Comunicarea cu elevul – între provocare şi cunoaştere

Deși pare un clișeu, experiența oricărui profesor poate confirma importanța comunicării în procesul instructiv-educativ. Actul pedagogic nu este în mod reducționist un act de comunicare, ci este esențialmente un act de comunicare. Tocmai de aceea, succesul și performanța, atât a elevului cât şi a profesorului, depind de eficiența ei. Studiul de față își propune să aducă în prim plan o perspectivă inedită asupra comunicării în clasă, așa cum o prezintă literatura de specialitate, provocându-ne să ne reevaluăm cunoștințele și experiențele profesionale trecute.

Când se sună de intrare, profesorul se pregătește pentru actul pedagogic, concetrându-și întreaga energie mentală în această direcție. El urmează să vorbească în fața unui colectiv cu așteptări înalte în ceea ce-l privește, de aceea trebuie să fie bine pregătit, coerent, clar, concis și carismatic. Dar pe lângă toate acestea, el trebuie să fie și un specialist în comunicare, pentru că, de cele mai multe ori, nu ceea ce spunem asigură succesul mesajului, ci felul în care o spunem. Comunicarea eficientă dintre profesor și elevi este o știință bazată pe precepte clare, iar nerespectarea lor poate scădea considerabil nivelul motivației și, implicit, al performanțelor.

De aceste probleme se preocupă și Jenny Edwards în cartea sa, Inviting students to learn. 100 tips for talking effectively with your students. Autoarea pornește într-o călătorie de explorare științifică a literaturii de specialitate și extrage, sintetic, cele mai valoroase recomandări pentru o comunicare eficientă a profesorului cu elevii.

Dintr-o serie atât de numeroasă de principii, este dificilă selectarea spre detaliere a  unui număr restrâns, de aceea, am folosit drept criteriu de selecție „surpriza”, reacția emoțională de uimire pe care au provocat-o. Concret, multe dintre obiceiurile dascălilor și ale mele, implicit, pe care le consideram, cu multă convingere, firești, dacă nu chiar benefice, se regăsesc enumerate printre greșelile de comunicare.

Prima dintre acestea este utilizarea conjuncției adversative „dar”. Specialiștii nu indică modalitatea corectă de folosire a ei, ci o interzic în totalitate. Explicația este aceea că, efectul psiho-afectiv asupra elevului este altul decât cel dat de funcția gramaticală: tot ceea ce s-a spus înaintea lui „dar” este anulat prin simpla introducere a termenului. Copilul nu va mai lua în considerare lauda, dacă după ea este formulată o obiecție. O alternativă propusă este aceea a separării celor două mesaje în fraze distincte, de tipul: „Mi-a plăcut formularea ideilor în eseul tău!” și apoi „Dacă aș avea o sugestie pentru tine, aceea ar fi să recitești la final și să încerci ajustarea lungimii frazelor – în felul acesta impactul asupra auditoriului va fi chiar mai mare.”

Aici apare cea de-a doua subtilitate a formulării mesajelor, luată în discuție în studiul autoarei: „chiar mai mare” sau „și mai mare„ , dar niciodată „mai mare” sau „mai bine”. Nu se recomandă aprecieri precum „Te descurci mai bine!”, deoarece acestea au ca subînțeles ideea că elevul nu s-a descurcat bine până atunci, prestația lui a fost un insucces și abia acum a reușit să evolueze. Introducerea unui adverb, asemenea celor de mai sus, poate anula acest efect nedorit: „Și până acum a fost bine, dar continui să-ți îmbunătățești rezultatele.”

Cea mai surprinzătoare dintre greșelile săvârșite de profesori, având în același timp convingerea că au o atitudine pozitiv-constructivă este, în opinia specialiștilor, lauda performanțelor și a rezultatelor, cu opusul său, critica vehementă. Desigur, obiecțiile nu se îndreaptă către acest tip de comunicare, în sine, ci către formularea concretă a mesajului: „Felicitări! Ai scris un eseu excelent!” , „Foarte bine! Este cea mai bună lucrare!” sau „Din păcate, lucrarea ta este foarte slabă!” sunt doar câteva dintre afirmațiile frecvent utilizate de către cadrul didactic. Totuși, ceea ce au în comun, le transformă în inamici ai comunicării constructive, în ciuda tuturor aparențelor – judecata de valoare. Atunci când ne exprimăm astfel, comunicăm implicit, involuntar, că perspectiva noastră reprezintă adevărul absolut și unic, al persoanei avizate; că noi suntem deținătorii cunoașterii, experienței și expertizei, fără drept de apel și că ceea ce ni se pare demn de a fi criticat sau apreciat reprezintă în mod universal un lucru demn de aceasta. Astfel, tindem să inoculăm elevului ideea că, în măsura în care reușește să ne mulțumească, munca sa are sau nu valoare. Tendințele și preferințele noastre, mai mult sau mai puțin subiective (deși trebuie să admitem că orice om este subiectiv, în mod inevitabil), încep să orienteze modalitatea în care elevul rezolvă sarcinile și mai ales, îl fac vulnerabil în fața aprobării sau dezaprobării celor pe care îi consideră superiori lui, limitându-i astfel originalitatea, capacitatea de auto-exprimare și desăvârșirea propriei identități.

Pe cât de sumbre aceste predicții, pe atât de simplă și totodată, subtilă, soluția. Profesorul trebuie să folosească întotdeauna persoana întâi atunci când oferă feedback elevilor săi; trebuie să sublinieze caracterul personal al afirmațiilor pe care le face, mai ales atunci când nu este vorba despre greșeli obiective, „matematice”, verificabile prin metode științifice. Astfel, în schimbul lui „Foarte bine! Este cel mai bun eseu!” sau „Lucrarea ta este o dezamăgire!”, profesorul trebuie să aleagă: „Din punctul meu de vedere, te-ai descurcat excelent!”, „Dacă ar fi să-mi exprim punctul de vedere, aș spune că argumentele tale nu sunt tocmai convigătoare.” sau „Dacă mi-ai cere părerea, aș remarca în lucrarea ta atât puncte slabe, cât și puncte tari.” și exemplele pot continua.
Lectura, dar mai ales punerea în practică a celor învățate, nu poate decât să ne aducă mai aproape de succes, iar în cazul de față, mai aproape de sufletul elevului, căruia vom ști să-i alimentăm încrederea în forțele proprii.

Bibliografie

Edwards, Jenny (2010). Inviting Students to Learn: 100 Tips for Talking Effectively with Your Students. Hawker Brownlow Education Pty Ltd.