Cultivarea simțului moral la elevi – exemple de bune practici

Ȋn secolul XXI, schimbӑrile survenite ȋn societӑtile occidentale creeazӑ noi provocӑri și supun la presiuni societӑțile nou democratizate. Provocӑrile sunt multiple și pentru noi, profesorii, care lucrӑm cu generații de elevi și pӑrinți, generații ce ȋși cunosc foarte bine drepturile, dar sunt dispuse din ce ȋn ce mai puțin sӑ-și respecte ȋndatoririle. Nu vom analiza și nici enumera cauzele care au generat dezechilibrul moral al societӑții noastre, ȋn schimb vom sublinia importanța educației morale ȋn formarea noilor generații.
Universul copilӑriei ȋnseamnӑ veselie, seninӑtate, de multe ori inconștiențӑ, imaginație debordantӑ, credința cӑ totul este posibil. Ȋn viziunea lor, lumea ȋnconjurӑtoare este un imens parc de distracții. De ce sӑ-i dezamӑgim și sӑ le prezentӑm lumea altfel decȃt o vӑd ei? De ce sӑ nu lӑsӑm deoparte prejudecӑțile, comoditӑțile și clișeele și sӑ intrӑm noi, cei mari, ȋn lumea lor, prezentȃndu-le conținutul curricular și formativ ȋntr-un mod inedit, care sӑ-i ȋncȃnte? De cȃte ori nu am auzit afirmația cӑ nu e interesant ce se predӑ la școalӑ?
Mulţi dintre noi îşi amintesc zilele în care stăteam cuminţi în bănci, cu mâinile la spate şi ascultam prelegerile fără sfârşit ale dascălului, răspunzând doar atunci când eram întrebaţi. Acesta este modelul elevului cu care suntem familiarizaţi, un model tradiţional. Ce putem aşeza în locul său?

Pentru aceasta e necesar să reinventam criteriile învăţării în şcoală, iar învăţătorul, transformat în manager, trebuie să gestioneze situaţiile de învăţare prin crearea unui mediu de studiu și de formare adecvat.
Elevul trebuie să devină un factor activ, implicat în propria sa formare. Aceasta este o condiţie esenţială prin care elevul conştientizează rolul şi locul său în cadrul activităţilor de predare-învăţare-formare şi poate fi atras în asimilarea celor transmise de cӑtre dascӑl sau de cӑtre ceilalți colegi.

Ȋn lucrarea ”Educația preșcolarӑ privitӑ cu alți ochi”, cercetӑtoarea Annabella Cant pledeazӑ pentru evitarea pedepsei la preșcolari și la școlarii mici. Nu este ȋn totalitate  de acord cu faptul cӑ generalizarea violenței, a comportamentului egoist, violent ȋn rȃndul acestei categorii de copii au ca și cauzӑ principalӑ influența nefastӑ a mass-media.

Autoarea afirmӑ cӑ agresivitatea și chiar violența la care ajung unii elevi se datoreazӑ mai ales unor cauze care au acționat ȋn cursul primilor ani de viațӑ petrecuți ȋn familie și instituțiile preșcolare. La aceastӑ vȃrstӑ, copilul este ȋntr-un proces complex de formare din toate punctele de vedere. Experiențele și modelele pe care le are la vȃrsta preșcolarӑ și școlarӑ micӑ sunt decisive ȋn formarea caracterului și personalitӑții acestuia.
Pedepsele tradiționale (pus la colț, izolarea, umilirea publicӑ, rușinea, denigrarea, privarea, etichetarea cu buline negre etc.), aplicate ȋn grӑdinițe și școli, au rezultate nule, ne atenționeazӑ Annabella Kant. Cercetӑri recente efectuate ȋn acest domeniu aratӑ cӑ pedepsele nu contribuie ȋn mod decisiv la schimbarea pozitivӑ durabilӑ a comportamentelor nedorite, nu-și aduc contribuția la formarea factorilor declanșatori ai comportamentelor (atitudini, obișnuințe, convingeri și trӑsӑturi de caracter).

