Democrația se învață și prin proiecte școlare

Participarea profesorului la proiecte europene se dovedește a fi o veritabila școală de îmbunătățire a competențelor profesionale și sociale utile fluxului de comunicare cu elevii, colegii, părinții și comunitatea. Exemplele de bune practici descoperite în astfel de mobilități pot contribui la creșterea cantitativă și calitativă a patrimoniului pedagogic și științific românesc, prin diseminare. Strategiile de implementare a proiectelor școlare cu tematică „Educație pentru cetățenie democratică – Educație pentru drepturile omului” utilizând experiența proiectelor antreprenoriale, oferă oportunități tuturor actorilor implicați în astfel de activități. Dacă pentru profesori și directori aceste proiecte sunt instrumente de educație și management instituțional, pentru elevi pot deveni preocupări și hobby-uri cu impact pozitiv asupra dezvoltării lor.

Proiectarea didactică a temelor ce vizează drepturile omului trebuie să valorifice experiența istorică reflectă în Politica lui Aristotel, inspirată de opera lui John Locke referitoare la perenitatea dreptului natural al indivizilor, proiectată în originile şi fundamentele inegalităților sociale gândite de J.J. Rousseau, modelând, în final, controversa dintre corectitudinea formală şi moralitatea acţiunilor umane, care au condus, prin acumulare, la elaborarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (1948). Studierea drepturilor omului într-o perspectivă istorică oferă elevilor oportunitatea înţelegerii semnificaţiei universalităţii acestora, a faptului că sunt rezultatul unor eforturi îndelungate şi reprezintă un  proces conştient al afirmării şi respectării demnităţii umane.

Proiectarea şi desfăşurarea activităţilor de educaţie democratică vizează consolidarea de cunoştinţe şi competenţe, dovedite prin utilizarea corectă a conceptelor ştiinţifice în realizarea de acţiuni, proiecte şi programe educative, în rezolvarea unor situaţii problemă, precum şi în dezvoltarea personală a elevilor. Acest demers complex are în primul rând o dimensiune culturală, întrucât mesajul didactic şi, ulterior, răspunsul elevilor reflectă dimensiunea civică şi democratică într-o manieră atractivă şi uşor de aplicat în practica socială.

Manifestarea comportamentului social activ şi responsabil se formează prin cooperare şi într-un spaţiu comunitar real.

Aşadar, dacă predarea democraţiei şi drepturilor omului sunt apanajul ştiinţelor sociale (istoria, educaţia civică, educaţia socială), predarea oricărei discipline prin democraţie reprezintă o provocare pentru toate cadrele didactice dintr-o şcoală. Comunicarea intra-instituţională eficientă, bunele relaţii între şcoală, familiile elevilor şi comunitate, iniţierea şi luarea deciziilor într-o unitate de învăţământ într-o adevărată cultură democratică reprezintă o oportunitate pentru directorul şcolii. Practica unei astfel de abordări a relaţiilor interumane, bazate pe respectarea drepturilor omului şi democraţie, devine un ghid de management asumat de comunitatea şcolară.

Practic, rolul pe care educaţia pentru drepturile omului îl are în construcţia curriculară preuniversitară se defineşte, în mod constant, prin legătura dintre trecutul, prezentul şi viitorul drepturilor fundamentale ale omului. În această manieră, prin demersul didactic, profesorul urmăreşte nu numai memorarea unor concepte ci şi operaţionalizarea acestora prin acţiuni de promovare şi apărare a drepturilor omului.

Valorile esențiale pe care se întemeiază Uniunea Europeană, cuprinse în Tratatul privind Uniunea Europeană, sunt: respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste drepturi sunt reflectate în realizarea politicilor şi programelor fiecărui stat membru.

Practica ne-a demonstrat că deşi democraţia este o construcţie stabilă, foarte cunoscută şi respectată la nivel european, ea trebuie învăţată şi promovată continuu. Identificarea modalităţilor şi instrumentelor prin care elevii, ca viitori cetăţeni, se pot implica în rezolvarea unor probleme comunitare, pot coopera pentru realizarea de proiecte civice cu impact major în comunitate, dar cu răspuns bun pentru viaţa şcolară, sunt provocări pentru cei care îşi propun un angajament practic în acest spaţiu social şi educaţional.

„Democraţia este o formă de guvernare a unei ţări, a unui mic sat sau a unei clase de elevi.”

O interesantă experienţă în formarea de competenţe didactice de proiectare şi realizare de proiecte în domeniul educaţiei democratice şi cetăţeniei active, am dobândit prin participarea la o mobilitate, finanţată prin Granturile SEE și Norvegiene, în cadrul proiectului „TRUE –  Tolerance, rights and unity in education”, care are ca scop creşterea numărului de şcoli democratice, bazate pe toleranţă, cetățenie activă, drepturile omului, incluziune și leadership.

Cursurile structurate în cadrul acestei mobilităţi, prin tematica lor: „The teacher as change agent”, au fost un câştig profesional, întrucât conţinutul acestora a fost diferit de ceea ce am găsit, în acest moment, în oferta furnizorilor de programe de formare de la nivelul judeţului.

Furnizorul norvegian, „New School”, ne-a pus la dispoziţie o serie de instrumente de lucru, specifice proiectelor antreprenoriale, cu ajutorul cărora am construit secvenţial un proiect educaţional, alături de cadrele didactice participante la această mobilitate.

Dacă în abordarea pedagogica curentă, demersul împământenit porneşte de la ceea ce vom face, furnizorul norvegian de programe de formare ne-a invitat să pornim investigaţia cu o analiză a nevoilor în domeniul vizat. Astfel, demersul nostru a plecat, de această dată, cu răspunsuri la întrebarea „de ce?” un astfel de proiect. În această etapă de identificare s-au analizat problemele existente, situaţiile dificile pe care dorim să le înlăturăm, nevoile şi interesele grupului ţintă.

