental.
Prima categorie de competențe este responsabilă de modul în care copiii se comportă în relațiile pe care le stabilesc cu ceilalți copii (în special prin joc) sau cu adulții. A doua categorie de competențe (intrapersonale) reprezintă substratul care asigura dezvoltarea optimă a relațiilor cu ceilalți. Abilitățile sociale intrapersonale sunt strâns legate de competențele emoționale. Abilitățile de a înțelege emoțiile proprii și ale celorlalți și de a le exprimă adecvat sunt esențiale pentru stabilirea și menținerea relațiilor cu ceilalți.

Abilitățile sociale intrapersonale se dezvoltă și sunt modelate în context social. Capacitatea de adaptare a copiilor este în mare măsură influențată de modul în care își pot controla propriul comportament. Sursa autocontrolului comportamental este reprezentată de dobândirea abilităților de reglare emoțională.
1.      Respectarea regulilor
2.      Toleranța la situațiile frustrante

Concluzii

Competențele sociale ale preșcolarilor includ o componentă legată de abilitățile interpersonale, precum și o componentă ce se referă la abilitățile intrapersonale de control comportamental. Competențele interpersonale sunt responsabile de modul în care copiii se comportă în relațiile cu ceilalți; competențele intrapersonale reprezintă substratul care asigura dezvoltarea optimă a relațiilor cu ceilalți.

Abilitățile sociale intrapersonale sunt în strânsă legătură cu competențele emoționale. Dobândirea strategiilor de reglare emoțională favorizează capacitatea de exercitare a controlului asupra propriului comportament. Abilitățile de a înțelege emoțiile proprii și ale celorlalți și de a le exprima sunt esențiale în stabilirea și menținerea relațiilor cu ceilalți.