Lumea magică a jocului oferă copiilor contextul favorabil dezvoltării competențelor sociale

Puterea de a anima lumea din jurul său îi dă copilului universul în care să crească frumos și se dezvolte armonios. A visa cu ochii deschiși spre lumea magică a jocului, a da viață lucrurilor frumoase și a vedea universul basmului ca un fapt real creează spațiul social și contextul psihologic în care fiecare copil să-și dezvolte personalitatea, să-și formeze competențele sociale.
În fapt, acesta este rolul primordial al jocului, de a dezvolta copilul din perspectivă comportamental-afectivă și cognitiv pentru a se integra în grupurile de apartenență, a-și proiecta așteptările și activitățile spre devenire socială prin valori și fapte specifice comunității de apartenență/ de referință.

Grigure Vieru spunea: ”Copilăria este taina dezvăluirii viitorului”. Nimic mai frumos. Dacă viața e o călătorie pe drumul destinului, o copilărie fericită e cel mai frumos loc de unde ai putea să pleci. Când ești mic, toate visele sunt mari deoarece ”copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în totul” (Giacomo Leopardi). Tu știi că toate o să se împlinească pentru că un copil are puteri magice cât timp crede că toate lucrurile sunt reale: împlinirea de a face și a fi, sinceritatea gândului bun, bucuria de a trăi, puterea de a visa, lumea jocului și credința în Dumnezeu.

Prin tradiția sa, societatea românească a dezvoltat o serie de practici, de manifestări ludice adresate copiilor care au ca scop formarea, în faze incipiente și accesibile copilului prin dezvoltarea sa mintală, personalității copilului și prin formarea competențelor sociale, nu numai a funcțiilor cognitive. Jocul social nu face nimic altceva decât să antreneze atenția, capacitatea de memorare, gândirea, imaginația, creativitatea, funcțiile senzorial e și motorii. Mai mult decât atât, jocurile sociale ale copilăriei au favorizat formarea și dezvoltarea competențele sociale (M. Argyle, 1998): asertivitatea (caracteristica unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele), gratificaţia (a acorda o recompensă) și sprijinul, comunicarea (nonverbală, paraverbală și bineînțeles verbală), empatia (înţelegerea sentimentelor trăite de celălalt), cooperarea, cunoașterea, rezolvarea problemelor și, respectiv, prezentarea de sine. Alături de fantasticul din basme (despre al cărui rol vom vorbi într-un viitor articol), lumea magică a jocului oferă șansa copilului de a învăța fără a face efort conștient, dar voluntar.

Într-un studiu realizat în anul școlar 2012-2013, pe un lot de 15 elevii cu C.E.S. din ciclul gimnazial, integrați în învățământul de masă la Ș.G.C.M., jud. T., cu structrui de sprijin și terapii specifice oferite prin C.Ș.E.I. ”P. P. N.”, mun T., prin metoda biografia vieții, ca tehnică de culegere a datelor folosind interviul semidirectiv focalizat, ca instrument de lucru utilizând fișa de anamneză, am urmărit cu deosebită atenție observarea modului în care jocurile sociale ale copilăriei favorizează formarea incipientă a competențelor sociale într-un cadru prietenos cu copilul, într-un confort psihologic plăcut, în contextul de bucurie. Din cei 15 elevi, 4 erau fete și 11 băieți, toți din mediul rural, dar locuitori în diferite sate ale aceleiași comune.

Dezvoltarea achizițiilor și deprinderilor cognitive ale elevilor era limitată biologic de retardul mintal și alte tulburări din spectrul psihiatriei infantile sau pediatric. Formarea competențelor sociale era structurată pe capacitatea de a socializa a elevului și, în acest context, rolul grupului și jocul social al copilăriei facilita asimilarea competențelor sociale prin:
a)   corectarea comportamentelor anomice prin presiunea grupului
b) asimilarea regulilor de joc și asumarea conceptului de regulă, obligație, drepturi prin participarea la joc și folosirea conștientă a regulamentului d joc
c) prezența gratificării prin punerea în contexte pozitive și antrenarea rezistenței la frustrare în caz de eșec
d) exersarea instrumentelor legate de comunicare și cooperare
e) exprimarea punctelor de vedere și a intereselor
f) găsirea de soluții optime în timp real pentru performanță în joc.

Contextul situațional favorizant al formării competențelor sociale este creat în cadrul activităților de sprijin educațional, pe două coordonate:
a) realizarea activității de joc (ludoterapie)
b) restructurarea cognitivă (restructurare cognitivă prin terapie cognitiv- comportamentală)

Cele două etape sunt la fel de importante.  Activitatea de joacă organizate în spațiu închis (Nu te supăra frate, Monopoly, Scrabble, Rummy etc.), în aer liber (Țară, țară, vrem ostași, Prinselea pe cățărate, Șotron, Elastic, Batista etc.) sau competițiile sportive precum fotbalul, oferă scena unde repertoriul comportamental devine manifest și se etalează competențele sociale. Etapa a II-a, cea de restructurare cognitivă, nu face nimic altceva decât să se structureze, prin analiză, manifestările comportamentale prosociale și cele anomice, să se evidențieze contextele favorizante pentru dezvoltarea competențelor sociale. Restructurarea cognitivă se face după un plan bine stabilit, având etape clare, concrete, pași stricți de urmat la finalitatea căruia copiii reușesc să opereze în contexte situaționale date competențe sociale oportune.

În concluzie, formarea competențelor sociale cu ajutorul ludoterapiei și terapiei cognitiv-comportamentale se poate realiza prin activități plăcute, ce aduc bucurie și înfrumusețează copilăria elevilor cu C.E.S.

Bibliografie:
M. Argyle (1998). Competențele sociale, Iași: Editura Universitară ”Al. I. Cuza”.
M. Constantinescu (2004). Competența socială și competența profesională. București: Editura Economică.
O. Gavril (2002). Asertivitatea – de la abilitate la competență. Iași: Editura Performantica.
S. Moscovici (coord.) (2007) Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Iași: Editura Polirom.