Creativitate în evaluare

Cadrele didactice au pus întotdeauna suflet în ceea ce au făcut, motiv pentru care au căutat să inoveze în orice secvență: planificare, desfășurare, evaluare. În condiţiile în care activitatea este proiectată cu rigoare, eficienţa se poate măsura printr-o evaluare obiectivă, în comportamente observabile.
În acest articol prezint, pe scurt, câteva metode folosite la orele de limba franceză pentru evaluarea cunoştinţelor elevilor.

Ni se pare firesc ca elevilor să li se comunice la începutul lecţiei obiectivele pe care le urmărim, precum şi modalităţile de evaluare, conştientizându-i de răspunderea asupra pregătirii individuale, a posibilităţilor pe care le are fiecare elev, dar mai ales asupra a ceea ce au învăţat la lecţia respectivă, având, fără îndoială, o motivare superioară şi angajată.

Consider că evaluarea ar trebui realizată nu doar la nivelul cunoştinţelor elevilor, ci şi a atitudinii faţă de muncă, a entuziasmului cu care îndeplineşte sarcinile şcolare.

Prin stabilirea clară a obiectivelor şi a modalităţilor de evaluare – care nu figurează în programe şi manuale – cadrele didactice stimulează şi direcționează creativitatea, formarea unor comportamente complexe, pe măsura capacităţii generaţiilor pe care le educăm.

O metodă agreată de elevi este realizarea unui rebus care cuprinde lexicul lecţiei predată. Toţi elevii sunt implicaţi în rezolvarea rebusului, cel ce vine la tablă pentru a scrie corect un cuvânt este rugat să fomuleze un enunţ, astfel să dovedească înţelegerea sensului acestuia.

Efectuarea temelor este o datorie ce trebuie atent monitorizată pentru a evalua gradul de conştiinciozitate, de formare a deprinderii de a-și face datoria.

Cunoştinţele se verifică şi printr-un joc gen „Cine ştie, răspunde!”. Un elev pregăteşte 5-6 bileţele cu întrebări din lecţiile anterioare şi cea de zi, iar alţii aleşi de către propunător, răspund. Răspunsurile corecte sunt răsplătite cu diplome create de alţi elevi. Se realizează o autoevaluare plăcută, antrenantă.

Jocul de cărţi reprezintă o modalitate de evaluare plăcută a cunoştinţelor deoarece feed-back-ul este imediat. Cărţile de joc pot să cuprindă exerciţii diverse: de lexic, de completare, de continuare a unui enunţ, de combinare etc.

Teatrul sau dialogurile interpretate de perechi de elevi, periodic, verifică capacitatea de trecere/ translaţie de la textul scris la interpretarea lui și valorificarea talentului artistic al elevilor.

Evaluarea cu ajutorul testelor iniţiale/ de mijloc de an şcolar/ finale nu mai reprezintă o noutate, dar sunt foarte utile pentru a determina măsura în care obiectivele propuse sunt atinse. Modul în care se face evaluarea este important, iar evaluarea ar trebui să susțină învățarea. Spre exemplu, conjugarea unui verb de către fiecare elev, prin rotaţie, reprezintă o metodă de evaluare continuă la îndemână – în orice moment, elevul trebuie să ştie să folosească timpurile verbale învăţate.