„Cea mai bunӑ cale spre a reduce conduite nedorite este aceea de a acorda abundente ȋntӑriri pozitive pentru comportamente dorite. Pedepsele sub forma unor consecințe neplӑcute pot opri conduitele negative, ȋnsӑ ele au de cele mai multe ori efecte secundare adverse(…) Ȋn locul pedepsirii, ȋncearcӑ sӑ-l prinzi pe copil atunci cȃnd este cuminte. Spune-i cȃt de mult apreciezi comportamentul și fӑ acest lucru frecvent și ȋn mod consistent.” (Gina Green, 2001)

Tehnica ȋntӑririi pozitive, ȋn concepția autoarei, este cea mai bunӑ cale de urmat și nu se poate vorbi de ȋntӑrire pozitivӑ, dacӑ nu sunt ȋntrunite trei condiții, și anume:

• este prezentatӑ o consecințӑ care depinde de un anumit comportament;
• va crește repetarea unui anumit comportament;
• va crește frecvența compoetamentului doar datoritӑ faptului cӑ a fost prezentatӑ o consecințӑ care depinde de acel comportament.

Prin consecințӑ, ȋn cazul de fațӑ, trebuie sӑ ȋnțelegem recompensa pe care o va primi copilul ȋn cazul unui comportament pozitiv.

Ȋn funcţie de natura lor, recompensele pot fi:

• alimentare: de preferat fructe, dar le putem oferi mai rar și bomboane, prӑjituri, meniul preferat etc.;
• recompense materiale: jetoane, steluțe, puncte roșii, diplome,bilete de tombolӑ, fișe cu desene de colorat etc.;
• posesiuni temporare a unor obiecte: posibilitatea de a se costuma ȋntr-un personaj preferat, de a sta pe scaunul de onoare, de a se juca cu anumite jucӑrii, de a dormi la prȃnz cu mascota grupei etc.;
• activitӑți stimulatoare: excursii, jocuri, vizionarea unor programe TV sau a unor filme, citirea poveștii preferate etc.;
• recompense sociale: ȋmbrӑțișӑri afectuoase, laude, zȃmbete, o simplӑ privire care sӑ exprime interesul, aprobarea ș.a.m.d.

E de preferat sӑ recompensӑm un anumit comportament pozitiv pe care dorim sӑ-l formӑm ori de cȃte ori este adoptat. Dupӑ ce acesta a fost ȋnsușit, numӑrul ȋntӑririlor poate sӑ scadӑ.

E bine sӑ se foloseascӑ recompensele preferate de cӑtre copii, ȋnsӑ cele pe care le avem permanent la ȋndemȃnӑ sunt recompensele sociale. Nu trebuie sӑ ne limitӑm doar la acestea, dar nici nu trebuie sӑ exagerӑm cu utilizarea celorlalte.

Ca exemple practice prin intermediul cӑrora reușim concretizarea, punerea ȋn practicӑ a aceste tehnici, putem include:

