Consilierea copiilor prin artă (artterapia)

La vârstă preşcolară, copiii acumulează numeroase informaţii, iar modul în care se realizează acest lucru este foarte important pentru formarea personalităţii. Dacă reuşim (noi ca părinţi, bunici, cadre didactice, consilieri, etc) să le arătăm copiilor latura distractivă, interactivă şi provocatoare a explorării mediului din jur, atunci putem considera acţiunile noastre ca având un caracter preventiv pentru diferite probleme şi tulburări pe care copiii le pot dezvolta în perioadele de vârstă următoare.

Jocurile, poveştile, desenele, modelajele, pictura, minidramatizările sunt unele dintre activităţile prefgerate de copii la vârsta preşcolară şi şcolară mică. La această vârstă, copiii acumulează numeroase informaţii, iar modul în care se realizează acest lucru este foarte important pentru formarea personalităţii. Fiecare acţiune pe care o întreprind duce la dobândirea unor cunoştinţe, iar acest fapt face din vârsta copilăriei o perioadă definitorie în dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Este important să îi antrenăm pe copii în activităţi precum desenul, modelajul, jocul, povestirea, dar mai ales este important să le oferim feedback, de fiecare dată când aceştia se implică într-o activitate. Feedback-ul trebuie să conţină aprecieri despre modul în care copiii au participat la activitate., despre multitudinea de informaţii pe care au reuşit să le acumuleze sau despre caracterul distractiv pe care poate să-l aibă învăţarea. Vom vedea că în acest fel avem un aport considerabil în dezvoltarea armonioasă a copiilor. De cele mai multe ori este mai uşor să previi apariţia unor tulburări, decât să intervii asupra lor.

Consilierea copiilor de vârste mici, începe să prindă contur şi în ţara noastră. Specialiştii din domeniul psihologiei manifestă din ce în ce mai mult interes pentru perfecţionare în diferitele terapii specifice consilierii infantile, iar părinţii şi familiile copiilor au încredere din ce în ce mai mare în acest proces terapeutic. Terapia prin joc, meloterapia, biblioterapia sau artterapia au prezentat numeroase beneficii prin aplicarea lor în consilierea copiilor. Fiecare dintre acestea aduce în discuţie utilizarea unor instrumente îndrăgite de către copii, mai ales la vârsta preşcolară şi şcolară mică. Jocul, muzica, povestea, desenul sau pictura sunt activităţi terapeutice utilizate, în cadrul cărora copiii sunt implicaţi cognitiv şi afectiv într-un grad foarte crescut.

Nu există un tip de terapie mai eficient decât altul, lucrul are face diferenţa dintre beneficii este măsura în care consilierul reuşeşte să-şi planifice şi să-şi organizeze intervenţia terapeutică în funcţie de abilităţile  copilului, de preferinţele şi nivelul de dezvoltare ale acestuia, dar şi de propriile cunoştinţe şi aptitudini.

Asemenea altor tipuri de terapii, exprimarea prin artă cu scop curativ a fost privită din mai multe perspective (psihanalitică, umanistă şi developmentală), psiho-educaţională, sistemică şi integrativă. Artterapia înseamnă  stimularea senzorială, achiziţie de deprinderi şi adaptare.

Pentru a putea analiza nivelul de dezvoltare a exprimării artistice a copiilor, dar mai ales pentru a-l putea raporta la stadiul dezvoltării normale există o clasificare a caracteristicilor de bază  şi a elementelor grafice specifice stadiilor  de dezvoltare a exprimării artistice(Malchiodi, 1998).

