Cunoaşterea şi dirijarea timpului autonom şi independent al copilului de către părinţi – necesitate majoră

Cunoaşterea şi organizarea timpului liber al copilului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă la grădiniţă timpul copilului este organizat de catre educatoare, după un program bine stabilit, acasă, părinţii sunt cei care pot face acest lucru, creând situaţii propice de petrecere eficientă a timpului, astfel încât, acesta să constituie un prilej de deconectare, să contribuie la dezvoltarea sănătăţii psihice şi fizice, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Pornind de la efectele nefaste ale „părintelui ocupat”, care presupune lipsa petrecerii unui timp suficient alături de copil, se pot puncta modalităţile de diminuare ale acestora.

Printr-o abordare integrată a activităţilor, educatoarea, ca un adevărat moderator, împleteşte conţinuturile într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, ajutând copilul să investigheze, să se documenteze, să cerceteze, să aplice cele învăţate. Copilul este aşadar dirijat în acţiunile sale, cu tact şi profesionalism, dându-i-se impresia unei libertăţi în tot ce întreprinde.

Ştim că vârsta preşcolară este o perioadă de evoluţie spectaculoasă a conduitei ludice. O evoluţie cu o asemenea intensitate nu se mai regăseşte în nicio perioadă a vieţii. Bogăţia şi impetuozitatea conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării şi maturizării psihofizice, ci şi posibilităţilor de relaţionare şi a experienţelor acumulate odată cu intrarea copilului în grădiniţă.

Asadar, în gradiniţă, educatoarea este cea care gestioneaza, urmăreşte, dirijează petrecerea timpului copilului, însă, acasă, parintii sunt cei care trebuie sa faca permanent lucrul acesta, oricât de ocupaţi ar fi.

Părinţii trebuie să cunoască efectele nefaste asupra copilului a „părintelui foarte ocupat”, aşa cum deseori spun foarte mulţi dintre ei. Aşadar, dacă amândoi părinţii merg zilnic la serviciu şi au un program mai încărcat sau prelungit, timp în care copilul este în grija unei bone, acesta resimte o lipsă de afecţiune, deoarece afecţiunea înseamnă apropiere şi intimitate, nu vorbe! Dacă aceştia nu-i oferă timp suficient, se va distanţa emoţional de ei, existând chiar posibilitatea ca, în viitor, să fie incapabil să întreţină relaţii afective cu alte persoane, de teama de a nu fi respins.

Copilul care işi vede părinţii constant  preocupaţi de munca lor va crede ca el se află pe ultimul loc pe lista lor de priorităţi. Refuzat atunci când îi roagă să-i citească o poveste sau să se joace împreună, acesta se va simţi fără valoare. Există pericolul ca mai târziu să-i fie afectată stima de sine, stilul de relaţionare, va crede că nu merită interesul celor din jur.
Un alt efect al ,,părintelui ocupat” este legat de necunoaşterea modului în care copilul îşi petrece timpul cu bona, existând pericolul şederii, ore în şir în faţa televizorului, sau a calculatorului, nefiind respectate nişte reguli. Sunt, desigur, părinţi care, în timpul scurt pe care îl  dedică propriului copil,  îl rasfaţă excesiv,  îi oferă adesea daruri , fapt care poate să-i formeze un caracter defectuos, manifestat prin egoism, încăpăţânare, capricii, comoditate.

Un copil neglijat se poate comporta precum un copil „rău”, obraznic, acesta fiind însă un strigat de acordare a atenţiei din partea părinţilor. Indiferenţa parentală – reală sau doar resimţită, închipuită de către copil – afectează stima de sine, încrederea, autopercepţia, dezvoltarea afectivităţii, stilul de relaţionare, dezvoltarea intelectuală a copilului.

Pornind de la efectele nefaste ale „părintelui ocupat”, care presupune lipsa petrecerii timpului alături de copil, se pot puncta modalităţile de diminuare ale acestora.

Aşadar, ca o necesitate, este bine ca măcar unul din părinţi să poată sosi acasă mai devreme pentru ca măcar acela să petreacă mai mult timp cu copilul. Momentul mesei de seară, care este bine să fie la o oră stabilită, este foarte important şi necesar să fie petrecut de către copil alături de ambii părinţi. Înainte de culcare, o oră, două, este necesar ca măcar unul dintre părinţi, să fie împreună cu el în tot ce face: joc, activitate intelectuală etc.

Petrecerea zilelor de weekend plăcut şi deconectant înseamnă mult pentru copil. O ieşire în parc, la film, la bunici, la picnic, sau o implicare în mici activităţi gospodăreşti, jocuri de perspicacitate, de mişcare sunt ocazii de unificare a familiei, a grupului din care face parte copilul.

O altă modalitate de diminuare a acestor efecte ar fi asigurarea că bona cu care copilul îşi petrece o mare parte din timp are o pregătire intelectuală care să-i permită  să desfăşoare activităţi care să-i stimuleze dezvoltarea gândirii, a limbajului, creativităţii, competitivităţii.
Achiziţionarea unor jocuri educative, de socializare, jocuri de rol, care presupun analiză, imaginaţie, procesare, învăţare  este o altă variantă de diminuare a efectelor imposibilităţii de a fi permanent alături de copil.

A fi diponibil atunci când copilul doreşte să-i arate părintelui un desen, jocul pe care l-a finalizat, să-i povestescă o întâmplare de la grădiniţă, sunt ocazii perfecte pentru acesta de a-i acorda un timp de calitate, fapt ce  ajută la întărirea relaţiei de afecţiune, la sporirea încrederii copilului în sine. El învaţă că părintele este accesibil, abordabil, afectuos şi interesat de preocupările sale. A fi părinte implicat şi ,,prezent”, nu doar fizic consumă timp. A asculta cu rabdare povestea inventata de fetiţa de 5 ani, a afla în detaliu cum s-au stricat jucariile la grădiniţă, a răspunde la zeci de întrebări care încep cu „de ce?”, a ajuta şcolarul de 11 ani să rezolve problema de matematică şi a consola adolescenta de 15 ani dupa prima ei suferinţă în iubire, consumă timp şi energie, poate fi obositor, dar prin toate aceste experienţe de zi cu zi copilul învaţă că este important,  protejat şi iubit.

Timpul liber al copilului petrecut în familie, dirijat şi gestionat corect de către  părinţi, de la vâsta preşcolarităţii, îi ajută pe aceştia să practice, mai târziu diferite hobby-uri, chiar când părinţii nu pot fi alături.  Tot acum ei pot să-şi descopere noi talente. Este important să fie ghidaţi în alegerea activităţilor de timp liber pentru a-i împiedica să asocieze timpul liber cu televizorul sau calculatorul, deoarece numai părintele se asigură că va avea un copil echilibrat emoţional şi sănătos.