1. Punctele de ajutor – Pe un panou, afișați numele copiilor. De fiecare datӑ cȃnd observați cӑ unul dintre ei ajutӑ un coleg, puneți o bulinӑ coloratӑ (steluțӑ)  ȋn dreptul numelui sӑu. Când va acumula zece steluțe, va primi o diplomӑ.
2. Pomul ȋnflorit – Prindeți pe perete sau pe un panou un pom cu numele elevului pe el. Cȃnd a fӑcut o faptӑ bunӑ, a terminat ceea ce a avut de lucru la un anumit obiect, s-a comportat exemplar pe parcursul unei zile de școalӑ, va avea dreptul sӑ ȋmpodobeascӑ pomișorul sӑu cu o floare. Ȋn scurt timp, sala de clasӑ se va transforma ȋntr-o livadӑ. Fructele le vom culege mai tȃrziu.
3. Carduri cu puncte – Realizați o fișӑ cu un pӑtrat pentru fiecare zi. Copilul poate lipi o fațӑ zȃmbitoare pentru fiecare zi cȃnd a fost liniștit și nu a plȃns. Aceastӑ metodӑ o putem utiliza ȋn perioada de acomodare la grӑdinițӑ sau la școalӑ, dar și ȋn alte situții. Depinde de cȃt de inventivi suntem.
4. Omida – Desenați capul unei omizi pe tablӑ.Adӑugați un segment pentru fiecare perioadӑ de timp ȋn care elevii lucreazӑ bine. Cȃnd omida a ajuns la zece segmente, clasa poate beneficia de timp liber sau de o pauzӑ de lucru cȃnd pot desena fișe cu personaje preferate.
5. Bilete de tombolӑ – Pe terenul de joacӑ, elevii pot primi bilete de tombolӑ dacӑ se joacӑ ȋn cooperare cu ceilalți copii, nu sunt agresivi, și adoptӑ o atitudine tolerantӑ fațӑ de toți partenerii. La sfȃrșitul semestrului, ȋn timpul sӑrbӑtorilor de iarnӑ, a celor de Paști sau de 1 Iunie, puteți organiza, ȋmpreunӑ cu pӑrinții, o “Zi de tombolӑ”  ȋn care elevii pot cȃștiga premii. Iatӑ o alternativӑ la eternele cadouri pe care elevii le primesc de la Moș Crӑciun indiferent dacӑ au fost sau nu cuminți, s-au achitat de sarcinile școlare sau nu.
6. Graficele cumulative – Elevul poate avea o fișӑ zilnicӑ pentru pӑrinți cu patru elemente care trebuie marcate de cӑtre profesor cu DA sau NU. Copilului i se poate stabili sӑ atingӑ o medie de trei din patru DA-uri pe sӑptӑmȃnӑ. Apoi elevul, nu profesorul, va marca  pe un grafic numӑrul total de DA-uri pe care le primește ȋntr-o zi. Astfel, poate observa progresul sau regresul sӑu și este conștient de ceea ce trebuie sӑ remedieze.

Revenind la lucrarea Annabellei Kant, cercetӑtoarea propune o alternativӑ la pedeapsӑ, și anume Zona Bunӑ. Ce este Zona Bunӑ? De obicei, la grӑdinițӑ și mai nou și la școalӑ, putem ȋmpӑrți spațiul clasei pe zone de interes sau zone inteligente (Teoria inteligențelor multiple). Zona Bunӑ este una dintre aceste zone, una ȋn plus, dar o sӑ constatӑm cӑ are o mare eficiențӑ. Una dintre caracteristicile acesteia este aceea cӑ este o zonӑ mobilӑ, se poate muta dintr-un loc ȋn altul, niciodatӑ ȋntr-un colț al sӑlii, ci ȋntr-un loc preferat de cӑtre copii. Cea mai potrivitӑ cale este aceea de a avea un covoraș colorat vesel, de dimensiuni potrivite. Le vom spune copiilor cӑ acest covoraș are puteri magice și ȋi va ajuta sӑ devinӑ cuminți. Copilul care a greșit va sta un anumit timp pe covoraș (nu trebuie sӑ depӑșeascӑ ȋn minute vȃrsta copilului), apoi va merge cӑtre profesor și va vorbi despre fapta lui. Consider cӑ aceastӑ metodӑ e beneficӑ la grӑdinițӑ și ȋn primul an al ciclului primar, chiar și ȋn clasa I.