În consolidarea echipei de proiect, am parcurs modelul Tuckman, care face referire la cele 4 etape în evoluţia activităţii grupului de lucru: forming, storming, norming, performing. În prima etapa, cea de formare a echipei, membrii încep să se cunoască între ei, însă fără să aibă nişte obiective comune, iau decizii independent. În această etapă apare liderul, cel care va oferi echipei o direcţie şi o viziune, şi se construieşte fundaţia care va suda echipa.

În etapa a doua, majoritatea echipelor rămân blocate aparent întrucât fiecare membru doreşte să-şi promoveze ideile, considerându-le cele mai bune, apar, chiar, confruntările directe, ceea ce conduce la auto-eliminarea unora dintre ei. Multe echipe nu trec niciodată de această etapă. Şi de această dată un rol important îi revine liderului, cel care poate modera şi modela discuţiile dintre membrii echipei.

În etapa de „normare” se stabilesc regulile şi metodele de lucru care vor coordona întreaga activitate a echipei. Lucrul în echipă începe să dea rezultate, membrii acesteia devin mai motivaţi, căpătând încredere în proiect. Creativitatea echipei derivă din echilibrul pe care liderul, şi de această data, îl cultivă.

Etapa „performing” este specifică echipelor sudate. În această etapă membrii grupului se pot descurca fără ca liderul să fie prezent. Grupul de lucru împărtăşeşte aceeaşi viziune, lucrează ca un tot unitar, ştie ceea ce are de făcut şi este motivat pentru fiecare iniţiativă luată. Este punctul maxim la care poate ajunge o echipă, este etapa celor mai buni!

Nici echipa noastră nu a fost ocolită de provocările acestui model de consolidare a echipelor. Dar, dincolo de orgolii şi critici fără substanţă, echipa s-a sudat şi a lucrat foarte bine. Astfel, toate răspunsurile au fost notate pe post-it-uri, postate ordonat pe un panou, astfel încât să permită selectarea acelor probleme care vor fi rezolvate prin proiect. Identificarea şi selectarea problemelor, formularea obiectivelor şi scopului proiectului sunt derivate cu realism, demersul fiind permanent influenţat de criterii de eficienţă, eficacitate şi economicitate.

Strategiile alese pentru realizarea proiectului au răspuns la întrebarea „cum?” vom proceda astfel încât problemele identificate să fie soluţionate.

Activităţile şi resursele necesare derulării proiectului sunt stabilite în urma evaluării răspunsurilor la  întrebarea „ce?” vom face ca proiectul să atingă scopul.
Structura proiectului nostru, având ca model de lucru răspunsurile la întrebările „de ce?”, „cum?” şi „ce?” este una facilă uzului didactic, permite lucrul în echipe şi stabilirea de sarcini independente pentru fiecare membru. Pot fi măsurate rezultatele fiecărei activităţi şi pot fi aduse corecţii pe parcursul implementării proiectului.

Această manieră de elaborare a unui proiect şcolar de educaţie pentru democraţie şi civism conduce la îmbunătăţirea educaţiei şi reuşitei şcolare a elevului, la dezvoltarea competenţelor profesionale şi creşterea motivaţiei pentru implicarea în diverse activităţi a cadrelor didactice, asigură o mai bună înţelegere a unor concepte, schimbă atitudini, îmbunătăţeşte abilităţile de predare, sunt creuzetul unor instrumente de bune practici şi metode educaţionale inovatoare ce definesc „Şcoala democratică”.

Şi cum orice mobilitate nu se evaluează doar prin activităţile de formare, am apreciat Norvegia, capitala Oslo, sistemul educaţional norvegian şi pe norvegienii. Deşi am fost la sfârşit de toamnă 2019, în Oslo ne-am bucurat de o vreme caldă, de frumuseţea fiordurilor, de oportunitatea de a explora muzeele despre istoria maritimă a ţării şi cultura norvegiană, de magazinele cu suveniruri, de terasele şi restaurantele cu neobişnuitele feluri de mâncare.

Democraţia se învaţă şi se împărtăşeşte celor care doresc să înveţe !

Norvegienii sunt extrem de politicoşi şi dispuşi să-şi ofere sprijinul atunci când le este solicitat. Relaţiile de colaborare, deschiderea şi transparenţa manifestate în şcolile vizitate, în Parlamentul norvegian, în comunicarea şef-subaltern şi în comunitate, puterea unui argument reverenţios şi consistent, toleranţa şi încrederea construiesc viaţa frumoasă şi armonioasă scandinavă.

Bibliografie:
Cioabă, A.; Păvălan, L.; Pogoceanu, R. (1997) – Societatea civilă şi drepturile omului, Editura Institutului de Teorie Socială, Bucureşti.
Dungaciu, D. (2004) – Naţiunea şi provocările (post)modernităţii, Editura Tritonic, Bucureşti.
Maxwell, J. (2003) – Cele 17 legi ale muncii în echipă, Editura Amaltea, Bucureşti.
Milca, M. (2002) – Prelegeri de filosofie, Editura Economică, Bucureşti.
Robbins, S., P. (1998) – Organizational Behavior. Concepts, Controversies, Applications, PrenticeHall International, Inc. New Jersey.
Rials, S. (2002) – Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, Editura Polirom, Iaşi.
Roman, I.,R. (2013) – Mixul de marketing în învăţământul preuniversitar, Editura Tehnopres, Iaşi.