Schimbările structurii familiale, fie că este vorba despre formarea cuplurilor şi a familiilor, despre divorţuri, sunt strâns legate de alte domenii sociale şi mai ales de cel al instituţiei şcolare, ea însăşi în plină schimbare atât în privinţa formelor, cât şi a funcţiilor. Reuşita şcolară a copiilor depinde nu doar de “moştenirea” culturală, ci şi de mediul social. Familia este aşadar interlocutorul privilegiat al şcolii.
Odată cu creşterea ratei divorţurilor, s-au depus eforturi pentru a se cunoaşte consecinţele separării părinţilor asupra evoluţiei şcolare a copiilor lor. Acestea sunt prezentate succint în cele ce urmează.
Articol integral →

Profesiunea de educator este complexă şi nobilă prin misiunea pe care o are de îndeplinit: formarea unor personalităţi autonome integrabile social, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral autentic şi cu o înaltă personalitate.
Importanţa socială a profesiei rezultă din responsabilitatea şi din rolul hotărâtor pe care îl are educatorul în transformarea profundă a personalităţii, în dezvoltarea substanţei intelectuale, fizice şi socio-morale a individului.
Articol integral →

A.S.Makarenko se adresează părinţilor astfel: „Să nu credeţi că educaţi copilul numai atunci când vorbiţi cu el, când îl povăţuiţi sau îi porunciţi.”
Un dascăl poate să-şi arate măiestria şi aunci când este nevoit să “predea” părinţilor ”lecţia” privind rolul pe care pot să-l aibă în dezvoltarea intelectuală a copiilor lor. Nu este o lecţie tocmai uşoară, dar merită încercat.
Articol integral →

Observaţia este una din metodele prin care putem descoperi personalitatea unui copil. Pe baza observaţiei putem desprinde trăsăturile de temperament, deprinderile şi obişnuinţele de comportare, modul cum au fost educaţi în familie. Pentru a putea influenţa în mod activ dezvoltarea copiilor, trebuie să-i cunoaştem bine chiar şi pe cei care la prima vedere trec oarecum neobservaţi. Esenţială pentru dezvoltarea psihică a copilului este şi comunicarea cu adultul, susținând toate relaţiile care se stabilesc între el şi adult.
Articol integral →

La vârstă preşcolară, copiii acumulează numeroase informaţii, iar modul în care se realizează acest lucru este foarte important pentru formarea personalităţii. Dacă reuşim (noi ca părinţi, bunici, cadre didactice, consilieri, etc) să le arătăm copiilor latura distractivă, interactivă şi provocatoare a explorării mediului din jur, atunci putem considera acţiunile noastre ca având un caracter preventiv pentru diferite probleme şi tulburări pe care copiii le pot dezvolta în perioadele de vârstă următoare.
Articol integral →

La vârste fragede, psihicul caută modele de urmat. Copiii ne copiază întru totul. Modelul oferit, în general, de adulţi este copiat întocmai de copil, înainte ca acesta să înţeleagă semnificaţia sa educativă. Relaţiile familiale se răsfrâng asupra personalităţii copilului şi determină formarea sa comportamentală.
Articol integral →

Dimensiunea afectivă este cea mai mare forţă, dar poate deveni şi cea mai vulnerabilă latură a convieţuirii familiale. Cele mai acute probleme educative, culminând cu insuccesul şcolar, se nasc din absenţa sau ignoranţa atenţiei părinteşti sau coroziunii afective din familiile dezorganizate, cu un nivel economic precar…
Articol integral →