Dupӑ vȃrsta de 8-9 ani, aceastӑ metodӑ ar trebui ȋnlocuitӑ cu alte modalitӑți de inducere a unui comportament moral adecvat. Etapa de vȃrstӑ 9-12 implicӑ salturi calitative vizibile ȋn dezvoltarea psihosocialӑ, cognitivӑ și moralӑ, deci abordӑrile pot fi altele, cu apel la ȋnțelegerea normelor impuse de adult și implicarea grupelor de elevi ȋn stabilirea normelor grupului.

Ȋn lucrarea „Noi metode și strategii pentru managementul clasei” Jerry Olsen și Thomas W. Nielsen, subliniazӑ și ei faptul cӑ procesul de ȋnvӑțӑmȃnt ar trebui sӑ fie unul distractiv, dar sunt de acord cӑ atunci cȃnd regulile sunt ȋncӑlcate este nevoie de anumite consecințe care sӑ facӑ apel la disciplinӑ. Din pӑcate, spun aceștia, mulți profesori considerӑ cӑ fundamentul disciplinei ȋn clasӑ este reprezentat de consecințe severe. Ca sӑ aveți un regulament al clasei pe care elevii sӑ-l accepte și sӑ-l respecte, puneți-vӑ de acord cu ei cu privire la reguli și consecințe. Autorii recomandӑ utilizarea de reguli scurte și clare, ca de exemplu „Nu supӑra pe nimeni”. Astfel, ȋi putem ȋnvӑța pe copii sӑ aibӑ un comportament adecvat printr-o regulӑ cu structurӑ negativӑ. Aceleași rezultate le putem obține  și cu o regulӑ cu structurӑ pozitivӑ, chiar este preferatӑ alternarea lor ȋn regulament. Elevii vor enunța regulile și vor stabili consecințele ce decurg din nerespectarea acestora. Trebuie sӑ acceptӑm aplicarea consecințelor propuse de elevi, dar le precizӑm cӑ ȋn cazul cȃnd acestea nu vor funcționa, ele vor fi schimbate de cӑtre dumneavoastrӑ sau vor fi consultați pӑrinții.

Ȋn cazul cȃnd abaterile sunt grave sau se manifestӑ ȋn mod repetat, putem apela la Eseul de ȋndreptare a comportamentului. Elevul va  primi foaie pe care va scrie rӑspunsuri sau reflecții la urmӑtoarele ȋntrebӑri, ȋn funcție de vȃrsta și posibilitӑțile sale. Și exemplele pot continua.

Tendința didacticii actuale este de a centra activitatea educaționalӑ asupra copilului, dar educația nu trebuie sӑ porneascӑ de la copil, ci de la cadrul didactic. Aceastӑ afirmație se verificӑ mai ales ȋn cazul formӑrii simțului moral la elevi. Nimeni nu poate sӑ conteste faptul cӑ ceea ce reprezintӑ cadrul didactic, ceea ce vede, simte și crede, personalitatea sa, caracterul sӑu, sunt componente esențiale cu rol decisiv ȋn formarea complexӑ a personalitӑții copiilor. Profesorul trebuie sӑ reprezinte mult mai mult decȃt un instrument al ȋnvӑțӑrii sau un dozator al informației, „el este ȋnsuși sufletul educației”. Pasiunea cadrului didactic pentru ceea ce predӑ și pentru profesia ȋn sine, este cea care, ȋn ultimӑ instanțӑ, va stȃrni interesul copiilor pentru ceea ce li se transmite.

Cadrul didactic deţine pârghiile necesare pentru a-l implica afectiv pe elev în procesul de învăţare și formare. Modalităţile sunt multiple şi pot căpăta nuanţe în funcţie de personalitatea cadrului didactic, a resurselor educative pe care le deţine şi chiar a gradului său de implicare.

Bibliografie:
Cant, A. „Educația preșcolarӑ privitӑ cu alți ochi”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
Cosmovici, A. „Psihologie școlarӑ”, Editura Polirom, Iași, 1998
Olsen, J., Nielsen, W. Th., „Noi metode și strategii pentru managementul clasei”, Editura Didactica Publishing House, București, 2009.