La fel ca dezvoltarea cognitivă, şi cea a exprimării artistice se realizează într-un proces secvenţial care urmăreşte parcurgerea a şase etape: etapa mâzgălelilor, a formelor de bază, a formelor umne şi a schemei simple, a schemei vizuale, realismul şi adolescenţa. Odată cu cunoaşterea acestor etape, specialiştii vor putea raporta calitativ rezultatele obţinute de către copii la stadiul de dezvoltare  al exprimării artistice specifice vârstei acestora. Artterapia este o metodă ce poate fi adoptată de către cadrele didactice, de către angajaţi în serviciile sociale, consilieri şcolari, terapeuţi, fiind utilizată aât în practica privată (cabinete, clinici, centre de evaluare, etc.), cât şi în instituţiile de stat (grădiniţe, şcoli, centre de zi etc.).

Artterapia promovează convingerea conform căreia toţi indivizii au capacitatea de a se exprima într-un mod creativ, subliniind faptul că produsul final este mai puţin important decât procesul terapeutic în sine. Aplicabilitatatea artterapiei este demonstrată atât în consilierea copiilor, cât şi a adulţilor, atât în terapii individuale  cât şi în terapii de grup sau de familie.

Comportamentul verbal şi nonnverbal manifestat de copil oferă informaţii valoroase despre el, dar şi despre problema cu care se confruntă. S. Trip prezintă câţiva indici pe care consilierul trebuie să-i urmărească în comportamentul copilului din timpul şedinţelor artterapeutice, şi anume:

• modul în care copilul se angajează în activitatea artistică  oferă informaţii referitoare la stilul său caracteristic de ac se implica şi în alte activităţi;
• materialul din care confecţionează produsul poate să ofere informaţiile necesare cunoaşterii copilului  şi a problemei acestuia;
• subiectul produsului poate să ofere informaţiile necesare cunoaşterii copilului şi a problemei acestuia;
• mărimea produsului artistic final poate să ofere informaţii legate de nivelul stimei de sine a copilului;
• calitatea şi tonul global al imagini desenului oferă informaţii despre conceptul de sine al copilului şi despre natura interacţiunilor stabilite;
• plasarea figurii în pagină poate oferi informaţii referitoare la aspiraţiile copilului;
• cantitatea detaliilor oferă informaţii legate de adaptabilitatea copiilor;
• ştersăturile pot, de asemenea, să ofere informaţii despre gradul de adaptabilitate al copilului;
• calitatea şi apăsarea pensulei pot oferi informaţii referitoare la trăsături precum securitatea, determinismul sau persistenţa.

O valoroasă abordare a asocierii culorilor, alese de către copii, cu tipul de temperament al acestora, este realizată de E. Bonchiş.

În ceea ce priveşte dezvoltarea proceselor senzorio-perceptive putem folosi ca activităţi: “Copacul magic”, “Floarea magică”, “Ferma”- colaj, “Peisaj de iarnă” – pictură. Pentru dezvoltarea gândirii putem folosi ca activităţi: “Omul minge”, “Cartea umblătoare”- colaj- pictură; “Pe-o insulă pustie”- modelaj; pentru dezvoltarea imaginaţiei: “Sperietoarea”- construcţie din materiale; pentru dezvoltarea atenţiei: “Inimioare”- origami;  pentru dezvoltarea memoriei: “Ferma invizibilă”, metoda terapeutică fiind modelajul; la dezvoltarea emoţională putem realiza activitatea cu tema: “Palmierul emoţiilor”, metoda terapeutică fiind  colajul. În ceea ce priveşte dezvoltarea relaţionării se poate realiza activitatea “Globul cu continente şi oceane”- colaj. De asemenea, exemplele pot continua şi pentru stabilirea relaţiei dintre consilier şi copil, cunoaşterea copilului, stima de sine scăzută, anxietate, fobii/frici, depresia, furia etc.

Exprimarea prin artă poate avea valenţe terapeutice la orice nivel de vârstă şi la orice tip de cultură şi populaţie.

Bibliografie

1.Bonchiş, E. Desenul şi dezvoltarea cognitivă a copilului, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea, 2010;
2 Drugaş, I., 101 aplicaţii artterapeutice în consilierea copiilor, Editura Primis, Oradea, 2010;
3.Trip, S., Introducere în consilierea psihologică, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2007.