Căi de cultivare a creativității micilor școlari prin activitățile de compunere și rezolvare de probleme matematice

În conceperea acestui material, am pornit de la ideea că stimularea creativității la elevi este o activitate permanentă, complexă, căreia noi, cadrele didactice, trebuie să-i acordăm atenția cuvenită, folosind metodele și formele de lucru adecvate în vedea atingerii acestui scop.
Prin aceste rânduri nu am făcut altceva decât să aștern pe hârtie o fărâmă din experiența mea și șă împărtășesc colegilor interesați cum anume am aplicat diferite metode pentru cultivarea capacităților creatoare ale micilor școlari la activitățile matematice.
Aplicarea șablon a unor metode sau forme de lucru, antrenarea elevilor în activități mult prea ușoare, în care nu se intervine cu o noutate sau cu o formulare nouă a aceleiași probleme, conduce la o învățare mecanică, lipsită de eficiență. De aceea, am acordat o atenție deosebită aplicării creative a unor strategii didactice, introducerii elementului de noutate, preocupării pentru integrarea treptată a elementului de dificultate, aspecte care au contribuit din plin la educarea flexibilității gândirii, a originalității, spontaneității.

Sensul curent al creativității la elevi este acela de potențial creativ, de factori sau capacități aptitudinale predictive pentru performanțele de mai târziu. Se vorbește de capacitatea elevului de a acționa independent atât pe plan mintal, cât și pe plan practic, ca o premisă și un prim pas pe calea obținerii unor produse în care independența actului să garanteze originalitatea soluției.

În activitățile de compunere și de rezolvare a problemelor de matematică cu elevii mei, am ținut cont de faptul că, aflându-se la o vârstă micăă, problemele trebuie să ”îmbrace” forma întâmplărilor reale la care sunt puși să participe.

La început am rezolvat probleme simple, formulate pe baza acțiunilor ce s-au petrecut, în mod real, în fața lor. De exemplu, am pus pe catedră două coșuri cu fructe. Un elev a numărat fructele din fiecare coș, constatând că în primul sunt 6 fructe, iar în al doilea sunt 3 fructe. Fructele din al doilea coș le-am pus în primul, după care s-a formulat întrebarea: ”Câte fructe sunt în total?” Acțiunea s-a petrecut în fața elevilor și ei au sesizat că cele două mărimi s-au pus la un loc, s-au adunat.

Aceste probleme, formulate cu ajutorul materialului didactic propriu fiecărui elev, au avut o contribuție majoră la înțelegerea conținutului problemei și la dirijarea atenției spre ceea ce este cunoscut și necunoscut.

Am îmbinat rezolvarea problemelor de tip clasic cu rezolvarea de probleme creative, ca în exemplul următor:

Modelul clasic: ”În port sunt 56 vapoare. Au plecat în larg 12 vapoare. Câte vapoare au rămas?”

Modelul creativ: ”Câte vapoare au rămas acum în port dacă, din cele 56 vapoare, au plecat 12?”, ”Câte vapoare sunt acum în port dacă, împreună cu cele 12 vapoare care au plecat, au fost 56 vapoare?”

Practica mi-a demonstrat că activitățile de aceste gen au puternice valențe formative și contribuie, în mare măsură, la dezvoltarea creativității, gândirii și calităților ei. Compunerea problemelor solicită mai mult gândirea elevilor, fiind o muncă mai complicată decât rezolvarea lor.

În scopul dezvoltării flexibilității și creativității elevilor, a raționamentului matematic, prin separarea lui de limbajul matematic, am dat spre rezolvare probleme de următorul tip:

1. False probleme de adunare: ”Într-o zi, 16 din 58 colege au lipsit de la școală. Câți copii au fost împreună, la școală, în acea zi?”
2. False probleme de scădere: ”Câte mașini au plecat din parcarea aflată în fața blocului, dacă dimineață au plecat 6 mașini și la prânz 4?”

Realitatea mi-a arătat că nu toate problemele pe care le-am întâlnit au soluție unică. Rezolvarea acestor probleme oferă școlarilor posibilitatea de a-și prezenta propria soluție.

Interesantă a fost următoarea problemă: ”Doresc să realizez o șezătoare din 10 elevi. 8 elevi trebuie să participe la o suită de dansuri, 4 la recitarea poeziilor. Pot să realizez ceea ce mi-am propus?”
Elevii s-au întrecut să dea răspunsuri: ”Mai trebuie 2 elevi.” ”Trebuie ca 2 elevi să recite câte 2 poezii.”

Orice cadru didactic este conștient de faptul că metodele de predare nu devin eficiente prin ele însele, ci sunt puse în valoare de inteligența și priceperea fiecăruia. Alegerea metodei de lucru se face ținând cont de avantajele și importanța folosirii ei atât din punctul de vedere al elevului, cât și din punctul de vedere al învățătorului.

Mă voi opri asupra câtorva din metodele pe care le-am folosit cu succes la clasă, la orele de matematică.

1. TURUL GALERIEI.  Etape:

• Rezolvarea sarcinii în grupuri de câte 4 elevi. Ideile sunt notate pe coli flipchart.
• Sarcina: Se dau cifrele 7,4,6 și 9. Care sunt numerele formate din sute, zeci și unități care se pot scrie cu câte 3 din aceste cifre?
• Expunerea produselor de grup în locuri distincte din clasă, la distanțe suficient de mari.
• Rotirea grupurilor, la semnul învățătorului, în sensul acelor de ceasornic, astfel încât fiecare grup să înceapă de la coala de hârtie a colegilor din imediata apropiere. Grupurile se deplasează în clasă și se opresc în dreptul fiecărei coli pentru a examina și discuta fiecare produs.
• Reexaminarea produselor. După ce se încheie turul galeriei, grupurile își reexaminează produsul prin comparație cu celelalte și discută comentariile făcute de ceilalți, despre ceea ce au lucrat ei.
• Evaluarea finală, concluzii. La final sunt extrase concluziile în manieră frontală.

2. CVINTETUL

Metoda se potrivește orelor de consolidare și recapitulare sau momentului asgurării retenției și transferului în orele de predare. Un cvintet este o poezie cu 5 versuri prin care se exprimă ți se sintetizează conținutul unei lecții sau a unei activități de învățare într-o exprimare concisă, ce evidențiază reflecțiile elevului asupra subiectului studiat. Exemplu: ”Unităţi de măsură/ Mici, mari/ Măsurând, cântărind, apreciind/ Există măsură pentru toate./ Apreciere.”

Abordând acest stil, clasa devine un mediu dinamic şi mereu în mişcare, în care dascălii pot dovedi că apreciayă pe fiecare dintre copii.